Dacă mă gândesc bine, familia mi-a insuflat respectul pentru Maiestatea Sa, Regele Mihai I.
Bunicul din partea mamei îl întâlnise pe frontul estic. În anii comunismului târziu, încă mai deținea monede bătute cu portretul Suveranului dinainte de 1947. Am citit cu uimire odiseea umilinței prin care un Rege exilat a trebuit să treacă, pentru a-și hrăni familia într-o țară străină. A învățat o nouă meserie, a acceptat o existență frugală, lipsită de pretenții sau farafastâcuri.
Eram copil, dar îmi amintesc mesajele Regelui Mihai transmise românilor prin Radio Europa Liberă. După umilințele aplicate fostului Suveran de Regimul Iliescu, am descis să învăț Imnul Regal: „Trăiască Regele, în pace și onor, de Țară iubitor, și-apărător de Țară”.
Am apoi citit și interviurile lui Mircea Ciobanu care evocau o figură luminoasă, dornică să păstreze valorile României Mari: onoarea, credința, demnitatea.
După revoluția anticomunistă, Regimul Iliescu a mobilizat mii de jandarmi și forțe polițienești pentru a descuraja milioanele de români care îi arătau Regelui Mihai dragoste sau simpatie. „Fostul Rege se situează singur în afara poporului român”, declara Ion Iliescu, atunci. Răzeșii Bucovinei au răspuns, la Putna: „Regele în țară, comuniștii afară!”
Mihai I era, pentru țăranii din patria lui Ștefan, ultimul Rege creștin-ortodox al lumii…
Sursa: mihailneamtu.org