Inepția senectuții și libertățile românilor

Miza dezbaterii privind România derulată în PE nu trebuie subestimată. Ea anunță o modificare instituțională la nivelul Comunității. Una care ar putea fi foarte salutară în primul rând pentru români și libertatea lor.

Petre M. Iancu

Vârsta și experiența, oricât de vastă, nu-i scutește întotdeauna pe oamenii politici și de stat de debitarea celor mai înfiorătoare enormități. Fostul cancelar social-democrat german, Helmut Schmidt, a deraiat grav, încercând să minimalizeze masacrul comis de comuniștii chinezi în Piața Tien-An Men în iunie 1989.

Un an mai târziu, în 1990, venea rândul lui Ion Iliescu să-și păteze mâinile de lider neocomunist cu mineriada care a pus capăt protestelor antiguvernamentale din Piața Universității. Invazia ortacilor însângerase atunci Bucureștii, expediind România într-o izolare aproape la fel de gravă precum cea actuală, generată de puciul USL.

Te-ai fi așteptat ca „bunicuța”, mentorul actualului premier plagiator să realizeze că, în ceea ce îl privește, tăcerea chiar de aur este.

Dar Ion Iliescu nu scapă nici un prilej de a recidiva. Mai nou, hiperactivul ex-activist s-a repezit să facă aprecieri neavenite privind prestația unora din europarlamentarii prezenți la Strasbourg la dezbaterea iscată în Parlamentul European de derapajul anti-democratic de la București.

Președintele de onoare al PSD, omul care le-a mulțumit minerilor pentru barbariile lor de acum peste două decenii, dar, din rațiuni ce țin de cronica deficiență a justiției românești construite de regimul fesenist a scăpat până azi nepedepsit, s-a repezit, cum altfel, în Monica Macovei. În omul care a reformat justiția astfel încât, finalmente, procurorii români au reușit să trimită după gratii mari corupți precum Adrian Năstase, succesorul la cârma partidului-stat, omul de casă și moștenitorul politic al lui Ion Iliescu.

Intervenția Monicăi Macovei, omului politic cu cel mai lucid discurs european din câte se pot depista pe scena politică românească, ar fi fost, în opinia lui Iliescu, „partizană și încrâncenată”.

În schimb, mârlăniile adversarilor din USL ai Monicăi Macovei, care au transformat, iată, și scena Parlamentului European într-o arenă toxică de felul celor bizantin-balcanice, în care se simt extrem de confortabil liderii USL, nu doar că au rămas neamendate pe blogul lui Iliescu ci s-au văzut chiar lăudate.

Din punctul de vedere al lui Iliescu, alături de parlamentarii din Ungaria ar fi făcut o „figură bună”, culmea, Victor Boștinaru, Cătălin Ivan, Viorica Dăncilă, Corina Crețu, Renate Weber și Norica Nicolai. USL-iștii din PE s-ar fi „completat foarte bine” și i-ar fi dat o „binemeritată replică doamnei Viviane Reding”,

Că Ion Iliescu a apreciat mult și intervențiile anti-băsiste ale liberalului Graham Watson și ale socialistului Hannes Swoboda nu e de mirare. Mai stranie ar putea părea lauda unui lider nominal de stânga pentru eurodeputații unguri, al căror guvern de dreapta e vinovat de un derapaj antidemocratic aproape la fel de grav ca al cuplului Ponta-Antonescu.

Dar elogiul iliescist demonstrează că marea grijă a fostului militant comunist nu este să facă servicii stângii, de partea căreia a pretins că s-ar fi angajat o viață întreagă, ci promovarea adversității sale funciare față de libertate și democrație.

În acest context e curios cum se vor fi simțind oare unii membri auto-declarați „liberali” din Parlamentul European, ori de câte ori se regăsesc aliați ai fostului stalinist devenit corifeu al postcomunismului românesc. Nu e vorba aici doar de jalnici politicieni autohtoni precum Norica Nicolai et eiusdaem farinae, ci mai ales de unii cu pretenții, precum Graham Watson.

Dincolo de tipica obrăznicie iliescistă, neatenuată câtuși de puțin de vârstă și dincolo de interpelările din PE ale unor deputați care ar fi trebuit să-și demonstreze atașamentul la un liberalism adevărat, arătându-se mai puțini partizani și mai bine informați cu privire la atacul la democrație și justiție dezlănțuit de USL în România, un fapt e cert. Tentativa acaparării definitive a puterii totale în Ungaria și în România nu va rămâne fără urmări instituționale dacă UE vrea să supraviețuiască în chip de comunitate democratică.

Punerea pe butuci a statului de drept la Budapesta, de către dreapta, și la București, de către stânga i-a speriat pe oficialii europeni atât de rău, încât vor căuta să identifice noi resurse și instrumente de apărare a justiției, a libertății, a drepturilor fundamentale și a separației puterilor.

Din declarațiile șefilor Comisiei Europene reiese că, după lunga lor perioadă de perplexitate iscată de deraierile maghiare, oficialitățile de la Bruxelles au început, în fine, să-și ia în serios rolul de garant al tratatelor și valorilor europene, al principiilor statului de drept și al echilibrului democratic.

Nu e exclus ca acest efort să implice amânarea regretabilă a aderării României la Schengen. Dar e obligatoriu în context să nu se cadă în populism ieftin de tipul celui practicat de Ion Iliescu, de Antenele lui Voiculescu și de europarlamentarii USL. Apărarea democrației, drepturilor și libertăților românești corespunde interesului profund al României, chiar dacă prețul ei e uneori usturător.

Iar vina pentru amânarea intrării în spațiul Schengen o poartă nu oamenii care au incriminat deriva anti-democratică din România, ci cuplul Antonescu-Ponta, care a crezut că poate călca în picioare Curtea Constituțională și instituțiile statului de drept. E foarte probabil ca nota de plată să le fie remisă celor doi la alegerile legislative din această toamnă. În ce-i privește pe cei ce, spre onoarea lor, au dat alarma, precum Monica Macovei, lor li se va datora în bună parte și revenirea României în familia națiunilor cu democrații stabile și state de drept funcționale.

– comentariu publicat de Deutsche Welle –