Final de drum pentru Antonescu. Va renunta sa candideze la prezidentiale?

„Istoria acestui partid (PNL – n.m.) se confunda cu istoria democratica a Romaniei. Modernizarea institutionala a statului roman, etapele de progres economic, de prosperitate, toate acestea sunt legate de guvernarile PNL si de oamenii de exceptie care s-au aflat in fruntea sa (…) Astazi, Partidul National Liberal este mai puternic decat oricand dupa 1989, iar responsabilitatea majora pe care o are este pe masura fortei sale…”

Ce contrast intre frazele de parada pe care Crin Antonescu le-a montat in mesajul transmis vineri, cu ocazia implinirii a 138 de ani de la infiintarea Partidului National Liberal si cuvintele sincere rostite acum cateva zile in fata colegilor din Biroul Permanent National: ”Suntem singuri impotriva lui Basescu, a PSD si a unor institutii internationale”.

Da, izolarea absoluta caracterizeaza azi PNL-ul condus de Antonescu si nu puterea ”mai mare ca niciodata”. Cu un amendament esential. Daca riscul ca liberalii sa fie striviti acum de PSD este la fel de mare si greu de evitat precum a fost acela de a fi inghititi de PD-ul lui Traian Basescu, in urma cu opt ani, conflictul liberalilor cu institutiile internationale nu era deloc inevitabil. Din contra.

Liderul PNL a muncit din greu sa demoleze toate puntile pe care partidul le crease in relatiile cu partenerii strategici ai Romaniei. Declaratiile sale si ale locotenentilor pe care i-a importat din trustul lui Voiculescu pentru a coloniza partidul, prin care au demonizat influenta europenilor si americanilor, i-au adus in pozitia de a fi cea mai nationalista si anti-occidentala forta politica a Romaniei. De la ”prin noi insine!”, deviza partidului Bratienilor s-a ajuns la ”nimeni din afara nu are dreptul sa ne impuna sa nu ne mai furam propriul popor!”.

Eroarea lui Crin Antonescu si a conducerii PNL a fost dubla. S-au pozitionat impotriva intereselor nationale, dar au dat-o bara chiar si cu calculele politicianiste, deoarece nu au anticipat jocul la ofsaid al lui Victor Ponta si a celor care il sustin la varful PSD-ului. Le-a luat multa vreme liberalilor sa priceapa ca schimbarea de retorica a pesedistilor in ceea priveste relatiile cu Vestul, cu Traian Basescu si in chestiunile ce tin de justitie ii va izola ireversibil. Cand un stadion intreg fluiera e greu sa il individualizezi pe cel mai strident. Cand toti ceilalti tac si el ramane singurul cu degetele in gura, nu mai e nici un dubiu.

Aceasta postura de ”pacalici” il costa cel mai scump pe Antonescu. Inadecvarea sa, postura de soldat japonez, blocat in transee si dupa incheierea razboiului, neintelegerea faptului ca oamenii asteapta si altceva decat ”Jos, Basescu” sunt cauzele scaderii sale constante in sondaje. Trendul descendent al lui Antonescu este atat de clar incat nici macar cei mai apropiati sustinatori nu mai cred in sansele lui de a deveni presedinte. Din cauza declinului liderului, PNL nu doar ca nu este ”mai puternic decat niciodata”, dar se afla in cel mai delicat moment al existentei sale post 1989.

Potentialul lui Antonescu de a castiga batalia pentru Cotroceni in 2014 a fost singura carte pe care liberalii se puteau baza pentru a echilibra diferenta de gabarit dintre ei si social democrati. Cand a fost creata Uniunea Social Liberala, PSD a acceptat principiul paritatii bazandu-se pe faptul ca Antonescu avea cele mai bune sanse de a deveni viitorul presedinte si ca acest atu completa perfect forta PSD-ului in alegerile locale si parlamentare. Nu este de mirare ca toti cei ce au marait in urma cu doi ani impotriva unei intelegeri de la egal la egal preseaza la maxim acum pentru ca PNL sa fie taiat de la portie.

Rezultatele ofensivei celor ce nu mai vad nici un beneficiu in alianta cu liberalii se vad cu ochiul liber. Ministrii de la PNL nu controleaza nimic important, sute de numiri in functii ce ar trebui sa le revina sunt blocate de Victor Ponta, raportul real de impartire a puterii este undeva la 80% – 20% in favoarea PSD, iar liberalii vorbesc deschis in sedintele lor de perspectiva ca social-democratii sa ii scoata complet din joc.

”Daca noi o dam in 14-16% (la europarlamentare – n.m.), atunci si eu m-as pune in pielea lor (a PSD-ului – n.m.) si sa ma intreb daca nu se intampla altceva pe partea dreapta”, recunoastea, sincer, Antonescu, validitatea rationamentului tovarasilor de alianta. Intelegerea pe care acesta o manifesta pentru instinctele de pradatori politici ai colegilor din USL nu ii usureaza, insa, situatia in propriul partid. Iar presiunea pe care o resimte din ce in ce mai tare din partea liderilor locali nu poate decat sa creasca in perioada urmatoare, cand frustrarile ar putea atinge cote explozive.

”Ne asteapta doua alegeri si primarii nostri nu au nimic. Sa se imprumute nu pot (…) Bani de investitii nu am, oameni pe functii nu am si nu stiu daca mai stau sau nu. Si cu toate acestea inca sunt favorabil acestei aliante pentru ca in toate sondajele se vede ca peste 60% sunt favorabili USL, dar va avea PSD grija sa o rupa si sa arunce cu mizerii ca noi am rupt.…” a rabufnit Mircea Molot, presedintele CJ Hunedoara, in sedinta BPN din 16 mai.

Aceasta este, de fapt, intrebarea dominanta in USL: cand se va sparge alianta? Intrebarea daca se va sparge, a carei simpla mentionare genera pana nu demult un val de negari isterice la televiziunea lui Voiculescu, a fost depasita. Pana si cei mai inraiti propagandisti recunosc ca parteneriatul PSD-PNL este deja istorie. Tot ce mai ramane de aflat, potrivit celor mai multi lideri USL, este cand si ce pretext va fi folosit.

Surprinzator, insa, acum cand pana si cei mai naivi liberali par sa fi pus cruce aliantei cu PSD-ul capata contur posibilitatea ca USL-ul sa supravietuiasca, totusi. Radical diferita de forma in care a fost gandita, dar vie.

Totul pleaca de la faptul ca social-democratilor nu le va fi usor sa formeze o alta majoritate parlamentara. Dupa cum s-a vazut saptamanile trecute, nici ruperea PPDD-ului, nici cea a PDL-ului nu sunt usor de realizat. Iar fara sustinerea unui numar semnificativ de parlamentari de la aceste doua partide, PSD – ul nu are o majoritate. Doar cu UDMR si celelalte minoritati ajunge la 46%.

Daca PSD ar fi reusit sa confiste tot partidul lui Dan Diaconescu, dar fara Dan Diaconescu, impreuna cu UDMR si minoritati ar fi ajuns la 57%. Dar, dupa cum s-a vazut, incercarea de a-i trage lui Dan Diaconescu partidul de sub picioare a esuat. Iar varianta de alianta cu cel ce l-a facut albie de porci pe Victor Ponta in campanie este exclusa.

In acest context, pina ce Traian Basescu va dispune de un partid suficient de puternic in Parlament pentru a reface guvernarea PDL-PSD din 2008, singura varianta viabila de guvernare pentru PSD este tot alaturi de PNL. De aceea, presiunile facute asupra liberalilor, cum a fost si episodul Sorin Rosca Stanescu, nu par a avea alt scop mai important decat acela de a-i obliga sa se vanda cat mai ieftin. Sa emita cat mai putine pretentii la functii si bani si sa accepte in final un parteneriat similar celui intre un leu si o hiena. Primul ia ce i se cuvine ca rege al junglei, celalalt resturile.

Avand in vedere ca PNL are zero alternative de guvernare in afara combinatiei cu PSD dar si ca liderii locali ai partidului se multumesc chiar si cu putinul pe care l-au primit acum, ar exista sanse mari ca reducerea drastica a procentelor de putere ce revin liberalilor sa duca in final la supravietuirea aliantei.

Nu este singura cedare, insa, pe care trebuie sa o accepte PNL de dragul unei ciozvarte de putere. Mai trebuie sa renunte la ceva. La candidatura lui Crin Antonescu la presedintie. In clipa de fata nu mai exista nici un lider al PSD, nici macar Ion Iliescu, care sa vada vreun motiv pentru care intelegerea initiala sa fie respectata.

Scaderea in sondaje a liderului liberal este considerata ireversibila, motiv pentru care si cei mai fanatici sustinatori ai principiilor initiale ale USL admit ca o candidatura atat de subreda este prea riscanta. Iar pesedistii care nu dau doi bani pe loialitatea fata de Antonescu si PNL spun deschis ca lor, partidului alfa, li se cuvine de drept aceasta candidatura si cui nu ii convine sa-si ia catrafusele si sa se care.

Ideea prinde teren nu doar in PSD ci si in PNL. Nu este exclus ca liberalii din comisia de modificare a Constitutiei care militeaza pentru reducerea mandatului prezidential la patru ani si pentru reducerea prerogativelor asociate celei mai inalte functii in stat sa stie deja cu certitudine ca viitorul presdinte nu va fi unul de-ai lor. Asa cum nu este exclus nici ca liderii locali ai PNL sa ajunga la un punct in care, daca asta ar fi conditia ramanerii lor la putere, sa-i dea un ultimatum lui Crin Antonescu: ori accepti conditiile puse de PSD, ori te debarcam.

Chiar si fara o revolta in partid, Antonescu se indreapta spre un capat de drum. Desprinderea din USL si candidatura pe culoarul dreptei i-ar duce, in cel mai fericit caz, procentele de care se teme – 14 – 16%, adica exact votantii USL pe care ii poate lua cu el in caz de divort. Altii nu are cum sa convinga. Si asta deoarece electoratul dezamagit de PDL si de politica, in general, nu il va ierta niciodata pentru tovarasia cu Voiculescu si pentru eforturile sale de a deraia Romania de la parcursul pro-occidental.

In aceste conditii, iesirea de la guvernare ce ar urma separarii de PSD si esecul in cursa pentru presedintie ar impinge PNL intr-o lunga si arida perioada de opozitie. Cat ar mai rezista Antonescu in fruntea partidului dupa un dublu esec? Zile, saptamani, maxim cateva luni.

Daca va realiza ca nu exista alternativa viabila la alianta in genunchi cu social democratii, singura optiune este sa-si accepte infrangerea si sa negocieze cu Ponta un premiu de consolare. Chiar si asa, insa, nu va putea fi sigur ca social democratii nu ii vor arunca peste bord in cateva luni si ca nu isi vor tine cuvantul fata de el chiar si daca vor castiga presedintia. Viitorul sau si al partidului care ”se confunda cu istoria democratica a Romaniei” va depinde total de bunavointa PSD. Trista aniversare pentru PNL.

– Articol publicat de Romania libera –