O revizuire periculoasa si consecintele ei. Ce ramane de facut?

Intocmit in graba de o Comisie parlamentara care a evitat orice recurs la expertiza de specialitate si a ignorat cerintele minime de transparenta, proiectul de lege de revizuire  este, astazi, o realitate juridica. El intruchipeaza, din punct de vedere practic, viziunea despre stat si institutiile constitutionale a majoritatii social- liberale. Raportarea la aceasta provocare, pe termen scurt si mediu, devine obligatorie.

Ce ramane de facut? In mod evident, dezbaterile din Camere, indiferent de momentul in care vor avea loc,nu pot oferi sansa unei modificari de substanta a textului. Ratiunile sunt evidente si tin de natura distributiei de mandate in parlament.  In ipoteza in care Uniunea Social- Liberala ramane un bloc unitar, iar proiectul in cauza este asumat, fara ezitare, drumul  catre referendum este deschis.

Asadar, strategia de raspuns la revizuirea constitutiei poate fi legata de momentul in care natiunea este invitata sa se pronunte, prin vot, asupra legii de revizuire. Ca si in vara anului trecut, in circumstantele asaltului asupra  statului de drept si suspendarii presedintelui, o intrebare se pune, legata de maniera in care cei ce refuza dictatul puterii  actuale trebuie sa reactioneze- participare la referendum si vot negativ sau   exprimarea refuzului prin boicot? Indiscutabil, noua ecuatie politica este complicata de faptul ca viitoarea consultarea referendara se va desfasura in acord cu noul prag stabilit de legislator si validat de Curtea Constitutionala, sub conditia respectarii unui interval de timp in aplicarea sa.

A participa, chiar si prin  intermediul unui vot negativ, la procedura de revizuire  ce culmineaza cu referendumul inseamna a gira si cautiona o modalitate  netransparenta si oligarhica de amendare a legii fundamentale.  Boicotul este alternativa la complicitatea cu  majoritatea din Camere si cu viziunea ei despre stat.  Boicotul, departe de a fi un act irelevant, reprezinta forma prin care se manifesta rezistenta civica pasnica a comunitatii de cetateni.  Boicotul este un dublu refuz- un refuz al acceptarii textului si un refuz al acceptarii legitimitatii democratice a procedurii  insesi.

Argumentele in favoarea respingerii, fara echivoc,a textului legii de revizuire, in forma pe care aceasta Comisie a imaginat-o, sunt numeroase  si privesc atat  fondul ,cat si forma juridica in care textul se  infatiseaza. Redactat imprecis,  introducand dispozitii ce sunt de natura legilor organice, proiectul de revizuire  are ca obiectiv  central subminarea echilibrului  si separatiei puterilor, prin acordarea unei  autoritati virtualmente ilimitate parlamentului.  Regimul politic care se contureaza este organizat in jurul unor adunari ai caror membri isi vad imunitatea  extinsa- camerele devin curtea de judecata ce poate convoca, la audieri, persoanele fizice si juridice. Golita de continut, institutia sefului de stat este o forma marginala de reprezentare a natiunii, iar prerogativele Guvernului de a adopta ordonante de urgenta nu sunt cu nimic afectate.  Rezultatele referendumului din 2009  sale au fost socotite irelevante, in numele suveranitatii parlamentare.

Tabloul este completat de  slabirea pozitiei justitiei, prin modificarea mandatului si compozitiei CSM si prin limitatea atributiilor Inaltei Curti in chestiunea  judecarii demnitarilor. Statutul Curtii Constitutionale, deocamdata  neclarificat, va fi,  in mod previzibil, schimbat spre a permite domesticirea si a acestei institutii.  In fine, semnificativ, referendumul inceteaza sa mai aiba relevanta si  aplicabilitate juridica in Romania, de vreme de orice initiativa referendara se cere aprobata, prin vot, de Camere.

Din toate aceste ratiuni, refuzul de a  participa la referendum exprima intentia de a nu  accepta pozitia subalterna la care noua constitutie  ar reduce natiunea. In fata instituirii privilegiilor si a arbitrariului, a spune “ nu” prin absenta deliberata de la urne inseamna a apara libertatea si domnia legii.

– Articol publicat de Constributors.ro –