Cum i-a altoit Victor Ponta pe frustratii si sadicii din educatie

Dorinta legitima de a reforma sistemul de educatie secundara nu exclude in niciun fel examinarea elevilor la standarde decente de exigenta.

„Va felicit pentru organizare, va felicit ca nu v-ati lasat impresionat de tot felul de frustrati care au satisfactii sadice ca pica nu stiu cati elevi“, spunea Victor Pon­ta in debutul sedintei de guvern din joia trecuta (stiti despre ce e vorba, obis­nuitul exercitiu de PR saptamanal de la Palatul Vic­toria!), adresandu-i-se ministrului Remus Pri­co­pie. Remarcabila isprava de vitejie a acestuia din ur­ma, care trebuia neaparat impartasita intregii na­ti­uni, era aceea ca prin ale­gerea unor „subiecte potrivite“ notele de la examenul de evaluare nationala fu­se­sera mai mult decat multumitoare pentru toata lumea: elevi, parinti, politicieni. Nu ca pe vremea de trista amintire a m­i­nis­teriatului lui Daniel Funeriu, la care pre­mierul a facut evident trimitere acu­zan­du-l ca „avea satisfactii sadice ca pica nu stiu cati elevi“. Din fericire, insa, cos­marul a trecut. „Frustratii s-au dus unde le e locul“, a conchis el cu satisfactie. Du­pa care si-a enuntat, succint, viziunea des­pre educatia secundara: „Va anunt public sustinerea mea pentru ideea de a incerca sa facem examene normale pentru oa­meni normali“.

Acest anunt programatic a starnit probabil multe ecouri favorabile la nivelul opiniei publice. Ideea ca nu trebuie sa „ne­no­rocim“ copiii picandu-i la acest gen de exa­mene sau la bacalaureat este destul de populara. O parte dintre cei care im­par­tasesc aceasta parere sunt dispusi sa ac­cepte faptul ca ar trebui mai multa ri­goare, dar abia dupa ce va fi reformat sis­temul, dupa ce vom avea profesori mai buni si mai bine platiti, scoli mai bine do­tate etc., ceea ce, evident, nu face decat sa amane sine die orice in­cercare de a introduce exa­minari serioase care, ine­vi­tabil, ar duce la o triere se­vera a elevilor. Or, ne lo­vim de o logica con­tor­si­o­nata. Dorinta legitima de a reforma sistemul de edu­catie secundara nu exclude in niciun fel examinarea elevilor la standarde de­cen­te de exigenta. O oglinda stramba care transforma un schilod intr-un Fat Frumos nu e nimic altceva decat bine cunoscuta formula de a ne fura sin­guri ca­ciula, de o maniera cat se poate de ro­maneasca.

Cei care aleg sa studieze in strainatate, tot mai multi in ultima vreme, si inca in­ce­pand din liceu, stiu foarte bine ca atunci cand le sunt analizate aplicatiile pentru scoli sau universitati din Marea Britanie, Statele Unite sau Franta nu sunt tratati cu indulgenta doar pentru ca sistemul de invatamant din Romania nu e reformat! In fapt, unul dintre ingredientele obli­ga­torii ale unei astfel de reforme este tocmai renuntarea la examinari de complezenta si eradicarea sistemului generalizat de frau­dare din invatamantul liceal autohton, in care scandalul de la Liceul „Bo­lin­ti­nea­nu“ din Bucuresti reprezinta doar varful aisbergului.

D-l Ponta este framantat de grija ca exa­menele de evaluare nationala si de baca­lau­reat ar putea „distruge“ copiii. A spus-o chiar in mai multe randuri. Nu pare insa deloc ingrijorat de faptul ca in asa-nu­mitul clasament PISA (de la Program for International Student Assessment care, la fiecare trei ani, face o evaluare a nivelului de pregatire a elevilor din invatamantul se­­cundar la citire/scriere, matematica si stiinte) Romania ocupa locul 49 printre cele 65 de tari incluse in studiu. Suntem, literalmente, pe ultimul loc din Uniunea Europeana, in urma unor tari ca Bulgaria (locul 46), Ungaria (locul 25) sau Polonia (locul 16). Serbia (locul 45) si Turcia (locul 41) sunt si ele in fata noastra. S-a ins­taurat la nivelul opiniei publice autohtone o mitologie paguboasa care, plecand de la rezultatele bune obtinute in mod constant de elevii romani la diferite olimpiade in­ternationale, de matematica, fizica, chi­mie sau informatica, proiecteaza o ima­gine distorsionat pozitiva asupra nivelului general de cunostinte din sistemul scolar de la noi. In fapt, imaginea corecta, de­zolanta din pacate, e cea oferita de cla­samentul PISA.

Poate ca primul ministru nu stie de PISA. Insa e putin probabil sa-i fie cu totul stra­i­na realitatea de pe teren, motiv pentru care a si decis sa-si inscrie copilul la o scoala privata. Spune ceea ce spune, la fel ca si alti politicieni – Ecaterina An­dro­nescu fiind un exemplu relevant – din con­siderente strict electorale. La fel de bine stiu si rectorii sau decanii din uni­ver­sitatile de stat sau particulare. Numai ca pentru ei ceea ce conteaza este ca baca­laureatul sa nu imputineze numarul de potentiali studenti, ceeea ce le-ar periclita normele didactice. Acest tip de atitudine promiscua, care nu face decat sa pro­mo­veze impostura generalizata, este regula, si nu exceptia. Zilele trecute, in urma unei hotarari luate de conducerea Facultatii de Electronica din Universitatea Tehnica din Iasi, se cerea explicit cadrelor didactice ca pentru o sesiune speciala, suplimentara, de restante sa tina cont de faptul ca „ree­xaminarea din aceste zile este una ex­ceptionala si trebuie sa releve faptul ca respectivul student si-a insusit volumul de cunostinte pentru nota 5 si sa alca­tuiasca subiectele de examen numai din­tre acestea“. In ciuda gramaticii apro­ximative, mesajul de fond e cat se poate de limpede. Si, din pacate, nu e de­loc unul singular.

Cand au loc discutii teoretice, toata lumea e de acord: educatia trebuie sa devina o pri­oritate nationala. Cand ajungem la as­pectele practice, cand vrem sa renuntam la examenele mimate si sa cultivam ri­goarea, entuziasmul paleste brusc. Lu­cru­rile devin nuantate. Funeriu e trecut, evi­dent, la categoria sadici si frustrati, in con­trast cu Victor Ponta, un om luminat si plin de compasiune pentru grijile pa­rin­tilor si copiilor. Intr-un astfel de climat de vesela iresponsabilitate, degradarea con­tinua a scolii romanesti, la toate nivelele, e asigurata pe termen lung.

– Articol publicat de Revista 22 –