Opt clase de invatamant obligatoriu, dupa care un examen, dar nu numai de verificare a cunostintelor. Testul are o esentiala componenta psihologica. Trebuie sa se vada cine are dragoste de carte si cine nu. Rapoarte si observatii, de o jumatate de secol incoace, arata ca fiecare generatie care finalizeaza gimnaziul, la nivel de tara, poate fi impartita in doua categorii, aproape egale. Elevi carora le place invatatura si altii care n-au inclinatie spre asa ceva. Cei din prima categorie merg spre liceu.
Restul – catre scolile de arte si meserii. Cu specific diferit, in functie de meseriile traditionale din anumite zone ale tarii. Abilitatile practice se pot diferentia si dupa relief – unele se practica, de pilda, la munte, altele la campie. Specializarile depind si de investitiile, romanesti sau straine, pe care contam in diverse orase. Bratara de aur poate fi astfel redescoperita de tinerii care, la 18 ani, pasesc in viata, avand cu totul alte perspective in a-si castiga painea.
Cat priveste liceele, cei care merg acolo trebuie indrumati tot in funtie de aptitudinile pe care le-au dovedit in primii opt ani de studiu. Esentiala este conlucrarea intre parinti si scoala, in timpul gimnaziului, incat copilul sa fie indrumat spre acel domeniu in care capacitatile sale pot sa infloreasca.
Ajunsi dupa patru ani de liceu in fata Bacalaureatului, elevii dau masura nu doar a pregatirii teoretice, ci si a maiestriei cu care stapanesc meseria pe care si-au ales-o. Dintre acestia, numai varfurile vor bate la portile facultatilor, pentru examenul de admitere. Tineri a caror inteligenta si creativitate ii recomanda pentru specializarea in mediul universitar.
Programa scolara schimbata din temelii. Latura practica trebuie sa ia definitiv locul celei teoretice. Profesorul sa revina in centrul universului educational. Lectia se invata la clasa, de la profesor, in proportie de cel putin 80%, nu din manuale sau culegeri. Asta o spune orice pedagog care se respecta. Asa cum tot pedagogi din felurite domenii mi-au atras atentia, de-a lungul timpului, ca programa de azi nu numai ca e plina de informatii inutile. Mai grav, e vaduvita de esentiale elemente care duc la construirea unei culturi generale solide.
O masura de prima importanta e reinfiintarea scolilor satesti. Copiii care dovedesc atasamentul fata de invatatura trebuie sustinuti de statul roman cu burse indestulatoare, cand vor ajunge la liceu, ba si mai departe, in facultate. Sa nu uitam de valorile neamului romanesc, majoritatea plecate tocmai din „pierdutele” sate ale tarii.
Necesara majorare a salariilor in invatamant nu mai poate astepta. Ba chiar aceastea trebuie sa atinga cea mai inalta cota din economia romaneasca. Daca se poate, azi sa se intample acest lucru. De maine, in schimb, toti oamenii din sistem care si-au dovedit incompetenta se despart definitiv de catalog. Unele voci admit ca procentul ar ajunge la cel putin 30%. Fara metoda didactica si fara vocatie, fara capacitate de dialog, nimeni nu poate avea pretentia ca e invatator sau profesor, de scoala generala, liceu ori facultate. Nu mai zic de cei al caror deviant comportament este o rusine fata de aceasta nobila meserie. Sau de spagari…
Radicala transformare a programei scolare va duce la eliminarea celor doua „industrii” care capuseaza sistemul de mai bine de 20 de ani – a meditatiilor particulare si a tipariturilor didactice. Cu parere de rau pentru nenumaratii „experti” din liceele „de elita”, inspectoratele scolare si din minister, a venit timpul sa inceteze activitatea ca autori de manuale, culegeri si caiete speciale. Ce efecte au aceste carti pentru copii? Ar fi bine sa discutati cu medicii ortopezi despre riscul la care se expun copiii, de a-si indoi coloana vertebrala, carand zilnic ghiozdanul, atat de greu, incat pare mai degraba umplut cu caramizi. Vestea e rea si pentru unii dintre milionarii nostri din top 300 sau 500, patroni de edituri sau tipografii, care au facut bani frumosi, din 1990 incoace, de pe urma sutelor, daca nu chiar miilor de titluri de carte mai mult sau mai putin didactica. Cat priveste studentii, chiar daca nu-si rup spinarea, isi storc creierii. Mai ceva decat Biblia, manualul propriului tau profesor trebuie nu numai cumparat, dar si studiat. Pentru ce?!…
Reducerea masiva a populatiei scolare din licee va afecta grav si dascalii a caror activitate s-a axat, de-a lungul anilor, pe meditatiile particulare. E drept, nu putem vorbi de o activitate subterana. Meditatiile particulare au fost legalizate inca din anul 1973, dar atunci li s-a pus profesorilor conditia sa plateasca impozit pe veniturile astfel obtinute. Sa nu uitam ca la mijlocul anilor ’80 apare un ordin al Ministerului Educatiei care interzice profesorilor sa-si mediteze propriii elevi. Masura nerespectata de cei mai multi dascali. Daca mergi in liceele din Capitala sau din alte mari orase, intreband elevii de-a XII-a cum se pregatesc pentru Bac, cei mai multi vor spune ca vin la scoala numai pentru a face simplul act de prezenta. Cu profesorii lor, in schimb, instruirea necesara examenului e asigurata in particular. Circulau tot felul de procente, cu ani in urma, referitoare la numarul elevilor din Romania care fac meditatii particulare. Se ajunsese pana la 80%, daca-i punem la socoteala si pe cei din gimnaziu. Te si intrebi de ce se mai duc copiii la scoala…
– Articol publicat de Romania Libera –
Asa este, sa terminam odata cu stilul asta de scoala, robotizat. (rabota-a munci, nu a gandi)
Trebiue dezvoltata creativitatea, inteligenta emotionala…dar roadele se vor vedea, din pacate, peste cativa zeci de ani.
Dar, daca nu se reformeaza din temelii sistemul astazi- vom avea de asteptat pana sa performam. Pacat de inteligenta nativa a romanilor, am putea ajunge extrem de eficienti.
Asta ar trebui sa faca baietii care conduc, sa reporneasca Romania.
Sigur le va pica si lor ceva…
Sus inima romani, este timpul sa ne primenim !