Dictatura Victor Ponta

„Democrația însemnează o înțelegere că omul este în centrul societății. Toate instituțiile se învârt în jurul lui“, așa definea democrația țărănistul Ion Rațiu. La circa două decenii de la rostirea acestor vorbe, premierul Victor Ponta aplică ad litteram aceste cuvinte, numai că pe propria-i persoană. Totul într-o logică etatistă care l-ar face invidios până și pe regele Ludovic al XVI-lea al Franței, celebru pentru maxima: „Statul sunt eu!“. Așa face și premierul care înțelege că toată puterea trebuie să fie concentrată în mâinile sale, adică ale guvernului.

Ipocrizia cea mai mare este însă în reducerea de facto a puterii Parlamentului și a Președinției (în viitorul mandat), celelalte puteri politice din stat. Asta în condițiile în care USL a vorbit constant despre punerea în centrul vieții politice a Parlamentului, ca organul cel mai reprezentativ pentru voința poporului. Nimic mai mult decât gargară politică în condițiile în care cifrele demonstrează clar raportul de putere între aceste instituții și concentrarea reală a puterii în mâinile premierului Victor Ponta.

Cele două camere ale Parlamentului – Senatul și Camera Deputaților – fiind în fapt doar foruri executante ale comenzilor venite dinspre Palatul Victoria. Începând din 2010, de la urcarea sa în fruntea PSD-ului, Ponta a fost cel mai dur critic al ordonanțelor guvernului Boc. Șeful PSD spunea că este imposibil de dialogat cu puterea de atunci – PDL – în condițiile în care premierul Emil Boc guverna numai prin ordonanțe. Urcat în scaunul puterii, fără să clipească, Ponta a reluat tocmai obiceiurile pe care le criticase, exact ca-n Caragiale. Asta o arată și primele concluzii ale actualei sesiuni de legislatură 2012-2016. Mai mult de jumătate din actele aprobate de cele două Camere ale Parlamentului în această perioadă de circa jumătate de an reprezintă ordonanțe și ordonanțe de urgență ale Guvernului. Conform cifrele făcute publice pe site-ul celor două camere ale Parlamentului, rezultă că 60% din cele 205 acte normative aprobate de Senat în prima sesiune a actualei legislaturi sunt ordonanțe (OG) și ordonanțe de urgență (OUG), doar 11% din actele aprobate fiind propuneri legislative ale parlamentarilor.

Situația este identică și la Camera Deputaților. Din cele 220 de proiecte devenite legi în 2013, 142 (63%) se referă la aprobarea unor ordonanțe sau ordo­nanțe de urgență ale Guvernului. Astfel, ambele camere nu au făcut decât să un rol decorativ la ce a hotărât Guvernul.

Cum se emit OUG-urile într-un stat de drept

Și Curtea Constituțională a atras în trecut în repetate rânduri atenția asupra unor astfel de derapaje politice a unei guvernări numai prin ordonanțe. Emi­terea lor este stipulată la articolul 115 din Constituție care spune așa: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror regle­mentare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora“. Din perspectiva raporturilor constituționale de colaborare între Parlament și Guvern, dar mai ales sub aspectul exercitării controlului parla­mentar, instrument care a fost desființat de facto de majoritate de 70% a USL, Parlamentul este obligat să intervină imediat, în procedură de urgență asupra textului ordonanței. În astfel de condiții, Parlamentului denumit de Constituție drept „unica autoritate legiuitoare a țării“, devine un fel de anexă a Guvernului cu toți cei 588 de parlamentari care ne costă anual câteva zeci de milioane de euro și care mimează actul legislativ. Din aceleași date publice rezultă că, deși 60% din actele aprobate de Parlament anul acesta au fost emise de Guvern, această instituie a inițiat doar un sfert din proiectele înregistrate în aceeași perioadă la cele două Camere parlamentare.

Scorul meciului Guvern-Parlament: 10 la 1

În termen de inițiative legislative, raportul dintre Guvern și Parlament este unul total dezechilibrat. Astfel, doar una din zece inițiative legislative ale parlamentarilor a devenit lege în prima sesiune parlamentară din legislatura 2012-2016. Așadar, 11% din totalul proiectelor ce au devenit lege aparțin parlamentarilor, restul de 89% (195 de proiecte de lege) sunt inițiative ale Guvernului României. În termeni sportivi „echipa Ponta“ a marcat de nouă ori, în timp ce echipa „Crin-Zgonea“ a înscris doar golul de onoare. O onoare pătată pentru un for ce se vrea „cel mai repre­zentativ pentru români“. Tot în această sesiune parlamentară, 220 de proiecte de lege aflate în dezbatere în Parlament au devenit legi. Dintre acestea, peste 130 sunt doar modificări și/sau completări ale ordonanțelor de Urgență sau ale ordo­nanțelor simple. „Principalele concluzii după această primă sesiune parlamentară: cele mai multe dintre proiectele de lege adoptate sunt inițiate de către Guvern fiind evident faptul că acesta dispune de acces la resurse și informații cu care să pregătească mai bine justificarea. Parlamentul a «capitulat» în fața Guvernului refuzând să își exercite funcția de control asupra politicilor guvernamentale“, se precizează într-un raport al Institutului de Politici Publice (IPP).

Președinte-paiață

Cu ocazia dezbaterilor pe revizuirea legii supreme, USL a tăiat foarte tare din prerogativele prezidențiale, fapt pentru care Comisia de la Veneția, organism al UE care oferă expertiză pe probleme constituționalitate, a ridicat din sprân­cene. La fel s-a întâmplat și în cazul Consiliului Legislativ, organ consultativ al Parlamentului ce are rolul de a armoniza proiectele de legi cu legislație deja în vigoare. Conform revizuirii Constituției patronată de Crin Antonescu, președintele poate să reprezinte România la Consiliul European doar când pe agendă figurează subiecte privind politica externă sau politica de securitate a UE, în restul situațiilor reprezentarea țării fiind asigurată de premier. De asemenea, Comisia de revizuire a Constituției a adoptat recent o serie de amendamente care îl definesc pe președintele României drept „șef al statului“ iar mandatul acestuia se va reduce la patru ani. USL a mai convenit recent ca niciun ministru să nu mai poată fi, în cazul remanierii, refuzat de președinte. Cu alte cuvinte, președintele va avea, în condițiile revizuirii legii supreme, prerogativele diminuate și va căpăta un loc doar simbolic în mecanismele puterii. Unul care va fi mai mult unul decorativ și de făcut oficii.

Ordonanțele pe bandă rulantă de la „cel mai cinstit Guvern“

Problema mai mare este că aceste ordonanțe de guvern sunt elaborate în campania selectă a „celui mai cinstit guvern de după Revoluție“, așa cum îl numea în primăvara trecută însuși premierul Victor Ponta. Din mai 2012, cabinetele imaculate conduse de Victor Ponta au avut nu mai puțin de 13 miniștri cu probleme. De la plagiat până la hoție, „onorabilii“ miniștri nu trecut prin aproape toate infracțiunile Codului Penal. Primul a fost Victor Alistar, un tânăr „justițiar“ aflat în niște cărți mari, dar puțin incompatibil prin decizie judecătorească. A urmat apoi o variantă feminină a premierului Victor Ponta. Este vorba de doamna Corina Dumitrescu (PSD) care și-a umflat CV-ul cu studii la universitatea americană „Stanford“ și a fost implicat și într-un scandal de plagiat. Ea a fost retrasă pentru ca în locul său să vină cu alt plagiator, arădeanul Ion Mang, cel care avea să plece și el cu un mare scandal din fotoliul Educației. Nici PNL-ul nu s-a lăsat mai prejos. L-a dat pe senatorul-mim Mircea Diaconu găsit incompatibil după ce fusese în același timp și directorul Teatrului Nottara și senator, dar și pentru că îi găsise o slujbă bănoasă soției sale în cadrul aceluiași teatru. Și în cazul său, procedura de lepădare a fost cumplită și s-a făcut abia la 29 iunie 2012.

A urmat apoi un tandem demisionar Ioan Rus (PSD) și Victor Paul Dobre (PNL) care au decis să agațe în cui ghetele de ministru și să se retragă din jocul murdar al USL din timpul suspendării președintelui de vara trecută. Pe numele celui de-al doilea este deschisă urmărirea penală în dosarul „Refe­rendumul“. El este acuzat de abuz în serviciu, pentru că ar fi dispus trimiterea către CCR a unui document prin care ministerul anunța că nu-și asumă numărul de alegători înscriși pe listele perma­nente. Recolta de toamnă a fost și ea una bogată. A urmat ministrul Sănătății, Vasile Cepoi, cel care avea să demisioneze după ce ANI l-a acuzat de conflict de interese și infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE. Mai pe scurt, furt din bani europeni în cadrul unor programe din sănătate. A urmat apoi un lot de trei liberali și un pesedist pe care ANI i-a găsit incom­patibili cu funcții pe care le ocupau: vechiul și noul ministru al Transporturilor Ovidiu Silaghi (PNL), pe cel al Dezvoltării Regionale, Eduard Hellvig (PNL), pe ministrul pentru Dialog Social, Liviu Pop, dar și pe secretarul general adjunct al Guvernului, Dan Mihalache (PNL).

Tot mai călare pe justiție

În ultima vreme, premierul a fost acuzat și că ar căuta să preia hățurile justiției. După recentul caz de intervenție în cazul fraudei de la Liceul „Dimitrie Bolintineanu“, șeful Guvernului a fost acuzat de ingerință în actul de justiție, după ce a făcut mai multe recomandări. De asemenea, șeful de la CFR Marfă a fost amenințat că, în cazul în care mai face tot felul de manevre, îi va „trimite pe cap DNA-ul“. Odată cu izbucnirea unor dezvăluiri care îl aduce în atenție pe vicepremierul Liviu Dragnea și sforile pe care le-a tras la referendum, Corpul de Control al lui Ponta a anunțat că va sesiza Direcția Națională Anticorupție pentru nereguli în atribuirea contractului pentru cardul național de sănătate, vizat fiind președinte CNAS Lucian Duță, om politic al PDL, mutând astfel atenția de pe acest caz.

Ieri, premierul Ponta a dat semnal important către zona de justiției și i-a nominalizat pe cei care trebuie anchetați, toți provenind din rândurile adversarilor politici din opoziție. Solicitat să comenteze faptul că în cazul lui Lucian Duță Corpul de control al Guvernului a trimis o sesizare la DNA, Ponta a răspuns: „Da, încă una. Duță să meargă la DNA să explice, pentru că sper ca la un moment dat, cândva, toți hoții ăștia – Blejnar, Videanu, Duță, Trăilă – o să ajungă să-i cheme și pe ei cineva. Totuși, chiar au furat și au distrus o țară întreagă câțiva ani. Să meargă la DNA dacă are ceva de zis“. Ponta a precizat că nu l-a acuzat personal la televizor pe Duță, fiind vorba despre o instituție a statului care a prezentat documente și a făcut și o încadrare juridică. „Eu nu l-am acuzat, eu, personal, așa, la televizor. E o insti­tuție a statului, care a prezentat docu­mente, care a făcut o încadrare juridică. Duță – la DNA și, după aceea, mai departe“, a adăugat Ponta.

În ultima vreme, presiunile dinspre zona executivă s-au înmulțit asupra celei a justiției, fiind astfel afectat echilibrul puterilor în stat tocmai când în România se întrezărea o brumă de curaj în actul de justiție iar acest lucru era apreciat în cancelariile europene în perspectiva viitorului raportul privind MCV al Comisiei Europene, legat politic de obiectivul aderării țării noastre la spațiul Schengen.

– opinie publicată pe Curentul.ro –