Pentru cativa notorii vanatori de securisti, Traian Basescu a devenit brusc mult mai nociv decat Dan Voiculescu. Cu toate ca, in principal, datorita presedintelui au fost transferate catre CNSAS 2 milioane de dosare de urmarie apartinand fostei Securitati.
Numai in Romania se putea intimpla asa ceva. Iata o expresie pe care o auzim des in jurul nostru. Cu siguranta exageram. Se intimpla multe lucruri rele si prin alte parti, poate chiar mai rele decit aici, dar trebuie totusi sa recunoastem ca societatea romaneasca trece in momentul de fata printr-o faza de acuta dezorientare si dezarticulare. Iar doua dintre simptomele evidente suntincapacitatea cronica de a lega un dialog rational, bazat pe argumente, privitor la faliile care ne despart si deriva morala, pulverizarea generalizata a tuturor reperelor, la nivelul elitelor. Unii ar putea spune, si pe buna dreptate, ca astfel de fenomene nu sunt unice, ca le vedem si prin alte parti. Asa e, insa nu la dimensiunile de aici. Dominantele ideologice diferite, pasiunile, antipatiile si simpatiile omenesti ne fac sa ne pozitionam adesea pe pozitii radical diferite in cursul unor dispute pe probleme controversate. Politicienii fac asta zi de zi ca parte din job description. Cei mai multi livreaza public, cu mai mult sau mai putin har, idei prefabricate in care nu cred o iota. Cu asta ne-am obisnuit deja. Exista totusi un prag critic, o limita a decentei. Sau ar trebui sa existe asa ceva. Oricit de aprig militant pesedist ai fi nu poti relativiza plagiatul lui Victor Ponta. Poti eventual sa refuzi sa-l comentezi dar o minima decenta ar trebui sa te faca sa iei act de evidente.
Dialogul real, ca schimb de argumente, aproape a disparut din spatiul public. Sa luam de exemplu una dintre disputele cele mai aprinse ale momentului: cele legate de DNA si ANI. Unii le considera institutii represive, de sorginte basista, care abuzeaza de puterile pe care le detin. Motiv pentru care Monica Macovei, considerata a fi un fel de arhitect al „sistemului”, este vazuta drept un adevarat personaj malefic. Un nou Gestapo, spun cei mai radicali, recrutati de regula dintre cei care au sau au avut experiente personale pe aceasta linie. Cam asta auzim, de altfel, constant pe la Antena 3. Asta cred si majoritatea politicienilor chiar daca multi nu o spun pe fata. Sentimentul dominant e acela ca ar fi foarte bine daca am scapa de cele doua institutii dar, din pacate, acest lucru nu e posibil din cauza Uniunii Europene si/sau americanilor. De unde si frustrarile majore fata de ceea ce ei considera a fi amestecul exagerat al Occidentului in treburile noastre interne. In concluzie, ne-ar fi mult mai bine si fara ANI si fara DNA, asa ca in vremurile bune in care era mult mai multa liniste.
O astfel de argumentatie e destul de subreda. Intr-un astfel de sistem, sau cu un PNA (precursorul DNA din perioada guvernarii Nastase) emasculat nu a existat practic nici o ancheta serioasa pe vreun caz de coruptie la virf pina in 2005. Desi toata lumea se plingea de coruptia endemica din Romania acelui moment. Chiar si fara sa facem trimitere la rapoartele pozitive anuale ale Comisiei Europene privind progresele remarcabile inregistrate de atunci in acest domeniu nu putem ignora realitatea. Asta nu inseamna ca nu sunt si probleme legate de DNA sau de ANI. In cazul DNA au fost semnalate cazuri de coruptie sau abuzuri de putere la nivel local. Nimeni nu spune ca procurorii de acolo sunt toti niste ingeri imaculati ai dreptatii. O chestiune legitima este, de pilda, aceea de a analiza daca e potrivit ca DNA sa poata ancheta judecatori avind in vedere ca acestia trebuie sa se pronunte asupra cazurilor instrumentate de institutie si in unele situatii acestia ar putea fi susceptibili la presiuni. Oricum, s-ar impune probabil o reglementare mai clara din acest punct de vedere. Asta e deja o discutie rationala. A renunta insa la DNA sau la ANI este ca si cind in urma tragediei feroviare recente Spania ar decide sa renunte la trenurile de mare viteza din cauza neglijentei conductorului sau nerspectarii procedurilor. Daca pentru a-l retine pe Danut Epure, rectorul Universitatii Ovidius din Constanta (aflat in cercul de apropiati ai tandemului Radu Mazare – Nicusor Constantinescu), prins in flagrant delict pentru dare de mita cu o saptamina in urma, a trebuit sa vina o echipa de la DNA Bucuresti ne dam seama cam ce sanse ar avea lupta impotriva coruptiei lasata exclusiv pe mina procurorilor locali in feude politico-administrative precum Constanta, asa cum ne indeamna sa facem cei care propavaduiesc renuntarea la o structura specializata pentru combaterea coruptiei la nivel inalt.
Mai grav e faptul ca un dialog argumentat si rational pe aceasta tema majora a devenit aproape imposibil chiar si in cazul unor conversatii private. Prevaleaza umorile, ranchiuna, frustrarile personale. In parte ca rezultat al manipularii orchestrate in principal Antena 3. Desi nici ceea ce fac website-uri ca LUJU sau DC News nu e de subestimat. Dar si din alte motive. Unii judecatori relativ tineri dintre cei fara probleme de integritate arata de pilda cu degetul spre Curtea Suprema. Ei acuza faptul ca o parte dintre magistratii de acolo au intrat in urma cu citiva ani fara concurs, direct de pe pozitii de procurori sau juristi. Sau ca serviciile secrete si-ar fi plantat oameni in interior. E greu de spus cit e adevar si cit e fabulatie, dar cert este ca exista frustrari reale de acest gen in corpul judecatorilor care au fost abil exploatate in cursul demersului de eliminare din CSM a judecatorilor Cristi Danilet si Alina Ghica. Cert este ca acest amestec toxic de minciuni, adevaruri partiale, clisee de manipulare si probleme reale nu face decit ca submineaza din start orice discutie argumentata si inteligenta pe acest subiect.
La fel de confuzionant e si slalomul dezarmant la care am asistat in materie de discurs public in cazul unor personaje care isi revendica public postura de campioni ai unor cauze nobile si ai puritatii morale. Din acest punct de vedere Mugur Ciuvica si Sorin Iliesiu sunt doua cazuri emblematice. Primul, un fel de port-drapel al luptei impotriva basismului, era pe la mijlocul anului 2004 extrem de critic la adresa lui Dan Voiculescu. „Amenintarile proferate la adresa mea de liderul PUR, Dan Voiculescu, amintesc de practicile de intimidare ale fostei Securitati”spunea Mugur Ciuvica la acea vreme, asigurindu-ne insa in acelasi timp ca el va ramine ferm pe pozitii. „Faptul ca Dan Voiculescu, creatorul si presedintele PUR, a condus firma CRESCENT care a facut afaceri cu fosta Securitate este un adevar pe care l-am sustinut si il voi sustine in continuare”. Intransigenta sa a fost insa de scurta durata. Nu a ramas „ferm pe pozitii” mai mult de un an pentru ca in octombrie 2005 el infiinta o firma impreuna cu Camelia Voiculescu iar ulterior a devenit o prezenta constanta in studiourile Antenei 3, cot la cot cu ceilalti corifei mediatici ai mogulului.
La rindul sau, Sorin Iliesiu a fost si el pina nu demult un infocat port-drapel al luptei impotriva comunismului. Si nu asa, doar in Romania, ci la nivel mondial. Cita vreme a facut parte din GDS ne bombarda zi si noapte cu mesaje prin care ne solicita sa semnam tot felul de proteste si apeluri pe aceasta tema. Daca ar fi dat curs cererilor sale redactia Revistei 22 ar fi trebuit sa aloce pagini intregi demersurilor sale universale de condamnare a faradelegilor comuniste. Inutil de spus, printre tintele predilecte ale atacurilor sale din acele momente se afla, bineinteles, Ion Iliescu.
Iata insa ca intre timp personajul cu pricina a trecut de partea cealalta a baricadei. Motivul nu are nici o legatura cu principiile sau cu alte lucruri de acest gen. E unul cit se poate de omenesc: desi practic s-a autopropus pentru pozitia de presedinte al TVR nu l-a luat nimeni in seama. A conchis imediat ca de vina e Basescu si s-a aliniat disciplinat corului militant din studiourile Antenei 3. Iar rasplata nu a intirziat sa apara: a devenit senator PNL pe listele USL. Brusc, pentru el, ca si pentru Mugur Ciuvica de altfel, apropierea de Dan Voiculescu, un fost reprezentant de seama al fostei Securitati, bratul inarmat al regimului comunist, nu a mai fost atit de rau mirositoare. Nici alianta de facto cu partidul al carei presedinte de onoare este Ion Iliescu. Intre timp s-a evaporat si zelul, pe care il credeam aproape infinit, intru condamnarea planetara a comunismului.
Am dat doar doua exemple. Lista e insa mult mai lunga. Cuprinde o multime de personaje pentru care alaturarea cu arme si bagaje de partea dusmanilor dusmanilor lor a prevalat fata de apararea unor principii pentru care lasau impresia la un moment ca sunt in stare sa-si dea chiar viata. Pentru citiva notorii vinatori de securisti Traian Basescu a devenit brusc mult nociv decit Dan Voiculescu. Cu toate ca in principal datorita presedintelui au fost transferate catre CNSAS la mijlocul deceniului trecut 2 milioane de dosare ale fostei Securitati. Unii vor spune ca e plin spatiul politic romanesc cu acest gen de salturi bulversante dintr-o parte in alta. Sorin Frunzaverde si Gabriel Oprea sunt doar doua exemple proeminente de data relativ recenta. Exista totusi o diferenta semnificativa. In cazurile mentionate e vorba de oameni care au devenit notorii in spatiul public prin batalii pe care le-au asumat in numele apararii unor principii si valori morale fundamentale. Usurinta cu care fie le-au abandonat fie le-au interpretat selectiv in functie de interesele lor dominante la un anumit moment e de aceea dezarmanta. Si nu face decit sa alimenteze deriva morala generalizata din societate. Pe un astfel de teren se poate doar cu greu construi ceva pe termen lung.
Articol publicat de Revista 22
Exact Voiculescu cu lătrăii lui s-au găsit să vorbească despre torţionari! El care turna cu zel, oferind materie prmă celor de teapa lui Vişinescu & co !
Felix îi turna – Vişinescu-i tortura!