Joaca de-a unirea

Pentru unii, interesul national este ca Republica Moldova sa fie integrata in spatiul occidental cat mai repede, iar pentru altii interesul national este ca Republica Moldova sa se uneasca cu Romania.

In ultimii ani, presedintele Traian Basescu a folosit prilejul scolilor de vara destinate ro­manilor din afara granitelor pentru decla­ra­tii privind Republica Moldova. Anul acesta n-a fost o exceptie. Totusi, presedintele n-a spus lucruri noi. El a repetat declaratii mai vechi, a nuantat alte afirmatii ale domniei sa­le. Chiar si asa, ultimele declaratii ale d-lui Basescu vin dupa vizita la Chisinau, du­pa alte interviuri comentate, la randul lor, in fel si chip.

Avalansa de declaratii i-a facut pe multi co­mentatori de la Bucuresti si Chisinau sa vor­beasca despre contururile unui mare pro­iect unionist, al carui fir rosu ar trece prin viitoarea cetatenie moldoveneasca a d-lui Ba^­sescu si prin aducerea in fruntea proas­pa­tului partid proprezidential a unui tanar po­litician care s-a nascut in Ucraina sovietica, sudul Basarabiei istorice. Pana si unii di­plo­mati straini acreditati in cele doua capitale au inceput sa se intrebe serios despre exis­tenta unui astfel de plan. Interesul acestora ar trebui sa puna pe ganduri atat Romania, cat si Republica Moldova.

Cu o agenda internationala atat de incar­cata, plina de evenimente dramatice care se produc in diverse colturi ale lumii, cu o cri­za economica prelungita care genereaza ten­siuni sociale, unele cancelarii ar putea sa nu mai aiba timp si energie pentru nuante, expediate de regula in subsolul depeselor di­plomatice, si sa inteleaga ad litteram afir­matiile facute la Bucuresti sau Chisinau. Un pretext pentru amanarea sine die a sem­narii documentelor ce vor fi parafate la Vil­nius, cu ocazia summit-ului Parteneriatului Estic, va fi oricand imbratisat de un guvern european, depasit de problemele pe care i le pune criza. Si astfel de guverne nu sunt pu­tine. Din memoria institutionala a multor cancelarii n-a disparut cu totul tema „Ro­mania, stat cripto-anexionist“.

Practic, aici se confrunta doua agende. Cea de politica interna romaneasca si cea euro­peana, a Republicii Moldova. Inca inainte ca Republica Moldova sa devina inde­pen­den­ta, evolutiile politice de la Chisinau au fost utilizate electoral in Romania. Miza a cres­cut in ultimii ani cand, in conditiile scorului strans de la prezidentiale, orice vot a devenit foarte important. In ciuda tradi­tio­nalei prezente scazute la vot, raportat la numarul celor care si-au redobandit ceta­te­nia romana, in Republica Moldova se strang cateva mii de voturi. Cele mai multe voturi le aduna presedintele Basescu. E rezultatul atentiei constante acordate de pre­se­dinte Republicii Moldova. Ur­ma­toa­rele doua exercitii electorale, euro­par­lamentare si prezidentiale, vor men­tine treaz interesul Bucurestiului pentru electoratul din stanga Pru­tu­lui. Asta inseamna ca riscul unor scurt­circuite diplomatice, in 2013-2014, ge­ne­rate de diverse declaratii elec­to­rale, va ramane ridicat. Unii vor spu­ne ca merita, ca orice vot adus este important. In logica electorala in­ter­na, poate ca au dreptate.

Insa interesul national ar trebui sa dicteze acum o abordare ceva mai ra­tionala. Dar care-i interesul national? Daca pentru unii interesul national este ca Republica Moldova sa fie in­tegrata in spatiul occidental cat mai repede, pentru altii interesul national este ca Republica Moldova sa se uneas­ca cu Romania. Insa un context favorabil unirii poate aparea doar in conditiile unei crize majore la Chi­sinau, care sa nu poata fi rezolvata decat prin renuntarea de catre elita politica moldoveneasca la statalitate, cum s-a intamplat in primavara 1918. Ceea ce este putin probabil sa se intample in viitorul previzibil.

Orice analiza in cheie realista pleaca de la axioma ca interesul national es­te ca Romania sa aiba un vecin pros­per, stabil, predictibil la granita sa es­tica. Iar acest proiect e pe cale de a se realiza. Este sansa istorica a Chi­si­naului se a se apropia decisiv de Oc­cident prin parafarea si semnarea cat mai curand a unor acorduri cu UE. Eli­ta politica de la Chisinau, care mul­ta vreme a manevrat intre Est si Vest, obtinand dividente si dintr-o parte, si din alta, pare decisa sa mear­ga spre Bruxelles. Este o ocazie is­to­rica, pe care, insa, Republica Mol­do­va o poate rata. Contextul este favo­rabil gratie faptului ca vecinul estic, Ucraina, se apropie atent, dar ferm, de UE. Bascularea spre Vest a Re­pu­blicii Moldova, inainte de a fi un act de vointa politica la Chisinau, va fi un fapt de geografie politica, cum a fost si la 1918, cand independenta vre­melnica a Ucrainei, combinata cu amenintarea haosului bolsevic, au impins Basarabia spre Occident.

In acest context tensionat, fluturarea proiectului unionist din ratiuni elec­torale interne pune sub semnul in­trebarii soliditatea angajamentului Ro­maniei de sustinator al apropierii Republicii Moldova de UE. Re­pre­zen­tanti ai clasei politice de la Bucuresti trebuie sa iasa din ambiguitatea in care se afla: pentru uz intern, mesaj unionist, pentru extern, pentru par­tenerii din UE si NATO – sustinerea integrarii europene, pentru urechile moldovenilor – mesaj in functie de interlocutor.

Continuarea acestor discursuri pa­ra­lele va intretine confuzia si va genera si pe mai departe pagube. Bucurestiul consuma resurse financiare ali­men­tand dezbateri pe teme identitare ca­re divizeaza societatea din Republica Moldova. In felul acesta, risca sa os­tilizeze o mare parte din elita politica de la Chisinau, care ar putea percepe Romania drept cea mai mare ame­nintare la adresa statalitatii Repu­bli­cii Moldova. Ar fi o dovada de nai­vitate daca, la Bucuresti, cineva si-ar inchipui ca o intreaga elita moldo­ve­neasca ar renunta la statalitate ma­nata de sentimente si emotii. Sau ca o natiune civica moldoveneasca nu poate functiona fara aprobarea ofi­cialilor romani. Mai mult decat atat, Bucurestiul isi va submina intreaga politica regionala daca prin declaratii neintelepte va alimenta suspiciunea ca are o agenda ascunsa, ca este un partener nesincer, impredictibil. Ro­mania, aflata la marginea unei falii geo­politice, va deconta incapacitatea de a intelege contextul international, precum si situatia din fostul spatiu sovietic, atat la Bruxelles, la nivel de UE si NATO, slabindu-si puterea de a influenta deciziile care se iau acolo, cat si in relatiile bilaterale, la Wa­shing­ton, Londra si Berlin. Practic, Ro­­mania va deveni cel mai important ali­at al celor care vor sa blocheze apro­­pierea Republicii Moldova de Occi­dent, un fel de „idiot util“ al ce­lor ca­re viseaza la Uniunea Euro-Asi­atica.