Siria, la capatul eforturilor diplomatice?

Comentariile internationale la situatia din Siria nu par sa mai puna in discutie daca va avea loc o interventie militara in Siria, ci cand se va intampla acest lucru. Preluand declaratii ale oficialilor americani si britanici, presa araba e de parere ca interventia nu va fi posibila mai devreme de doua saptamani, avand in vedere ca atat presedintele Obama, cat si primul ministru britanic Cameron, au nevoie de acordul Congresului, respectiv, al Parlamentului de la Londra (convocat deja pentru sfarsitul acestei saptamani), ambele aflate inca in vacanta, pentru acordul asupra unei interventii militare.

Intretimp cancelariile occidentale nu par sa renunte la eforturile diplomatice, in incercarea de a obtine o alternativa la actiunea militara. (Fiecare esec insa din zona negocierilor se resimte aproape imediat in nivelul de incordare al fortelor militare aflate in stare de mobilizare in zona si care nu asteapta decat decizia comandantilor lor supremi. In acest context, surse din regiune au afirmat ca armata siriana ar fi primit deja ordin sa paraseasca bazele si sa mearga catre diferite zone din tara, dupa ce responsabili occidentali au precizat ca interventia va fi scurta si va viza distrugerea capacitatii militare a regimului sirian).

Desi acuzate ca grabesc si cumva anticipeaza prin declaratiile secretarului de stat Karry concluziile echipei de inspectori ONU care incearca sa descifreze culisele atacului chimic de la al-Ghouta, Statele Unite au continuat actiunile diplomatice in regiune incercand, se pare, sa ajunga la o intelegere cu Iranul. Surse spun ca Jeffrey Feltman, trimis al secretarului general ONU la Teheran cu misiunea de a discuta chestiunea siriana, si fost ambasador american la Damasc, bun cunoscator al zonei, ar fi avut si o astfel de misiune pe langa autoritatile iraniene. Tot luni, un alt oaspete important – sultanul Omanului – a ajuns la Teheran in prima vizita oficiala a unui sef de stat dupa alegerea presedintelui Rohani. Dincolo de componenta bilaterala a vizitei, sultanul Qābūs, a carui tara are relatii bune cu Iranul, ar fi fost si purtatorul unui mesaj al Washingtonului pentru autoritatile de la Teheran, confirma anumite surse. Raspunsul Iranului, si intr-un caz si in celalalt, a venit prin vocea ayatollahului Ali Khamenei care a subliniat din nou ca situatia din Siria trebuie sa se rezolve in interiorul forurilor de decizie ale ONU, cu prin actiuni care sa nesocoteasca organismul international.

Ramanand tot in zona declaratiilor, Rusia si China (ca si Iranul) si-au reafirmat astazi sprijinul pentru Damasc si, mai ales, dezaprobarea pentru o actiune militara inainte de aflarea rezultatelor anchetei ONU in desfasurare pe teren. Daca Iranul acuza direct opozitia siriana de comiterea abominabilului atac de la al-Ghouta, presedintele Putin e de parere ca nu exista nicio dovada care sa incrimineze regimul de la Damasc. Rusia nu va interveni de partea nimanui in acest conflict, a asigurat insa ministrul rus de externe, in vreme ce indemna intreaga comunitate internationala la prudenta. Potentialul de extindere a conflictului in intreaga regiune este principala amenintare la care fac referire toate luarile de pozitie ale sustinatorilor regimului al-Asad, hulafā’ n-nizām, „aliatii regimului”, cum ii numeste o parte a presei arabe.

Si regimul sirian s-a exprimat astazi din nou asupra posibilitatii interventiei militare prin vocea ministrului sau de externe, Walīd al-Mu’allim. Daca unele afirmatii facute de oficialul sirian au fost in nota predictibila  – lovirea Siriei face parte de fapt dintr-un plan mai amplu care are ca tinta finala Iranul sau interventia militara este opera Statelor Unite si a Israelului (oficialul sirian a intrebat retoric daca seful statului major al armatei israeliene a luat si el partea la reuniunea omologilor sai occidentali si arabi de la Amman) sau orice agresiune la adresa Siriei va fi un sprijin pentru gruparea Ğabhatu n-Nasra – de orientare salafita jihadista – care va transforma Siria intr-un stat islamic, altele, sa spunem, ar merita ceva mai multa atentie. Walīd al-Mu’allim a denuntat cu aceasta ocazie politica unora dintre statele arabe carefinanteaza interventia militara externa, facand referire clara la statele arabe ai caror sefi de stat major au participat la reuniunea militara strategica de la Ammām (Arabia Saudita, Qatar si Iordania). Acesta si-a exprimat cu deosebire nedumerirea fata de interesul Ammān-ului de a se implica in acest conflict. Probabil ca in esenta nu e vorba despre nicio interventie militara, a apreciat oficialul sirian, pare ca asistam mai degraba la un razboi psihologic. Ramane de vazut cat de mult se vor adeveri previziunile ministrului sirian de externe. Par sa se inscrie mai mult in categoria declaratiilor de tip wishful thinking. Mai ales ca, intretimp, Liga Araba, reunita de urgenta la Cairo la nivel de trimisi permanenti, a emis un comunicat in care atribuie regimului de la Damasc intreaga responsabilitate pentru atacul chimic asupra populatiei din al-Ghouta, facand apel la apararea populatiei siriene prin toate mijloacele. Pe teren, surse confirma ca Moscova ar fi inceput sa evacueze cetateni rusi si din fostele republici sovietice prin aeroportul din Latakia.

Pare sa se contureze tot mai mult probabilitatea unei interventii militare impotriva regimului al-Asad, chiar daca aceasta va avea sau nu sprijinul Consiliului de Securitate.

Laura Sitaru este lector dr. la sectia de limba araba a Universitatii din Bucuresti si cercetator la Institutul Diplomatic Roman. 

Articol publicat de Revista 22s