Nevolnice „gazde“ ale capodoperelor pe care genialul Constantin Brâncuși ni le-a lăsat moștenire, autoritățile USL-iste din Târgu Jiu s-au lăudat, zilele trecute, cu restaurarea „Porții Sărutului“. Ba, mai mult decât atât, edilii de acolo s-au mai umflat în pene și cu o recepție oficială a „lucrării“, parte a unei serii de evenimente dedicate aniversării a 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor, care include Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Calea Eroilor și Coloana Infinitului. De fapt, un soi de sărbătoare câmpenească la care ar fi urmat să participe însuși Premierul Victor Ponta. Că doar de, nu degeaba este el mare deputat de Tg.Jiu, căruia lăudătorii de prin partea locului i-au agățat de coadă și tinicheaua onorifică numită pompos „Gorjanul Anului 2012“. Ce-i drept, lui Victoraș i-ar fi prins bine o baie de mulțime, mai ales acum, când românii, inclusiv „poporul USL-ist“, au cam început să-l huiduie și să-l înjure pe unde dau cu ochii de el. Ei bine, nu a fost să fie! Iar asta pentru că, în acest moment, autoritățile locale nu mai au cu ce se mai lăuda: mult lăudată restaurare a „Porții Sărutului“ s-a dovedit a fi un eșec penibil. Iar asta pentru că ea s-a făcut în cel mai autentic stil românesc, stilul Dorel.

Bani grei, „spălați“ cu furtunul

Lucrările de restaurare a Porții Săru­tului au început, în trombă, cu bani dați de Institutul Național al Patrimoniului, instituție aflată în subordinea Minis­terului Culturii, care, în vederea realizării proiectului de restaurare și conservare a monumentului a alocat suma de 371.656,44 lei. Conform documentațiilor oficiale, din această sumă urmau să fie acoperite costurile operațiunilor de „înlocuirea tablei de plumb existente, aplicarea unei izolații bituminoase, curățarea pietrei, biocidare și hidro­fugare“. Teoretic, lucrările de restaurare, care au început în luna august, ar fi trebuit să se încheie între 5 și 10 octombrie. Atunci, în august, lucrările de restaurare au început prin învelirea statuii cu o pânză groasă pe care era imprimată imaginea acesteia astfel că nimeni nu a putut vedea ce se petrece în spatele acestui „camuflaj“. Mai mult decât atât, la fața locului nu a existat vreun panou care să conțină informații privitoare la lucrările care se desfășurau în spatele acelei „cortine“ de pânză. Scandalul a izbucnit zilele trecute când s-a văzut că, în loc să-i ofere o nouă față, apropiată de cea pe care i-a dat-o cândva „Titanul de la Hobița“, lucrările de restaurare au preschimbat „Poarta Sărutului“ într-un imens bolovan gălbejit. Pus în fața acestui dezastru estetic, Dorin Dănilă, proiectantul lucrărilor de restaurare a capodoperei brâncușiene a acuzat Institutul Național al Patrimoniului că a distrus practic „Poarta Sărutului“, din parcul central din Târgu-Jiu. Dănilă a declarat că, în urma lucrărilor de restaurare, Poarta Sărutului s-a îngălbenit după ce a fost spălată cu un pistol cu apă sub presiune, asemănător celor din spălătoriile auto. Mai mult decât atât, Dănilă a mai afirmat că, în calitatea lui de proiectant general al lucrărilor de restaurare, el nici măcar nu a fost anunțat nici măcar că acestea au început. În plus, el a menționat că joi trebuia semnată recepția finală a lucrărilor de restaurare, lucru cu care nu a fost de acord, cu atât mai mult cu cât el nu a fost informat la timp despre derularea proiectului. Motiv pentru care: „Eu nu am semnat recepția. Dacă acum o lună aflam și eu că s-a pus afișul, la deschiderea unui șantier se pune un panou cu numele constructorului, cu perioada de execuție, dar aici nu s-a făcut. De ce nu s-a pus acest panou? Asemenea lucrări atrag mulți neaveniți care au alte specializări. La această lucrare trebuia un specialist în «Domeniul 9», dar s-au băgat niște arhitecți care să-și lege și ei numele de operă. Nu are nicio treabă restaurarea în piatră cu acești băgăcioși care vor să rămână în istorie. De asta se și lucrează pe ascuns.“

Specialiști sau „dobitoci“?

În acest context, Dorin Dănilă a mai afirmat că „Spălarea Porții Sărutului e o aberație. Tot fierul din piatră a ieșit la suprafață. Legea 462, cea a Patrimo­niului, spune că cine lucrează fără avize e caz penal. Nu există nici un proiect în care să se poată spune că se poate spăla cu pompa sub presiune. Nu există așa ceva. De asta Poarta e galbenă. Apa sub presiune a dizolvat sărurile din fier și Poarta a devenit galbenă“. În plus, proiectantul a mai declarat că Poarta Sărutului a fost spălată cu jet de apă de nenumărate ori, deși acest lucru nu trebuia făcut. Acum, după ultimele lucrări, opera a căpătat o nuanță gălbuie, iar bucățele din poartă s-au desprins sub presiunea apei, motiv pentru care rugina de pe componentele metalice din interiorul sculpturii a ieșit către exterior, ceea ce a dus la îngălbenirea monu­mentului. Mai mult decât atât, el a mai afirmat că lucrările de restaurare au fost finanțate de Institutul Național al Patrimoniului (INP), care nu l-a consultat, însă nici o clipă cu privire la ceea ce s-a întâmplat la Poarta Sărutului. În schimb, el afirmă că singura lui comunicare cu INP a constat în faptul că directorul de acolo l-a înjurat ca la ușa cortului: „Directorul Institutului Național al Patrimoniului m-a făcut dobitoc și mi-a închis telefonul. Nu mă cunoștea, nu mă știa, îi căutați numele pe internet, că eu nu vreau să i-l rețin. Nu am pățit treaba asta de 30 de ani, în care am lucrat cu oameni importanți din România, de la președinți până la ambasadori și alții.“ Pus să-și dea și el cu părerea despre această stranie „schimbare la față“ a Porții Sărutului, Florin Cârciumaru, primarul din Târgu-Jiu, a luat apărarea celor de la Institutul Național al Patrimoniului, spunând că, de fapt, Dănilă este în conflict de mai mult timp cu reprezentanții INP. În plus, edilul local a cerut ca reprezentanți ai institutului, dar și ai Ministerului Culturii să vină de urgență la Târgu-Jiu pentru a analiza situația creată. „Din informațiile pe care le am, s-a lucrat conform documentației. Îmi pare rău că a ieșit acest scandal și că meciul dintre Institutul Național al Patrimoniului și domnul Dănilă s-a mutat la Târgu-Jiu. E un conflict, pentru că știu că Institutul nu a vrut să lucreze cu domnul Dănilă, pentru că proiectul său e prea scump. O să iau legătura cu conducerea Institutului și a Ministerului Culturii ca să vină la Târgu-Jiu și să rezolve această problemă cât se poate de repede.“
Iar pentru ca „hora“ scuzelor să se închidă cât mai etanș, în această discuție a intervenit și Adina Andrițoiu, directorul Centrului „Constantin Brâncuși“care, pur și simplu, a ridicat din umeri și a declarat că nu știe dacă lucrările comisiei vor fi reluate. „Nu a fost lăsată comisia să își facă treaba. Este o chestiune între INP și executant, adică Grup Corint. Ce s-a întâmplat între comisie și proiectant este o chestiune asupra căreia nu pot să comentez. Dacă sunt neclarități cu privire la spălarea Porții, acest răspuns poate fi dat doar de cei de la INP, detaliile se cer de la specialiști. Noi doar am gestionat o problema administrativă.“ Așadar, până la urmă, în dulcele „stil mioritic“ nimeni nu este de vină, și nici nu va răspunde vreodată pentru desfigurarea capodoperei brâncușiene.

Un simbol național

În ultimii ani, o serie întreagă de „pițipoance“ și „pițiponci“ și-au permis nesimțirea de a se fotografia, în tot soiul de poziții, pe lângă inestimabilele capodopere brâncușiene. De fapt, întreg Ansamblul „Calea Eroilor“ din Târgu Jiu este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial. Brâncuși a fost solicitat în 1935 să construiască un monument comemorativ în memoria eroilor gorjeni. Inițial, acesta a propus ridicarea unei coloane compuse din 17 module. Mai târziu, a adăugat o poartă monumentală, apoi o masă și o serie de scaune. „Calea Eroilor“, verita­bilă icoană a spiritualității românești este considerată drept cea mai subtilă materializare a ancestralei tradiții românești privitoare la cultul morților. Peste tot, INP a afirmat că Poarta Sărutului reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din România, iar reabilitarea sa a reprezentat pentru INP o prioritate în acest an. Asta cu atât mai mult cu cât se are în vedere depunerea candidaturii pentru incluserea Asamblului monumental de la Tîrgu-Jiu în patrimoniul UNESCO. Cu ce o să ne mai lăudăm la UNESCO? Cu o statuie gălbejită, departe de ceea ce Brâncuși ne-a lăsat moștenire? Dar unde s-au dus cei aproape o sută de mii de euro alocați pentru restaurarea „Porții Sărutului“? Cu siguranță că nu vom afla prea curând. Iar acest eșec vine doar după mai puțin de un deceniu de la data de la care patrimoniul artistic național a pierdut fără urmă sublima „Domnișoară Pogany“, plus alte câteva capodopere ale „Titanului de la Hobița“. Acum politicienii noștri se laudă că se dau peste cap și fac tot posibilul să repatrieze rămășițele pamântești ale lui Brâncuși. Mai bine lăsați-l acolo unde este, și unde o lume întreagă îl onorează. La cât de „capabili“ sunteți voi, bravii noștri politruci, nu ar fi de mirare să aflăm, la un moment dat, că francezii le-au aprobat cererea, dar că au pierdut osemintele pe drum.
Unii biografi ai lui Brâncuși afirmă că acesta ar fi spus, cândva, despre români: „V-am lăsat săraci și proști, vă găsesc și mai săraci și mai proști“. Din păcate a avut dreptate! Acum, după aproape un secol de la cea mai glorioasă perioadă a vieții lui, noi nu ne-am schimbat decât extrem de puțin: suntem la fel de săraci, dar cu mult mai proști.

Articol publicat de Vasile Surcel  in ziarul Curentul