Ponta, Marele Simulator

Nerealizarea cu circa 1,8 miliarde de euro a veniturilor statului anul acesta îi aparţine guvernului Ponta şi echipei din Parlament care susţine un cabinet incompetent. Iar incompetenţa acestui guvern reiese din propriile documente, publice, privind bugetul şi execuţia bugetară.

Gaura din bugetul statului, lipsa banilor despre care tot vorbesc la televizor, indiferent de oră, cei care conduc România, este produsul unui mediu politic corupt sau incompetent, nu este un fenomen paranormal care a pus stăpânire pe o economie care, altfel, ar fi funcţionat la parametri normali.

Bani sunt. Administraţia coruptă sau pur şi simplu indolentă este cea care nu îi poate strânge în vistierie. Iar mediul politic este cel care strangulează administraţia, pe care o vede nu ca un pilon al societăţii, ci ca pe o simplă poartă de acces către vistieria publică.

La fel ca guvernul Boc al anului post-electoral 2010, cabinetul Ponta, cu FMI-ul “în coaste”, pare dispus să răspundă la impuls, pentru a salva (da, din nou) bugetul, mutând (da, din nou) banii din buzunarele contribuabililor în sacul fără fund al statului.

Din calculele cerute de premier şefului de la Finanţe reiese că o soluţie, pentru anul viitor, ar putea fi majorarea cotei unice de la 16% la 22%, creştere a fiscalităţii care ar urma să fie contrabalansată, parţial, prin reducerea TVA de la 24% la 22%.

Per total, Guvernul ar ieşi cu 2,1 miliarde de euro „pe plus” la buget, adică ar avea venituri suplimentare de circa 3 miliarde de euro şi o scădere de doar vreo 920 de milioane de euro, în condiţiile în care încasările s-ar menţine la acelaşi nivel ca în primele opt luni ale acestui an. Practic, Guvernul ar putea lua din buzunarele contribuabililor 3 miliarde de euro sub promisiunea că ar putea pune la loc, în condiţii ideale, cel mult o treime.

Desigur, e doar o estimare, anunţă premierul. Un „simplu scenariu” cerut pentru a avea de unde alege o soluţie. Într-o ţară în care evaziunea este de 18 miliarde de euro pe an însă, astfel de estimări şi astfel de scenarii nu ar trebui să existe. Într-o ţară în care dintre cei 6,37 milioane de salariaţi găsiţi de INS (la finele lui iunie) doar 4,37 milioane apar cu contracte de muncă la Ministerul Muncii, tăierea salariilor, sub orice formă, nu ar trebui considerată un scenariu valid, pentru că i-ar pedepsi, din nou, pe cei cinstiţi.

Dacă Guvernul Ponta, prin Finanţe şi Fisc, ar fi redus evaziunea de pe piaţa forţei de muncă (estimată de Consiliul Fiscal la 4 miliarde de euro în 2012) cu 75% ar fi obţinut cele 3 miliarde de euro. Dacă, per total, mediul politic-administrativ nu ar fi blocat lupta împotriva evaziunii şi ar fi redus cu 20% evaziunea la nivelul întregii economii, atunci ar fi rămas pe lângă cele trei miliarde de euro încă un miliard de euro pentru canalizări în mediul rural, de exemplu.

Dar cabinetul Ponta nu a făcut nimic. Nici el, nici cei pe care i-a numit în funcţiile cheie al statului. Şi atunci se ajunge, din nou, în situaţia în care un premier, ca mai toţi de până la el, cere bani publici pentru a acoperi incompetenţa proprie, privată.

Pentru că e prea târziu, cu un an şi jumătate prea târziu, pentru a aplica o strategie concretă de reducere a evaziunii pe care să şi-o asume, Guvernul va tăia de la investiţii, din salarii, din ce va putea. Rămâne de văzut doar cât va tăia şi cât vor cântări aceste tăieri, cu scuzele şi explicaţiile aferente, în menţinerea „la butoane” a actualilor politicieni de către românii cu drept de vot.

Articol publicat de Gandul.info