Când USL a preluat puterea, în mai 2012, foarte mulţi se aşteptau ca Victor Ponta să se urce cu bocancii pe „justiţia lui Băsescu“. Adică pe acele instituţii care au destructurat imperiul senatorului Voicu, care au avut un rol decisiv în condamnarea lui Sorin Ovidiu Vîntu, care se aflau la un pas de a-l trimite la închisoare pe Adrian Năstase şi de a pronunţa prima sentinţă împotriva lui Dan Voiculescu, care dădeau lovitură după lovitură reţelelor politico-mafiote transpartinice care produceau bani negri şi asigurau imunităţi.
Pentru orice om de bună-credinţă devenise de mult evident, mai ales după ce Traian Băsescu şi-a început cel de-al doilea mandat prezidenţial, că DNA, Parchetul General, Înalta Curte, ANI şi serviciile de informaţii nu au iertat baronii PDL, ba chiar s-au ocupat de ei mai îndeaproape decât de baronii USL.
Cu toate acestea, având în vedere cuvântările sale de la Antena 3, dar mai ales solidaritatea agresivă cu lideri penali de tipul lui Constantin Nicolescu, era de aşteptat ca Ponta să considere prioritară onorarea înţelegerii avute cu Liviu Dragnea, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu şi să forţeze schimbări la vârful instituţiilor-cheie care să le garanteze partenerilor din USL, dar şi lui Adrian Năstase şi tuturor aliaţilor săi penali, că nimeni nu îi va băga vreodată la puşcărie.
Nu s-a întâmplat aşa. Şi-a păstrat retorica bombastică, atacându-i pe Monica Macovei şi Daniel Morar o dată la două cuvinte, cu aceleaşi discursuri jenante, însă, concret, în instituţiile create de cei doi, dar şi de ceilalţi „băsişti“, nu s-a schimbat nimic. Dacă în unele zone nici nu ar fi avut cum să intervină, în altele putea. În Ministerul Justiţiei, de exemplu.
Faptul că Victor Ponta a preluat portofoliul Justiţiei într-un moment în care Mona Pivniceru era la un pas să se achite de obligaţia faţă de cel ce o numise, Dan Voiculescu, şi să-i pună acestuia la picioare câteva schimbări legislative, care să-i ţină departe de tribunale pe el şi pe camarila sa, a contat.
Chiar dacă de cele mai multe ori nu a făcut nimic mai mult decât să se abţină a interveni în treburile Justiţiei, inclusiv numind cel mai insipid ministru din ultimii 200 de ani, trebuie notat că atât intrarea lui Adrian Năstase la închisoare, cât şi prima condamnare a lui Dan Voiculescu s-au petrecut în timpul guvernării Ponta. Nu sunt în nici un caz meritul său, dar nici nu a mişcat un deget pentru a le opri.
Există un singur motiv pentru care liderul PSD a acceptat multă vreme să nu îşi pună în aplicare ameninţările din vremea în care îl avea ca model pe Che Guevara. Pentru a beneficia în continuare de sprijinul celor ce l-au ajutat să devină liderul PSD şi premier, trebuia să lase Justiţia în pace. Adică, să nu încerce să blocheze evoluţia care a făcut posibile cele mai răsunătoare condamnări de la instaurarea comunismului încoace.
Puteti citi integral articolul pe Romania Libera