Victor Ponta vorbeşte mult. Aproape în fiecare zi, în unele de mai multe ori chiar. Ca premier, ca deputat, ca preşedinte de partid. Şi pare un soi de bun comunicator, îi place să se vadă la televizor, să se audă cât mai mult şi să-şi expună mesajele. Dar numai mesajele lui, acelea care-i convin şi pentru care s-a pregătit, căci atunci când i se pun întrebări în afara agendei, te face din start „băsist”. „Nu comentez. Nu ştiu, să vă lămurească alţii”.
Agenda lui are un laitmotiv: antibăsismul. Ca un efect placebo pentru el, orice declaraţie pe care o face, indiferent de subiect, are şi doza specifică de mesaje împotriva preşedintelui, într-un fel sau altul. Dacă nu e împotriva lui, e împotriva Elenei Udrea sau a lui Emil Boc. Uneori, e chiar şi împotriva mai vechiului său partener, Crin Antonescu, pe care-l acuză (oare de ce) de băsism. Ce nu se încadrează în agenda lui, îl irită. Ca atare, nu răspunde sau aruncă la nimereală o frază. Dacă insişti cu întrebarea, eşti clar băsist.
Primul exemplu, luni, 31 martie. Undeva în jurul prânzului, după ce şi-a făcut datoria de antibăsist în faţa sediului PSD, mai încearcă o dată şi la Parlament. Ne-a spus că „Băsescu trage o petrecere” în cinstea a 10 de ani de NATO, ne-a spus, din nou, că Băsescu atacă degeaba euroacciza la carburanţi, totul în vreo 15 minute.
Ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu, a declarat, în cursul aceleiaşi dimineţi, la ZF Live, că în Parlament se lucrează la taxa de stâlp. Aşa că am decis, ca nişte ingraţi, să-i întrerupem discursul clasic şi să cerem detalii chiar primului ministru, cel care a şi venit cu această taxă pe construcţii speciale. Cât tupeu pe noi! „Să vă lămurească ea!”, a aruncat scurt premierul. Asta deşi în ultima săptămână s-a autoproclamat traducătorul de serviciu al aceleiaşi doamne ministru, încercând să explice tot ce Ioana Petrescu a declarat despre înjumătăţirea ratelor la bănci sau despre banii din euroacciză direcţionaţi către pensii şi salarii. „Banii din euroacciza la carburanţi se duc în pensii şi salarii?”. „Nu e adevărat, s-a înţeles greşit. Încearcă şi ea, săraca, eu sunt traducătorul”. Numai că traducătorul n-a mai vrut s-o traducă şi de data aceasta.
Al doilea exemplu, tot luni, 31 martie: referendumul pentru revizuirea Constituţiei, adică proiect susţinut de USL. După ce gândul a scris toată povestea revizuirii şi cum s-au lungit pe atunci useliştii, mai bine de un an de zile, concluzia a fost clară: Crin Antonescu, adică preşedintele comisiei de revizuire, a zis că vrea să se termine procesul, e nevoie doar de un consens politic, adică de un acord între partide. Adică fix de acelaşi Victor Ponta. „Se mai face referendumul pe 25 mai?”, întrebăm noi. „Nu ştiu, comisia decide. Nu e treaba mea, e treaba Parlamentului”. Şi uite-aşa apare iar un cerc vicios, în care te învârţi în gol, fără să ştii când şi dacă rotativa se va opri.
Al treilea exemplu, marţi, 25 martie. Numirea lui Alexandru Năstase în fruntea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, condus anterior de Dan Şova, făcută săptămâna trecută. Pentru premier a fost o simplă numire, atât de firească, încât nici nu-mi dau seama cum de-am îndrăznit să-l întreb ce-l recomandă pe domnul Năstase să administreze peste 6,4 miliarde de euro.
Şi deşi îmi venea în cap scena din Brigada Diverse, cu „cine vă recomandă?- familia”, am reuşit s-o ignor, tocmai în aşteptarea unei liste, oricât de scurte, de aptitudini şi calităţi. Nu, nici vorbă. „Dar de ce trebuie să-l recomande ceva? L-am numit”, mi-a răspuns de sus Ponta, aproape enervat că i-am furat un minut din timpul lui preţios, când el ar fi preferat poate să-i mai zică vreo două lui Băsescu.
Cam aşa arată comunicarea oficială a lui Victor Ponta. 120 de minute la televizor, 20 de minute la fiecare declaraţie pe câte un hol al Parlamentului sau în faţa sediului PSD, 70% din timpul vorbit dedicat obligatoriu lui Băsescu, plus – mai nou – 10% din timp pentru Crin Antonescu. Adunat cu zilele, ore în şir de pălăvrăgeală de proastă calitate, fără substanţă, dar cu un iz puternic electoral. Acelaşi iz pe care îl emană de vreo trei ani încoace. „Altceva? Nimic? Atunci hai să vă mai spun eu ceva… O ştiţi pe aia cu Băsescu? Vai, ce-am mai guverna, dacă ne-ar lăsa….”
Articol publicat de Gandul.info