Dimineața de marți, 29 aprilie 2014, a adus cu sine o premieră postdecembristă, menită să apropie realitățile moldo-valahe de realitățile fantasmagorice din proza lui Gabriel Garcia Marquez:
Un judecător de la Curtea de Apel București, pe numele său Stan Mustață, a fost arestat de DNA în biroul lui, înainte de-a intra la procesul lui Dan Voiculescu.
Știrea e o veritabilă bombă, pentru că:
1. E limpede că guzganul în robă avea să-l achite pe Dan Voiculescu, ba chiar să și pună statul să-i plătească Mogulului o sumă uriașă de bani, la cererea acestuia, pentru cît a investit el, sărman, în ICA, deși l-a furat.
2. Ne dezvăluie amploarea corupției în România de azi. Stan Mustață nu era judecător de Ocol, ci de Curte de Apel, instanță care dă sentințe definitive. La guzganul acesta se duceau toți amărîții, ca să-i judece corect, se iluzionau ei.
3. Ne arată cît de grea e bătălia DNA în cazul Dan Voiculescu, mult mai grea ca în cazul Năstase. Adrian Năstase fusese abandonat de Victor Ponta și Famiglia. Dan Voiculescu tocmai ce a beneficiat de ploconelile publice ale lui Victor Ponta, menite a semnala Justiției că Dan Voiculescu e tata socru bis.
Comentariu publicat pe blogul personal al jurnalistului Ion Cristoiu
De unde reiese, din nou, faptul că unii ar trebui să se rezume la ziaristică și să lase literatura în pace. Vezi, maestre (fosta-i lele, cam pe atunci când scriai despre fenomenul anticomunist din Piață), că Marquez a scris ceva ce se numește realism magic, și nu „realități fantasmagorice”. Întreabă ‘l pe Cartianu, dacă nu crezi, sau citește ‘l pe Constantin Țoiu! Ori, mai bine, pe Marquez însuși.
Altfel, salutăm arestarea guzganului și așteptăm prilejul de a ‘i trimite chiftele cu praștia și varanului cu platoșă (groasă, rău, platoșa asta, după cum se vede).
Toate cele bune!