Numărul (și diversitatea) reacțiilor pe care le-a provocat demersul comunității Uniți Salvăm de boicotare a alegerilor europarlamentare din 25 mai (și îndemnul la proteste în aceeași zi) este surprinzător de mare. Până la urmă, este singura acțiune care a generat o dezbatere reală în această campanie electorală, sufocată mediatic de teme precum tricoul cu PMP al lui Băsescu, saltul cu parașuta al Elenei Udrea, ”fascistul” Mihăieș, zborul cu F 16 al lui Ponta, ”mândria” românească de import a PSD și altele asemenea. Teme civice, europene, de larg interes. Una și una…
Cum am scris deja de mai multe ori pe acest subiect, mă voi opri acum doar asupra unui anumit timp de reacții. Cel venit dinspre susținătorii discursului dreptei conservatoare și neoliberale autohtone. O zonă care m-aș fi așteptat să ignore subiectul sau, cel mult, să-l expedieze la categoria ”și altele”. Nu s-a întâmplat deloc așa. Virulența atacurilor (din această zonă a dreptei) la adresa celor care îndeamnă la boicot sau la anularea votului ascunde o explicație destul de mizeră și ipocrită: dereglarea sistemului de vot prin rotație și a ”răului mai mic”. Adică a acelui sistem conform căruia atunci când cetățenii sunt dezamăgiți de partidul (sau coaliția) aflată la Putere, votează cu Opoziția. Nu e greu de anticipat că după dezamăgirile produse de Guvernele Ponta 1, 2 și 3, cei mai mulți s-ar fi așteptat la o sancțiune care să le fie favorabilă celor percepuți ca fiind la dreapta (PMP, PDL, Forța Civică, eventual și cu rețineri, PNL). Procentele PSD care rămân constante (cu variații nesemnificative) în sondajele de opinie capată acum o explicație: oamenii nu mai vor să joace în acest sistem al rotației și a ”răului mai mic”. Speranțele puse în sancționarea PSD sunt deșarte. Iar asta îi irită la culme pe cei care simt că pierd acum ceva ce consideră că li s-ar fi cuvenit.
După ce au acordat calificative de ”ciumpalaci”, ”mahalale inepte”, ”borfași” etc. celor mai active civic segmente ale societății românești, după ce și-au mai diluat discursul întoamna lui 2013 (trecând la eticheta de ”hipsteri”), fără a da semne însă că înțeleg fondul problemei, nervozitatea lor de acum e tardivă. Și continuă pe aceeași linie perdantă de transmutare a responsabilității pe umerii celor care nu merg. Să fim bine înțeleși: vinovați de situația actuală nu sunt cei care nu merg la vot sau și-l vor anula, ci cei care nu au făcut nimic pentru a le da motive oamenilor să meargă la vot. Societatea civilă le-a ridicat la fileu teme majore în care Guvernele USL și apoi Guvernul Ponta 3 au eșuat lamentabil: Roșia Montană, gazele de șist, educația, sănătatea. Cum s-au raportat la aceste teme? Aruncând parașuta din avion. Cu tot cu Elena Udrea (Traian Băsescu a încercat, timid, să o întoarcă cu Roșia Montană, dar, în ciuda distorsiunilor cu care mass-media au prezentat decarațiile președintelui, oameni au înțeles destul de clar că, de fapt, Băsescu rămâne în continuare un susținător al proiectului, cu niște obiecții).
Agitația dreptei conservatoare și neoliberale e dublată și de miza alegerilor din toamnă. Pierderea europarlamentarelor nu-i supără într-o măsură chiar așa de mare (eșecul era deja anticipat de ceva vreme). Durerea cea mai mare e că ar putea pierde și prezidențialele. Discursul care îndeamnă la unificarea dreptei împotriva lui Ponta și a PSD le-a mai dau un pic de speranță. Ideea unui candidat unic, sau a susținerii necondiționate a opozantului lui Ponta (care ar fi să fie el) din turul doi ar avea ceva șanse de reușită. Șanse care sunt periclitate însă serios de absenteism. La prezidențiale, Victor Ponta poate fi învins doar în condițiile unei participări mult mai consistente la scrutinul prezidențial, în raport cu cel europarlamentar. Să nu ne prefacem că nu înțelegem: PSD a pierdut milioane de alegători din toamna lui 2012. Acel procent de aproximativ 40% cu care e creditat în sondajele pentru europarlamentare se raportează la o prezență la vot estimată undeva pe la 25-30%. Nu țin minte vreun scrutin de după 1989 la care PSD să fi reușit să mobilizeze (să scoată la vot) un număr atât de mic de persoane. Așadar, există un potențial uriaș pe baza căruia să se poată construi o coaliție anti-Ponta (& PSD) pentru prezidențiale. Însă fără sprijinul celei mai active părți a populației, o coaliție de acest gen ar fi zadarnică. Nu atâta vreme cât ”opriți-l pe Ponta” ar fi singura ”motivație”.
Da, asta e: nu consider boicotul ca fiind o soluție prin care revendicările civice pot fi îndeplinite (am scris pe tema asta aici și aici, și nu sunt singurul care a criticat forma protestului celor de la Uniți Salvăm din această perspectivă). Dar trebuie să recunosc că mă bucură agitația și nervozitatea pe care o manifestă cei care s-ar fi așteptat ca o coaliție anti-Ponta și anti-PSD să fie un lucru subînțeles de care ei să profite fără a face nimic.
Așadar, doamnelor și domnilor, dacă vreți să blocați PSD-ul și pe Ponta, spuneți mai întâi ce aveți de oferit. Pe mine mă interesează Roșia Montană, pe alții gazele de șist. Am prieteni care vor stoparea hăicuirii (aparent legale) pădurilor României și prieteni care vor să mânânce sănătos, fără OMG-uri și chimicale prin mâncare. Nu cred că sunt singurul care vrea servicii de sănătate publice și de calitate, dar și acces la educație pentru tot omul. Sunt sute de mii (dacă nu milioane) de români care visează la dreptul de a avea unde să locuiască decent. Sunt destui cei care vor o protecție reală a salariaților. Cei de la Uniți Salvăm vor o legislație care să permită o reprezentare reală în politică. Și enorm de mulți sunt ce care vor ca toate acestea să fie negociate și clarificate în mod deschis cu toți cetățenii, și nu rezolvate în laboratoarele de lobby exclusiviste ale celor care ”știu ei mai bine”. Sunt semne că numărul cetățenilor români care așteaptă ca măcar una sau unele dintre problemele enumerate mai sus (și multe altele) să fie rezolvate se apropie de trei sferturi (nu doar cei de la Uniți Salvăm, ci și toți cei care dau semne că nu se vor înghesui duminică la urne sau că vor să-și anuleze votul). Acestea sunt temele (și nu saltul cu parașuta) care pot aduna suficienți de mulți votanți care să-l trimită în pensie politică pe Victor Ponta încă din primul tur. Vă ține?
P.S.: Nici Ponta, nici Băsescu, nici Antonescu, Udrea, Predoiu etc. nu reprezintă niște mize. Mizele reale le puteți citi mai sus. Pro sau contra acestor probleme (și respectarea ulterioară a opțiunii) poate readuce lumea la vot. Nicidecum mutarea responsabilității propriului eșec pe umerii celor care suportă efectele eșecului.
sursa: voxpublica.realitatea.net
Comentariile sunt închise.