AcasăHomepageLivia Stanciu: Nu este permis sa disciminam pozitiv infractorii

Livia Stanciu: Nu este permis sa disciminam pozitiv infractorii

Livia Stanciu presedinte ICCJIntr-un interviu acordat Gandul.info, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie din Romania, Livia Stanciu vorbeste despre noul Cod Penal care a adus in spatiul public dezbaterea asupra modului in care se aplica legea penala mai favorabila: global sau pe institutii autonome. Livia Stanciu spune in interviu ca aplicarea legii penale mai favorabile prin metoda institutiilor autonome ar duce la favorizarea infractorilor. „Nu este permis sa discriminam pozitiv infractorii”, a declarat Livia Doina Stanciu.

Cititi mai jos interviul integral cu presedintele ICCJ, Livia Doina Stanciu:

Gandul: Una din temele care a suscitat dispute in sistemul judiciar este modul de aplicare a legii penale mai favorabile. De unde a aparut aceasta disputa?

Livia Doina Stanciu: Disputa a aparut in primul rand de la interpretarea dispozitiilor articolului 5 din Noul Cod Penal care are ca denumire marginala aplicarea legii penale mai favorabile in cazul faptelor care nu sunt definitiv judecate. Textul articolului 5 din Noul Cod este o transpunere a articolului 13 din vechiul cod, ma refer la cel din 1969 care vizeaza, de asemenea, aplicarea legii penale mai favorabile. Aceasta dispozitie legala mentioneaza ca, daca de la momentul savarsirii infractiunii si pana la momentul judecarii definitive au intervenit mai multe legi succesive, se aplica legea penala mai favorabila.

Daca mergem pe filosofia oricarui cod, indiferent ca vorbim de vechiul sau noul Cod, filosofia este aceasta: daca o infractiune este comisa in timp ce o lege era in vigoare, conform principiului activitatii legii penale – reglementat in vechiul cod prin articolul 10, iar acum in noul cod in articolul 3 -, se aplica legea in vigoare la momentul savarsirii infractiunii. Acest principiu este cunoscut ca principiul activitatii legii penale.

Viata a demonstrat insa, si nu acum in ultimii ani, ci de sute de ani, ca o anumita infractiune este savarsita sub imperiul unei anumite legi, dar cercetarea spre exemplu a suspectului din acea cauza, cercetarea judecatoreasca si mai departe executarea unei eventuale pedepse care este aplicata infractorului condamnat definitiv de multe ori nu pot fi facute sub imperiul aceleiasi legi. De la momentul savarsirii infractiunii pana la momentul judecarii definitive pot sa apara mai multe legi succesive. Problema care s-a pus a fost daca exista exceptii de la principiul activitatii legii.

Exceptiile statuate de catre doctrina, de teorie, inclusiv de vechiul si noul Cod sunt cele ale ultraactivitatii legii vechi, respectiv pentru anumite infractiuni care au fost savarsite sub imperiul unei anumite legi – chiar daca au aparut alte legi succesive, legea veche ultraactiveaza – , sau, dimpotriva, principiul retroactivitatii legii noi, respectiv legea noua care intra in vigoare, desi teoretic ar trebui, conform pricipiului activitatii, sa se aplice numai faptelor savarsite sub imperiul ei, cu toate aceste legea noua, daca se dovedeste mai favorabila, ea retroactiveaza. Adica isi produce efecte ex tunc si in trecut.

Doctrinarii au spus: totusi cele doua principii, ultraactivitate, retroactivitate, pot crea pentru infractor situatii juridice diferite. Datorita acestui considerent s-a exprimat o a treia mare opinie cunoscuta sub denumirea de mitior lex. Acest principiu inseamna ca, daca de la savarsirea unei infractiuni pana la momentul judecarii definitive apar mai multe legi, se aplica legea socotita ca fiind legea mai favorabila. De aici au aparut doua opinii mari doctrinare.

Adica vorbim despre aplicarea globala sau pe institutii autonome Cum definiti dumneavoastra aplicarea globala si pe institutii autonome a legii penale mai favorabile?

Ce inseamna aplicarea globala? Atunci cand de la comiterea unei infractiuni pana la judecarea definitiva apar mai multe legi, in situatia actuala aveam vechiul Cod si Noul Cod Penal, intr-o astfel de situatie, cand vorbim de aplicare globala a legii penale mai favorabile, determinarea legii penale mai favorabile se face nu prin combinarea dispozitiilor legilor succesive, ci prin stabilirea in concret a uneia sau a alteia din cele doua legi, si vedem dupa ce analizam toate institutiile incidente infractorului care lege este mai favorabila. Pe aplicare globala nu combinam dispozitiile din legile succesive, ci se aplica una sau alta dintre legi pe care o stabilim noi, judecatorii.

Pe cealalta varianta – aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii autonome -, cei care au imbratisat acest punct de vedere spun ca se stabileste legea penala mai favorabila prin determinarea ei in cadrul fiecarei institutii care poate functiona autonom in raport de pedeapsa, de incriminare. Aici au fost avansate idei ca ar fi institutii autonome concursul de infractiuni, recidiva, pluralitatea intermediara, infractiunea continuata si ca in cadrul acestor institutii putem stabili care este legea penala mai favorabila.

Disputa doctrinara s-a regasit si la nivelul ICCJ, si eu am facut acea mentiune pe care o stiti inca din septembrie anul trecut. Am spus ca aceasta problema a stabilirii modului de determinare a legii penale mai favorabile ori globala sau dimpotriva pe institutii autonome nu trebuie sa fie lasata in sarcina judecatorului pentru ca sarcina judecatorului, in special a judecatorului suprem, este aceea de interpretare si aplicare unitara a legii. Judecatorul nu are sarcina de a creea el legea. Prin interpretarea pe institutii autonome practic se ajunge ca judecatorul sa creeze el lege, ceea ce inseamna ca judecatorul intra in sfera altei puteri.

Inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod Penal a existat si o ordonanta. Cine trebuia sa stabileasca modul de aplicare a legii penale mai favorabile?

Acest aspect trebuie sa fie rezolvat de autoritatea legiuitoare, initiatorul fiind in speta Ministerul Justitiei care trebuie sa faca o propunere intr-un sens sau altul. Trebuia sa faca precizarea clara: legea penala se aplica global sau pe institutii autonome.

Stim ca ICCJ a facut public, dar si in scris, demersuri.

Am facut demersuri in sensul acesta, dar nu s-au concretizat legislativ.

Avem pana in prezent doua decizii contradictorii pe aceasta tema, inteleg ca exista si o a treia, una chiar a ICCJ si una a Curtii Constitutionale. Din dezbateri am observat ca exista nedumeriri care din cele doua primeaza.

Este adevarat ca si deciziile pe care le pronunta Inalta Curte in dezlegarea de probleme de drept au efecte obligatorii. Deciziile Curtii Constitutionale au si ele efecte obligatorii. Curtea Constitutionala, stim foarte bine ca este unica autoritate constitutionala din Romania. Este cea care stabileste daca o dispozitie legala este sau nu conforma cu legea fundamentala. Problema celor doua decizii, ma refer la decizia 2 a ICCJ si decizia CCR, care nu a constatat neconstitutionalitatea articolului 5, ci Curtea a dat o unica interpretare si spune asa: textul articolui 5, care vizeaza aplicarea legii penale mai favorabile, toate autoritatile acestui stat inclusiv ICCJ trebuie atunci cand se pune problema aplicarii legii penale mai favorabile sa faceti terminarea prin aplicarea in integralitate a uneia sau alteia din legi, si nu prin combinarea articolelor din cele doua legi. Asta spune CCR.

Curtea spune mai departe ca: „intepretarea pe care instanta suprema in exercitarea atributiilor pe care le aveti pe interpretare si aplicare unitara a legii in sensul ca prescriptia raspunderii penale este institutie autonoma in raport cu institutia pedepsei nu este o interpretare conforma Constitutiei si noi va spunem ca unica interpretare pe care trebuie sa o dati acestui text de lege si care este conforma cu constitutia si care nu contravine art. 1 ) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale. In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, unica interpretare este aceasta ca determinarea legii penale mai favorabile se face prin evaluarea globala si nu pe institutii autonome.”

In momentul acesta putem constata ca dezbaterea global vs. institutii autonome s-a incheiat. Judecatorii trebuie sa aplice legea penala mai favorabila global

Da, asa este, pentru ca avem articolul 147 din Constitutia Romaniei care la alineatul 4 mentioneaza ca deciziile CCR sunt obligatorii. De asemenea, avem o concretizare a acestui text in art 477 indice 1 din Noul Cod de Procedura Penala unde se mentioneaza ca efectele declararii neconstitutionalitatii unei dispozitii legale sau a unei interpretari este acela de incetare a efectelor acelei dispozitii sau interpretari. In cazul nostru, intepretarea data in aprilie sustinea ca legea penala mai favorabila era determinata pe institutii autonome. In decizia CCR se spune explicit ca acea decizie din aprilie isi inceteaza efectele.

Ieri s-a pronuntat de Inalta Curte o alta decizie, decizia nr 5 care viza o alta problema de drept, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile in cazul infractiunilor savarsite in forma continuata. Inalta Curtea, respectand dispozitile din decizia CCR, mentioneaza ca in aplicarea legii penale mai favorabile se are in vedere evaluarea globala. Asta inseamna ca Instanta Suprema s-a aliniat acestei intepretari constitutionale date de catre CCR.

Apoi in aliniatul 2 ICCJ mentioneaza ca nu este permisa combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la conditiile de existenta si sanctionare a infractiunii in forma continuata. Ceea ce inseamna ca ICCJ a dat eficienta articolului 147 din Constitutia Romaniei in sensul ca deciziile CCR are efecte obligatorii, erga omnes. In acelasi timp a concretizat si prevederile art 477 din Noul Cod, in sensul ca efectele deciziei noastre anterioare din 14 aprilie au incetat. Unica intepretare data de CCR este aceea ca in alegerea legii penale mai favorabile are in vedere determinarea legii prin alegerea unei sau alteia din cele doua legi succesive, deci prin apreciere globala.

Pentru ca ati vorbit de decizia Curtii, in motivare, judecatorii CCR spun in hotararea din 6 mai ca aplicarea legii penale pe institutii autonome ar anula practic filosofia Noului Cod Penal care pedepseste mai bland prima infractiune, dar are prevederi mai dure pentru concursul de infractiuni. Ce ar insemna asta in practica judiciara?

Este foarte adevarat si corect de spune CCR in decizia data. Este adevarat ca vointa leguitorului se desprinde din expunerea de motive. La momentul in care a fost adoptat Codul Penal din 1969 in expunerea de motive s-a aratat ca filosofia era aceea ca in principal sa se dea prevalenta caracterului represiv al pedepselor. Acest fapt s-a concretizat prin limite de pedeapsa mari pentru multe din infractiuni. Unele de la 10 la 20 de ani, 5 la 15. Sa ne amintim ca pentru infractiunea de furt calificat aveam limita minima la 3 ani si 15 ani limita maxima.

Filosofia si ratiunile pentru care a fost adoptat acest Nou Cod a fost aceea ca noi trebuie sa ne adaptam la noile reglementari de la nivelul Uniunii Europene si sa se tina cont de noua politica penala a Romaniei. Filosofie Noului Cod este urmatoarea: pentru cei care intra in impact cu legea penala pentru prima data sunt prevazute limite de pedeapsa mult mai reduse. Asa se explica si faptul ca pentru furturi nu mai avem pedepse de la 3 la 15 ani, ci mult mai reduse. Aceeasi filosofie a Noului Cod este si aceea care spune ca daca aveam infractori care recidiveaza, care comit o pluralitate de infractiuni, fie sub forma concursului sau a recidivei, pentru acesti infractori sunt prevazute tratamente sanctionatorii mai drastice.

In vechiul Cod, daca infractorul comitea patru sau cinci infractiuni concurente, judecatorul, dupa ce stabilea pedepsele pentru ficare infractiune, apoi dispunea ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea care putea fi majorata pana la maximul special, se mai putea adauga un spor de cinci ani. Era insa ceva facultativ.

Pe noul Cod, aleg pedeapsa cea mai grea la care, obligatoriu, nu mai este o facultate a judecatorului, se adauga obligatoriu o treime din totalul celorlalte pedepse pronuntate pentru celelalte infractiuni concurente. In Noul Cod, pentru infractorii recidivisti tratamentul este mai dur.

Din intelegerea mea aplicarea legii penale mai favorabile pe principiul institutiilor autonome anuleaza exact aceasta filosofie a Noului Cod Penal.

Sigur ca da. Aplicarea pe institutii autonome determina o combinare practic a dispozitiilor legilor penale succesive. Pot sa stabilesc pedeapsa dupa unul sau celalat dintre coduri, cel care este mai favorabil. In general va fi Noul Cod, pentru ca pedepsele sunt mai mici. Dupa aceea daca infractorul a comis o pluralitate de infractiuni in concurs sau recidiva, daca merg pe ideea ca aceste institutii functioneaza autonom in raport cu pedeapsa, in aceste conditii aplic din nou principiul legii penale mai favorabile, iar sub acest aspect legea penala mai favorabila este vechiul Cod.

Principiul institutiilor autonome favorizeaza infractorii

Foarte corect spune CCR in decizie si vreau sa va citez: “Vointa leguitorul desprinsa din expunerea de motive care a insotit codul din 1969 si Noul Cod”. Si iata ce spune legiuitorul: Intr-un stat de drept intinderea si intensitatea legii penale trebuie sa ramana in limite determinate in primul rand prin raportare la valoarea sociala lezata de cei care comit pentru prima data infractiuni si urmand sa creasca proportional pentru cei care comit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnati, si cu atat mai mult pentru cei aflati in stare de recidiva. De aceea limitele de pedeapsa, care in Noul Cod sunt mult reduse, trebuie corelate cu dispozitiile partii generale care vor permite o agravare proportionala a regimului sanctionator.

O norma penala care reglementeaza o anumita institutie, sa zicem concursul de infractiuni, recidiva nu o pot desprinde, nu o pot scoate din contextul legii in ansamblul ei, are o stransa legatura cu toate celelalte norme din codul din care face parte. De aceea, din punctul meu de vedere care a coincis cu cel al CCR,  nu putem face aceste combinari intre dispozitiile legale din  legile penale succesive. Practic, am anulat vointa leguitorului pe care a exprimat-o in expunerea de motive.

Cum ar afecta aplicarea pe institutii autonome dosarele aflate pe rolul instantelor si care au deja 5, 6 sau opt ani vechime? S-ar putea prescrie aceste dosare?

In mod cert ar fi creat situatii discriminatorii intre inculpatii participanti la comiterea aceleiasi infractiuni. Putem avea doi autori sau un autor si un complice la savarsirea infractiunii. Unul dintre ei s-a prezentat in fata anchetatorilor, in procesul penal, si a fost condamnat definitiv inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod. Celalalt s-a sustras urmaririi penale sau judecatii sau poate a durat mai mult cercetarea si acum se pune problema stabilirii vinovatiei sau nevinovatiei, si iata ajungem la problema aplicarii legii penale mai favorabile.

Daca aplicam global, se putea ajunge la concluzia ca legea mai favorabila era legea veche sau Noul Cod. Daca se mergea pe institutii autonome, si ne referim la institutia prescriptiei raspunderii penale mergand pe ideea ca este o institutie autonoma in raport de pedeapsa, in Noul Cod, termenele de precriptie, indiferent de cate intreruperi au intervenit, se socotesc implinite daca termenele stabilite de leguitor sunt depasite inca o data. In vechiul text acolo se spune ca termenele se socotesc implinite daca sunt depasite doar cu inca o jumatate. Dintre cele doua dispozitii legale, cea mai favorabila ar fi fost pe institutii autonome cea din vechiul Cod penal.

Determinarea pe institutii autonome il punea pe judecator sa-i stabileasca infractorului o pedeapsa pe Noul Cod Penal pentru ca limitele sunt diminuate, iar sa stabileasca termenul de prescriptie folosind vechiul cod, termenul implinindu-se mult mai curand. Iar am fi ajuns la situatii discriminatorii.

Leguitorul ne spune asa: chiar daca sunt inculpati care au savarsit o anumita infractiune, unul condamnat inainte de intrarea in vigoare a noii legi, altul dupa, situatia lui trebuie sa fie stabilita fie conform vechii reglementari, asa cum s-a procedat pentru pentru cel condamnat inainte de noul cod, fie sa fie conforma cu ce i s-ar intampla unui infractor care a comis o fapta dupa intrarea in vigoare a Noului Cod. Nu ne este permis sa cream aceasta lex tertia, adica acest infractor sa beneficieze de o discriminare pozitiva prin combinarea dispozitiilor legale din cele doua coduri.

Nu se poate ca in cadrul aceleiasi institutii sa fac combinatii intre legi penale succesive. Adica sa-ti aplic pedeapsa dupa legea penala care iti este mai favorabila, si in speta este vorba de Noul Cod Penal, dupa care cand calculez prescriptia sa ma uit: in vechiul Cod cum era, in noul Cod cat era? La prescriptia speciala, leguitorul a pus in vechiul cod ca este implinit termenul daca acel termen este depasit cu o jumatate. In noul Cod imi spune daca termenul este depasit cu inca o data. Eu nu pot sa fac aceasta combinare sa aleg din legea asta ce iti este mai favorabila, din cealalta tot asa pentru ca vorbesc de o singura institutie pe care ti-o aplic. Asta ar fi dus la situatii discriminatorii intre inculpati.

Deciziile date de CCR si ICCJ trebuie privite prin raportare la atributiile celor doua institutii. Inalta Curte are ca atributie interpretare si aplicarea unitara a legii. CCR in principal stabileste constitutionalitate unei legi sau a unei interpretari date textelor de lege. E adevarat ca Inalta Curte a mers initial pe aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii autonome. Curtea Constitutionala a verificat interpretarea ICCJ. Nu s-a suprapus deciziei ICCJ si nu exista niciun fel de conflict intre cele doua decizii. Putem privi acest episod ca o activitate complementara. Cand ICCJ, o instanta din tara, da o interpretare unui text de lege, acea interpretare poate fi supusa controlului de constitutionalitate. CCR poate fi sesizata din oficiu de instanta, de partile din cauza sau de reprezentantul Ministerului Public. Asta s-a intamplat acum, CCR a verificat daca acea interpretare a fost sau nu constitutionala.  Curtea nu a constatat ca este neconstitutionala prevederea articolului 5, ci Curtea a spus ca este neconstitutionala interpretarea data de Inalta Curte.

Interviu realizat si publicat de Gandul.info

RELATED ARTICLES

Most Popular

Prezentare generală a confidențialității
Nasul.tv

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.