Crin Antonescu a vrut să fie Don Quijote care o slujește cavalerește pe România – Dulcineea.
Așa îmi pot explica aventura USL, cu Ponta pe post de Sancho Panza. La fel, tentativa de lovitură de stat asupra morilor de vânt.
Trebuie să-i recunosc lui Crin Antonescu o anumită noblețe cavalerească deturnată spre iluzii.
Coborând de pe Rosinanta, adică rupând USL, cavalerul rătăcitor s-a întors acasă și a căzut într-un somn adânc din care s-a trezit vindecat.
Sâmbătă, ne-a anunțat în mod firesc că nu se mai consideră cavaler, România nu e Dulcineea, morile de vânt ale statului de drept nu sunt căpcăuni, iar el nu mai candidează.
A fost o dezvrăjire rapidă, la care este posibil să fi contribuit și unii negustori de pe la ambasadele occidentale și un hangiu de la Sibiu.
Ce facem acum cu Crin Antonescu ?
Nimic, în planul istoriei. Îl așezăm frumos în bibliotecă și, dacă acceptăm romnantismul în politică, îl iubim pentru frumoasele sale iluzii.
Nu e exclus ca, până la urmă, să aibă și Crin Antonescu statuie.
De ce nu ?
Don Quijote are.
Sursa: criterii.ro
Comentariile sunt închise.