Mihail Neamţu | Noaptea cuţitelor lungi

E duminică spre luni. Suntem în Sediul Central şi numărăm, bob cu bob, primele mii de voturi primite de Noua Republică în istoria partidului. Privim nerăbdători spre cifrele din anumite Exit Poll-uri şi contemplăm eşecul Dreptei, care este şi al nostru. În camera din Schitu Măgureanu o lumină palidă se aşterne pe faţa lui Doru Oprea. Secretarul General Lorin Ciobanu butonează telefonul. Alături de noi mai Mihai Stana de la sectorul 6, Florin Chendrean, Andreea Şcolăreanu, Mihai Lazăr şi câţiva alţii. Alţi colegi urmau să petreacă toată noaptea în birourile de sector. Dădeam telefoane în teritoriu, primeam SMS-uri deprimante, ne frământam mâinile şi făceam pronosticuri finale privind numărul de voturi. Doru Oprea a fost cel mai aproape de adevăr: 15,000 de voturi pentru Partid. Discutam totodată cu filiale implicate în procesul de supraveghere a urnelor. De la Arad şi Suceava se anunţau câteva veşti bune, dar absenţa reţelelor din Oltenia şi Muntenia ne trăgeau în jos. Teoria comunicatorilor fără echipe şi a lunetiştilor fără soldaţi se infirma.

În acest răstimp, unii membri şi nemembrii de Partid corijau ultima versiune a unui text denunţător la adresa propriilor lor colegi. Cei odihniţi de nemunca din timpul campaniei se răsteau la adresa unor idealişti care, timp de aproape trei ani de zile, au adus oameni, resurse, bani, oportunităţi de vizibilitate. Batjocura se instala treptat în Noua Republică. Loialitatea devenea o virtute inutilă. Aruncătorii cu piatra înlocuiau linia întâi a celor smeriţi şi harnici.

Se făcuse deja 7 dimineaţa. Aveam în spinare drumurile către Suceava, Iaşi, Paşcani, Braşov, Deva, Timişoara şi Arad. Căutasem – ca de fiecare dată – să susţin candidatura oricărui coleg, indiferent de poziţia pe listă sau distanţa geografică faţă de Bucureşti. Eram nedormit de trei zile, cocoşul nu cântase încă de trei ori când, grupul de aventurieri condus de prim-vicepreşedintele meu Ştefan Bârgăoanu, decisese confiscarea site-ul partidului. Cu ce scop? Răzbunarea pe echipa cea mai implicată şi cea cu rezultate notabile, dacă nu chiar remarcabile (17% pentru comuna Petriş de pe Valea Mureşului).

Candidaţi plasaţi pe poziţii fruntaşe fugeau de răspundere şi se ascundeau în spatele unei fiţuici care incrimina polul de perfomanţă şi vizibilitate al Partidului. Mai ţineţi minte cum era în copilăria noastră atunci când şcolarul-corijent vocifera la adresa premianţilor? Preluarea ostilă a site-ului oficial produsese, în doar câteva ore, daune considerabile de imagine. Mulţi susţinători m-au sunat derutaţi şi dezamăgiţi. Noua Republică promisese o altă politică şi, din păcate, pe Facebook şi aiurea, spiritul de mahala îngropase bunul simţ.

În faţa eşecului electoral, mi-am asumat responsabilitatea şi am deschis dialogul cu toţii membrii Partidului prin acceptarea unui Congres extraordinar cu mandatele tuturor celor responsabili pe masă. Democrația înseamnă dialog, dar nu spălarea rufelor în afară. Nu voi tolera subtilizarea parolelor unor pagini de Facebook și Internet sau deciziile nestatutare ale unor aventurieri.

E oare firesc ca cei care au obţinut aproape o mie de voturi într-un judeţ să fie insultaţi de cei care n-au obţinut nici un sfert? Cred mai departe că oamenii care au muncit trebuie răsplătiți în orice organizaţie. Frustrările electorale sunt firești, dar abuzul de limbaj, huliganismul și insultele personale sunt inacceptabile. Dezbaterea despre viitorul proiectului este vie, neceseră și se poartă mai departe în filialele locale şi judeţene. Cei mai buni vor duce proiectul mai departe!

Avem de ales între raţiune şi iresponsabilitate, între maturitate şi amatorism, între loialitate şi trădare, între vrednicie şi nevrednicie. Nădăjduiesc că toţi cei care, atraşi fără voia lor în această mascaradă, vor asculta vocea inimii lor şi vor uda Stejarul pe care l-am plantat în sufletul a zeci de mii de români.

Sursa: nouarepublica.ro