Nu poți gusta reacțiile la arestarea lui Mircea Băsescu, fratele președintelui român, fără să simți dorința de a te răzvrăti. Sau cel puțin a protesta.
Deasupra intereselor de grup
Victor Ponta și adepții PSD-ului cer demisia de onoare a șefului statului. Simpatizanții lui Traian Băsescu, din contra, par hotărâți să-și apere favoritul până la ultima picătură de sânge. Orice s-ar întâmpla, afirmă mulți dintre ei, nu credem în vinovăția președintelui.
Atitudinile ambelor părți, pătimașe, chit că de cele mai multe sincere, sunt duse la extrem. Atâta doar că-s oarbe, neavând sprijinul unui orizont de gândire.
Nimeni nu se îndură să se ridice deasupra intereselor de grup și de aici tot marasmul unei controverse căreia îi scapă esențele. Toată lumea își pune mâinile-n cap, minunându-se sau lamentându-se cât de sus a prins rădăcini corupția.
Într-un punct, pozițiile celor două tabere coincid însă. Și partizanii stângii social-democrate, și cei ai dreptei pro-Băsescu deplâng la unison faptul că reținerea fratelui președintelui ar șifona dramatic și ireversibil imaginea României în lume.
Chiar așa să fie? Să fim serioși.
Imagine șifonată sau spălată?
România, de bună seamă, face deliciul presei internaționale cu acest caz. Dar nu în sens negativ, ci în unul pozitiv.
Mass-media de peste hotare, de la Reuters și France Presse la Washington Post, Euronews sau Deutsche Welle, a preluat scandalul creat de reținerea fratelui președintelui României sub acuzația de trafic de influență. Titlurile publicațiilor occidentale se centrează pe președintele Traian Băsescu, care a respins orice implicare.
România este prezentată de presa din străinătate ca o țară în care, după dezmățul corupției din primele două decenii de după răsturnarea lui Ceaușescu, justiția a început să își facă datoria. Ilegalitățile comise la nivel înalt sunt sancționate „într-o mișcare fără precedent”, după cum notează Reuters.
AFP constată că instituțiile statului devin funcționale. În ultimii doi ani, un fost prim-ministru, doi foști miniștri și câțiva legislatori din majoritatea parlamentară au fost condamnați pentru luare de mită, fraudă, abuz de putere sau delapidări, ceea ce demonstrează că statul este viu și robust.
Astfel, reputația României nu a avut de suferit. Dimpotrivă. Imaginea ei a fost spălată, nu boțită.
Unii la București sau Chișinău privesc astăzi România cu dojană, reproșându-i corupția debordantă. E ca și cum ai arăta cu degetul spre o gospodină care dă cu mătura sau cu aspiratorul prin apartament.
Corupția, ca și praful, există dintotdeauna și nu dispare niciodată cu desăvârșire. Asta însă deloc nu înseamnă că nu putem avea o casă curată. Ceea ce contează e să nu uităm să scuturăm covoarele și să spălăm podelele cu regularitate.
Proiectul de succes
Nevoia de a deretica locuința face parte din cultura interioară a individului și se manifestă independent de preocupările lui de bază. Tot așa stau lucrurile și cu justiția care are misiunea să facă ordine și curățenie în stat, chiar dacă politicienii au poate alte planuri.
Privit din acest ungi, cazul Mircea Băsescu e o dovadă în plus că România s-a vindecat de trauma comunismului și s-a trezit la o viață civilizată. Iar președintele României, indiferent de consecințele pe care le va avea de suportat de pe urma arestării fratelui său, își va încheia mandatul cu o performanță istorică.
Oricâte erori ar fi comis Traian Băsescu, nimeni nu-i va anula realizările incontestabile. Or, lui i-a reușit un proiect vital pentru România.
Nu e vorba de cel unionist. Acesta e încă pe hârtie.
Proiectul său de succes este justiția independentă. Odată cu separația efectivă a puterilor în stat viitorul României sună bine.
Mișcările fără precedent ale DNA sau DIICOT,vorba jurnaliștilor de la Reuters, schimbă lucrurile în bine. Și cum Chișinăul, cu o anumită întârziere, preia modele Bucureștiului, justiția independentă se va afirma și în Republica Moldova, netezindu-i drumul spre Europa.
Surse: bogatu.voceabasarabiei.net