Mihai Razvan Ungureanu i-a adresat o scrisoare deschisa Elenei Udrea pentru a raspunde la anumite declaratii pe care Udrea le-ar fi facut despre caracterul sau si despre rolul sau in politica romaneasca. Ungureanu considera ca Udrea nu are niciun drept moral de a imparti certificate de buna purtare politica si o considera responsabila de actuala situatie politica a dreptei. El mai afirma ca Udrea s-a izolat politic singura, deoarece i-a indepartat pe toti cei care nu erau de acord cu ea, si ii cere sa se retraga, si sa il lase pe Traian Basescu sa-si recastige rolul politic pe care il merita. Scrisoarea a fost publicata de ziarul Adevarul.
Înţeleg că sunteţi preocupată de natura caracterului meu în reflecţiile dumneavoastră la adresa politicii româneşti. Nu sunt înclinat spre certuri politice, mai ales când vine vorba de dreapta, spre deosebire de dumneavoastră. Dar cum nu sunt prima oară ţinta unor astfel de declaraţii, cred că e un moment potrivit pentru un răspuns. Unul detaliat.
Speraţi la un viitor politic şi aş vrea să fim bine înţeleşi asupra unui lucru: greşelile se plătesc în politică şi fiecare dintre noi poate merge mai departe doar după ce şi le asumă măcar. Nu există om politic despre care să se poată spună că nu a greşit niciodată. Ce există însă, sunt oameni politici care nu recunosc faptul că au greşit şi nici nu repară acele greşeli.Cred că de-a lungul timpului v-au lipsit prietenii adevăraţi care să vă atragă atenţia asupra greşelilor pe care le-aţi făcut. O să consideraţi că ceea ce vă spun este un atact, dar de fapt e doar o enumerare de situaţii cu scop curativ.
Facem parte amândoi din familia dreptei, chiar dacă destinele noastre politice aş zice că sunt diametral opuse. Ce nu-mi explic în relaţia noastră, aproape inexistentă, este când şi cum s-a ajuns ca dumneavoastră să împărţiţi certificate de bună purtare politică, sau cum ar spune neprietenii, certificate de băsism? Şi care ar fi instanţa morală în baza căreia faceţi acest lucru?
Recunosc dreptul electoratului de a ne penaliza sau de a ne premia politic. Recunosc dreptul marilor gânditori sau al unor dascăli recunoscuţi public de a împărţi critici şi laude. Dar nu înţeleg cum de a ajuns caracterul meu obiect al judecăţii dumneavoastră. Cu atât mai mult cu cât vă consider printre persoanele responsabile pentru situaţia politică a dreptei. Am să fac ceea ce dumneavoastră aţi evitat să faceţi şi mă voi justifica în faţa publicului, pentru că de vreme ce ne considerăm oameni politici e de datoria noastră să facem acest lucru.
Mi s-a dat? Ce mi s-a dat?
Vă citez: „În politică contează caracterul, să te întorci împotriva celui care ţi-a dat ce ţi-a dat.” E o temă veche şi nu e prima dată când o aruncaţi pe piaţă. De altfel, nu sunt singurul beneficiar al acestui gen de reproşuri. Cum nu vă place cineva, cum apare teoria trădării.
Vă place foarte mult mitul acesta al devenirii prin culegerea de pe stradă de către stăpânul absolut şi care prin gestul său „te face om”. Există lucruri pentru care am a-i mulţumi lui Traian Băsescu, ele mă privesc în primul rând pe mine, deci intră în sfera personalului şi nicidecum al invocarii de către dumneavoastră. În ceea ce priveşte devenirea mea ca om, ea a avut loc prin eforturi constante, prin muncă multă şi aşezată pe educaţia primită în familie. Am o carieră universitară solidă de care sunt mândru, am terminat şef de promoţie toate şcolile pe care le-am urmat, începând din Iaşi şi terminând cu cea de la Oxford. Aşa că nu pierdeam vremea pe străzi, aşteptând vreo oportunitate, când am intrat în diplomaţie.
Am fost numit director al SIE şi nominalizat Prim-Ministru de către Traian Băsescu. Sunt funcţii importante pentru cariera mea administrativă, fără urmă de îndoială. Dar am devenit director al SIE după scandalul enorm din jurul domnului Săftoiu, propus de asemenea de către Traian Băsescu. Am avut un mandat impecabil care a durat aproape cinci ani. Am devenit Prim-Ministru într-un moment dramatic, în care PDL era în derută şi întreaga Guvernare tremura din toate încheieturile. Am fost un Premier de sacrificiu mai degrabă şi mi-am asumat situaţia fără să mă eschivez. Dupa cum vedeţi, nu am primit posturi călduţe prin insule exotice, pentru care ar fi trebuit să rămân dator pe viaţa lui Traian Băsescu.
Trădarea şi rândul gros al trădătorilor
Înţeleg că vă place să vi se ploconească oamenii, iar cei care nu o fac sunt trădători. În cazul acesta, sunt onorat să mă aflu pe lista trădătorilor. Nu găsesc nici un motiv de ruşine în a mă afla pe aceeaşi listă cu oameni precum Monica Macovei, Teodor Baconschi sau pedeliştii care nu v-au votat la conducerea partidului. Cred că sunteţi victima unui mod periculos de a vedea politica. Politica nu e militărie în care toată lumea face exclusiv ce doriţi dumneavoastră, iar dacă refuză, îi daţi pe toţi jos din tren doar pentru că vă închipuiţi că aveţi acest drept.
Toţi cei de pe generoasa dumneavoastră listă de trădători sunt oameni care au muncit din greu pentru ce e numit astăzi „regimul Băsescu”. Au fost terfeliţi laolaltă cu Traian Băsescu şi înjuraţi că sunt băsişti. Acum îi dezavuaţi şi dispreţuiţi. Totuşi, vă întreb unde eraţi în vara lui 2012, la a doua suspendare a lui Traian Băsescu? Dacă îmi amintesc bine, nu apăreaţi la mitinguri pentru a nu afecta campania cu notorietatea dumneavoastră negativă. Şi unde sunteţi astăzi? Împărţiţi certificate de bună purtare. Rămâne întrebarea: unde sunt cei care au luptat pentru Traian Băsescu şi şi-au asumat tot ce a presupus acea luptă? Pe lista dumneavoastră de trădători.
Unificarea dreptei pe care tocmai aţi zdrobit-o
Militaţi public pentru unificarea dreptei. Dar cumulată în jurul dumneavoastră. Vă atrag atenţia că sunteţi printre artizanii distrugerii dreptei. E o strategie cel puţin incorectă pentru că e dedicată unui singur scop: supravieţuirea dumneavoastră în politică după decembrie 2014. Din acest motiv aţi şi negociat cu celelalte partide ca şi când aveaţi o putere infinită. E sindromul ultimei şanse. Acum ori niciodată. După dumneavoastră potopul.
Lupta politică nu presupune certuri, bătălii şi adversităţi permanente
Aflu că sunteţi foarte mulţumită de scorul electoral al Forţei Civice în alegerile europarlamentare. Ei bine, eu cel puţin îmi asum cei 2,6% la modul cel mai personal şi mai direct. Ştiam ce fac atunci când am decis să îmi asum prezenţa pe lista de europarlamentare, fiind dator să fac tot ce se putea face pentru un proiect în care am atras atâţia oameni. Şi tocmai din acest motiv cred că e corect ca atunci când oamenii îşi pun speranţele în tine să ai şi disponibilitatea de a-ţi asuma eşecul. Şi dacă suntem la ora comparaţiilor, vă întreb, e valabil şi în cazul dumneavoastră?
Când aţi pozat pe afişele electorale ale PMP-ului, fără a avea nici o calitate oficială, v-aţi gândit să vă asumaţi şi rezultatul votului? Dimpotrivă, aş zice, pentru capacităţile dumneavoastră electorale aţi devenit şi preşedinta partidului. Văd că strategia permanentă este să strigaţi la duşmani din spatele lui Traian Băsescu, dar decontaţi în vreun fel şi faptul că aţi adus electoratul Preşedintelui la un scor extrem de mic?
Fiecare dintre noi să răspundă pentru ceea ce a făcut, bine sau rău. Greşelile se plătesc întotdeauna, mai devreme sau mai târziu. Eu mi le ştiu pe ale mele şi nu încerc să le pun în cârca altora aşa cum văd că faceţi dumneavoastră. Şi eu mi-am asumat şi învăţat lecţia de la europarlamentare, dar nu pot spune acelaşi lucru şi despre dumneavoastră. Nici acum şi nici atunci când aţi patronat dezastrul lui Silviu Prigoană la Primăria Capitalei.
Moştenirea lui Traian Băsescu
Vă prezentaţi drept singura depozitară a moştenirii politice a lui Traian Băsescu şi credeţi că aveţi dreptul de a împărţi certificate de băsism dreptei. Nu cred că la asta se reduc dreapta sau progresele care s-au făcut în România în ultimii ani. Mai mult, cred că în ciuda tuturor declaraţiilor dumneavoastră nu sunteţi în nici un fel în măsură să excludeţi pe cineva atunci când vine vorba de confirmări politice. Împreună cu Monica Macovei, Cătălin Predoiu, Cristian Preda, Cristian Diaconescu, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi sau Daniel Funeriu şi alături de toţi cei care se găsesc în PDL, FC sau PMP, fac parte integrantă din ce e astăzi o parte a dreptei româneşti.
Faptul că suntem despărţiţi în atâtea partide vi se datorează în bună măsură. Număraţi-i pe cei care au contribuit la marile succese ale ultimilor 10 ani şi uitaţi-vă în jurul Preşedintelui. Câţi se mai regăsesc? Nu sunteţi izolată, întâmplător, politic. Aţi lucrat constant la îndepărtarea noastră până aţi devenit captivă propriilor dumneavoastră vise şi aţi închis orice uşă. Fortăreaţa pe care aţi construit-o e mai degrabă o închisoare, pentru că înainte de a-i lăsa pe alţii să intre, vă împiedică să faceţi parte din orice dialog normal.
Cred că o societate normală se apără de orice agresiune care iese din limita bunului simţ şi banii nu sunt un medicament pentru orice. Trăim oricum într-o societate dezechilibrată în ceea ce priveşte imaginea femeii, iar acţiunile dumneavoastră alimentează de cele mai multe ori această perspectivă.
Cred în eleganţa gestului de a da fără să ţi ceară şi nu în cel prin care ceri doar pentru că ţi se cuvine. Cred că anii de final de mandat ai lui Traian Băsescu ar fi fost încununaţi de mai multe reuşite dacă cei mai mulţi dintre oamenii de calitate din jurul său nu ar fi fost îndepărtaţi, rând pe rând. Cred că sunteţi unul dintre cei responsabili de această situaţie şi ar fi un gest necesar să vă retrageţi. Dacă nu pentru binele dreptei, măcar pentru a-i oferi posibilitatea lui Traian Băsescu de a-şi recâştiga un rol politic bine meritat.
Sursa: revista22.ro
Gura păcătosului adevăr găiește, atunci când vine vorba de trădători. Hi! Hi! Hi! Bre, mârâu, bre, de moștenirea fundației Gojdu ce ai a ne grăi? Aud? A, tălică trădător te numești, cu mândrie. Rumânule, leberalule, care este, tu, mârâu, pe persoană fizică, care este, ca vanghele , da’ de altă coloare.
Salutare, Geraldule Malone! Instructiv în a ne arăta adevărații stăpâni ai lui mârâu, ăia de ‘i cumpărară partidu’ ăl forzos, cu care se entegrează, de-amu, în absolutul l(ă)eb(ă)eral. Hi! Hi! Hi!
Nici nu merita sa te „bagi”intre ei.In schimb,eu unul,om la varsta a 3-a,incep sa ma sperii ca D-l Basescu Traian,prin aceasta Elena din Troia(dupa ce iese de la coafor)sau Evita Peron(dupa culoarea initiala a parului,cum am auzit,poate gresesc)ne va lasa fara Presedinte de(pe) dreapta,ceea ce ar fi un dezastru.Sunt atatea cazuri in lume,caci de aceea se zice:”ai dat cu mamaliga in lapte”,sau „vaca a dat cu piciorul in sistar”,ori,si mai grav,”eu te-am facut,eu te omor”.A fi pacat,D-le Presedinte!Judecati D-voastra,va rog,n-o lasati pe respectiva doamna,caci nu ne convinge.Un alegator de-al D-voastra,inca.
„TOTI O APA SI-UN PAMANT ”
MRU =
O parte din studiile-activităţile de la începutul carierei sale fulminante au fost finanţate şi de un celebru infractor internaţional, evreul Mark Rich, unul dintre jolly-jokerii marilor “magnaţi” evrei ai lumii, anume Rotschilzii, şi ai diverselor servicii secrete israeliene, coiniţiator în România anilor ’90 a mai multor tunuri financiare precum şi al TUNULUI TUNURILOR de la ROŞIA MONTANĂ. O altă parte dintre studii i-a fost finanţată de Dinu Patriciu, căruia i-a şi mulţumit public pentru asta în 2004.
Soţia lui M.R. Ungureanu încasează anual 100.000 de euro pe un contract de “consultanţă medicală” cu OMV AG,Viena. Cea mai mare parte a veniturilor familiei lui Mihai Răzvan Ungureanu provine de la OMV. Octombrie 2005 acordul dintre guvernele României şi Ungariei, conceput de Ungureanu şi plasat “pe sub masă” la semnat în cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucureşti-Budapesta, o parte din averea Fundaţiei private Gojdu rămase în Ungaria a fost transferată ilegal statului ungar, în ciuda opoziţiei Bisericii Ortodoxe Române, executoarea testamentară, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Guvernul român ar fi trebuit să achiziţioneze contra cost o parte din “Curţile Gojdu” din Budapesta şi a oferit părţii maghiare posibilitatea constituirii unei fundaţii comune, care să continue munca filantropică iniţiată de Gojdu, până când în 2004, când brusc partea ungară a vândut Curţile Gojdu din Budapesta unei firme off-shore din Cipru, al cărei proprietar este o companie israeliană, “Autoker Holding Rt”, reprezentanţii ei afirmând că vor transforma Curţile Gojdu într-un centru comercial şi de agrement. Mihai Razvan Ungureanu, SEFUL SIE SI OM DE BAZA AL AMERICII IN ROMANIA. SEMNAL DE FORTA: condusi pe fata de serviciile secrete!” MRU e suspectat că ar fi homosexual, că ar fi avut o relație amoroasă cu fostul Înalt Comisar European Bodo Hombach. Cariera sa in politica, deoarece înainte de poziţia sa actuală de prim-ministru: Din 1998-2001, el a îndeplinit datoria sa de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, fiind mai târziu, numit director general – emisar al Pactului Regional Europa de Sud-Est de de Stabilitate. (Din 2001-2003) şi coordonator adjunct al Iniţiativei Europa de Sud-Est Europene, pentru scurt SECI,. (2003-2004). Ambele cu sediul central la Viena.
Stare de avere în România:
– 17.000 de euro într-un singur cont (care vrea să ghicească banca .. e destul de usor, centrală română ……)
– 29.400 lei română într-un alt cont
Devenit premier al României la începutul lunii februarie 2012,urmate de demisia guvernului Emil Boc 5, aveam să aflăm, ulterior, de la Traian Băsescu că decizia ca Ungureanu să devină premier al României o luase cu Emil Boc încă din decembrie 2011 (deci fără nici o legătură cu revoltele populare din ianuarie-februarie 2012). De ce să fi intervenit, însă, această decizie. Răspunsul stă, cum se aflase deja, în afara ţării.
Cineva din marii acestei lumii i-a cerut lui Băsescu să îl aducă la guvernarea României pe Mihai-Răzvan Ungureanu, până atunci şef al spionajului românesc (S.I.E.).
M.-R. Ungureanu i-a deschis uşile S.U.A. lui Traian Băsescu încă din anul 2005 (8-10 martie), când, fiind ministru de Externe, Ungureanu s-a folosit de vechile şi strânsele sale relaţii cu organizaţiile evreieşti, în frunte cu B’nai B’rith-ul, pentru a-i aranja anumite vizite şi intrări lui Băsescu în Statele Unite.
Ei bine, ceea ce nu se ştie, este că, încă de atunci, din 2005, Traian Băsescu a încercat să îl facă premier pe Ungureanu (ca urmare, probabil, vizitei din S.U.A., din martie). Povestea, strict reală, este următoarea: Băsescu a negociat cu premierul Tăriceanu la Vila Lac 3 ca acesta să îşi dea demisia ca să forţeze alegerile anticipate (erau siguri că Alianţă „D.A.“ va obţine o majoritate, pe care nu o avea) şi, în calitatea sa de premier interimar, să şi organizeze alegerile. Numai că, după ce Tăriceanu a anunţat că va demisiona, Băsescu a declarat că îl va numi pe Ungureanu premier interimar, fapt ce a făcut ca Partidul Naţional Liberal să respingă demisia lui Tăriceanu, care şi-a şi retras-o, intrând, alături de P.N.L., în bine-cunoscutul război de uzură cu Traian Băsescu. Era înainte ca guvernul Emil Boc să plece în Israel, în noiembrie 2011, când, pe canalele politice neoficiale se aflase că, în urma vizitei preşedintelui Traian Băsescu în S.U.A., din 13-14 septembrie 2011, Mihai-Răzvan Ungureanu trebuia scos în prim-planul politicii româneşti pentru a fi, mai apoi, ales preşedinte al României, în 2014 (sau mai devreme, în cazul alegerilor anticipate). Ungureanu se afla şi el alături de Băsescu la Washington. De aceea, un ziar titra: „Succesorul lui Traian Băsescu“ încă din noiembrie (Cotidianul din 4 noiembrie 2011), arătând că oficialii S.U.A. i-au cerut lui Traian Băsescu „să-şi găsească repede un succesor de soi la tronul Cotrocenilor“, căci, „cum România face parte din N.A.T.O. şi U.E., partenerii noştri externi se arată, la rândul lor, preocupaţi încă de pe acum de cine va conduce România în epoca post-Băsescu“. Concret, discuţia a fost impusă de şefa politicii Externe a S.U.A., evreica Hillary Clinton, ca şi de vicepreşedintele american Joe Biden, un interlocutor curent al lui Băsescu, după 2009. Numele agreat de toată lumea la Washington a fost cel al lui Mihai-Răzvan Ungureanu.
Ca dovadă – scria Cotidianul –, nici nu au trecut două săptămâni [de la vizita lui Băsescu în SUA] şi despre Ungureanu se aude că va fi dislocat din dispozitivul SIE şi aruncat pe scena politică. Scopul: antrenarea lui pentru Cotroceni… O dată rezolvată Preşedinţia, mai marii Americii şi României au trecut la guvernul Boc. De care toţi s-au declarat sătui… Conform ecourilor revărsate până pe malurile Dâmboviţei, partea americană ar fi sugerat o schimbare rapidă şi majoră…
Ungureanu aparţine masoneriei regulare. Având un grad înalt de iniţiere (33 în Ritul Scoţian), el are dreptul de a participa şi la întrunirile altor loji, din străinătate, dar se spune că a avut şi perioade în care a intrat în adormire, deşi s-a vădit că „fraţii“ i-au sărit întotdeauna în ajutor. Şi despre tatăl lui M.-R. Ungureanu, Ştefan Ungureanu, se spune în oraşul său, Iaşi, unde a fost viceprimar, că este un important mason. Un profesor evreu şi mason, A. Vianu (zis şi Sami), ar fi cel care l-a preluat la începutul anilor ’90 pe M.-R. Ungureanu, pentru a-l propulsa în carieră. S-a vorbit despre „apartenenţa“ (probabil participarea sa, în timpul deplasărilor în Israel), prin 1997-2007, la loja masonică Hashachar nr. 32 din „Orientul Tel Aviv“, cu caracter sionist, compusă de evreii originari din România în anul 1951, care ţine ritualul în limba română, „sub ciocanul venerabilului maestru Ioan Schwartz“. Loja masonică israeliană Hashachar ar fi fost, alături de gruparea de la Paris a evreului Marcel Schapira, cu care se afla în strânsă legătură, „păstrătoarea şi perpetuatoarea tradiţiei masonice româneşti peste 40 de ani [1951-1993], până la crearea Marii Loji Naţionale din România“, după Joseph Haffner, Mare Orator al Marii Loji din Statul Israel. Loja Hashachar asigură în prezent amiciţia între Marea Lojă din Statul Israel şi masoneria română (M.L.N. din R.), după ce în martie 2001 (când Ungureanu era secretar de stat la Externe şi preşedinte al aşa-zisei agenţii de stat „Institutul Român pentru Studii Strategice“) o delegaţie a masoneriei române, condusă de Marele Maestru Gheorghe Comănescu i-a vizitat pe „fraţii“ din Israel, la jubileul de 50 de ani de la crearea lojii Hashachar.
De ani buni, Mihai-Răzvan Ungureanu a fost susţinut, material şi politic, de magnatul „mare maestru“ mason Bogdan Nicolae Buzăianu, cel care este „garantul de amiciţie“ dintre Marea Lojă Alpina a Elveţiei (este cetăţean elveţian) şi Marea Lojă Naţională din România. Tot Buzăianu e cel care i-a propus, pe linie de partid (PNL), în 2004, premierului Tăriceanu, să îl pună pe Ungureanu – agreat şi de Băsescu, Buzăianu fiind prieten şi cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui – în fruntea ministerului de Externe. Apoi, cât a fost director general al S.I.E. (spionajul românesc), Ungureanu a folosit curent avionul personal al lui Buzăianu şi a primit de la el zeci de mii de euro (plăţi pentru servicii necunoscute). De fapt, Ungureanu ar fi fost împreună cu Mircea Băsescu în mai multe rânduri la ziua de naştere a lui Buzăianu (sunt celebre scenele de pahar dintre Bogdan Buzăianu şi Mircea Băs.escu). Totodată, Mihai Răzvan Ungureanu se caza gratuit în apartamentul rezervat permanent la Hotelul Imperial din Viena pe numele Bogdan Buzăianu, căci Ungureanu are, după Israel, o relaţie specială cu Austria, vizitând frecvent Viena, dând interviuri şi conducând Institutul de Cercetări Evreieşti din capitala austriacă.
P.D.L.-istul Corneliu Vişoianu, şeful MASONERIEI ENERGIEI, deci principalul partener masonic al lui Buzăianu, în prezent îi secondează pe medicul Radu Bălănescu şi pe E. O. Chirovici la şefia Marii Loji Naţionale din România, după ce şi-a alipit la M.L.N.R., în 2008, gruparea masonică (Marea Lojă a României), iar la Conventul din 2010 a fost ales Mare Maestru Adjunct, poziţie înfiinţată pentru prima dată în M.L.N.R. Aproape toate afacerile asupra energiei româneşti teleghidate de „fratele“ Buzăianu sunt în favoarea unor firme elveţiene. Poziţia în „lumea internaţională a energiei“ a lui Bogdan Buzăianu l-a făcut să devină, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elveţia), sub numele de Nicolas Buzaianu, în calitatea de „industriaş elveţian al cărui holding este implicat în producţia şi distribuţia de energie electrică“, devenind, astfel, şi fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs). De altfel, masonul Buzăianu a devenit şi membru în consiliul de administraţie al OMV Petrom, care controlează rezervele de petrol ale României.
Această poziţie a lui Buzăianu în C.A. al OMV Petrom poate să aducă lumină şi asupra dedesubturilor situaţiei prin care Daniela, soţia lui Mihai Răzvan Ungureanu, a încasat de la grupul OMV Austria, în 2 ani (2010-2011) suma de 170 mii euro pentru „servicii de consultanţă medicală“, adică 7 mii de euro pe lună, de 6 ori şi ceva mai mult decât salariul de director al Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.) al lui Ungureanu, din aceeaşi etapă, de la o companie a cărei activitate priveşte în mod evident siguranţa naţională, asupra căreia trebuia să vegheze S.I.E.
S-a spus despre protectorul lui Ungureanu, Bogdan Buzăianu, că „masoneria l-a ajutat să pătrundă în cercuri altfel inaccesibile unui comerciant obscur de energie“, căci el devenea, în mai 2011, la Viena, ctitor al unui think-thank mondialist, prin intermediul societăţii Selectra AG, al cărei preşedinte era, cu numele Center for Global Dialogue and Cooperation, printre sponsorii căruia se numără şi Stamen Stantchev (secretar general şi fondator), binecunoscutul şmenar bulgar din subordinea mafiei israeliene a fraţilor Cernoy (executanţi ai omului Mossad-ului, Marc Rich, care, l-a rândul lui, i-a sponsorizat studiile în tinereţe lui Ungureanu; ajuns premier, Ungureanu a exclus din biografia sa acest fapt. Dintre participanţii la înfiinţarea think-thank-ului masonic al lui B. Buzăianu, vienezul Center for Global Dialogue and Cooperation, „nu puteau lipsi“ nici evreul american Vadim Benyatov sau Mustafa Oral, partenerii lui S. Stantchev din „dosarul spionilor“ sau al „prădătorilor din energie“. Tocmai pentru aceşti „spioni“ a intervenit Mihai Răzvan Ungureanu pentru a fi eliberaţi din arestul cerut de Parchetul General al României-DIICOT, în anul 2007, când era ministru de Externe, Ungureanu acţionând la cererea „de informare“ a unor politicieni americani, mulţi evrei.
În 2006 Vadim Benyatov lucra în România pentru Marco Industry Group, companie olandeză controlată de americano-israelianul Marc Rich prin magnatul israelian Vitali Maschitskiy. În 2002, Marco Industries BV, parte a Marco Group, a preluat una dintre cele mai mari companii româneşti, ALRO-Slatina (cea mai mare topitorie de aluminiu Central şi Est-Europeană), totodată cel mai mare consumator de electricitate din România. A preluat, apoi, şi controlul asupra ALUM Tulcea şi al Conef Energy, specializată în tranzacţionarea de energie. În 2006, în numele evreului Maschitskiy (marioneta lui Rich), Benyatov şi gaşca erau interesaţi de extinderea unităţilor de reactoare nucleare de la Cernavodă. De asemenea, el încerca să aranjeze contracte de energie ieftină de la statul român pentru clienţii săi, pentru toate acestea racolându-i pe Theodor Stolojan şi Elena Udrea. În sprijinul lui, Ministerul Afacerilor Externe [adică ministrul Ungureanu] a transmis o scrisoare din partea congresmenului [evreu] Robert Wexler, un democrat din Florida… Alte figuri americane care au înaintat «cereri de informare» cu privire la Benyatov erau congresmanul californian Elton Gallegly, senatorul Richard Lugar din Indiana, senatorul Joe Biden din Delaware, fosta vicepreşedintele SUA, Maura Harty, înalt oficial în Departamentul de Stat american, şi fostul ambasador [evreu] al Statelor Unite în România, Alfred Moses [şef, atunci şi în prezent, al mai multor organizaţii evreieşti internaţionale]…“.
La 30 noiembrie 2006, Benyatov şi asociaţii săi au fost arestaţi şi acuzaţi de DIICOT de spionaj asupra Ministerului Economiei cu privire la planurile de privatizare din domeniul energiei.
„M-am aşteptat ca asupra DIICOT să se facă presiuni – avea să relateze procurorul de caz, Ciprian Nastasiu – şi chiar aşa s-a întâmplat după arestarea lui Benyatov. Procurorul Nastasiu mai spunea: „Atunci când l-am informat pe Benyatov că plănuiam să-i cerem o declaraţie referitoare la chestiunea ALRO-Slatina [căci, conform unor suspiciuni generate de interceptări,persoane din anturajul preşedintelui Băsescu – Stolojan şi Udrea – fac trafic de influenţă pentru Grupul Marco în România, care a acaparat ALRO], m-a privit lung şi, pe un ton scăzut, pentru a nu fi auzit de celelalte persoane prezente, m-a întrebat dacă eram în toate minţile şi dacă-mi dădeam seama în ce mă băgam. Nu a aşteptat să-i răspund şi a părăsit biroul, dând din cap a refuz… Eram conştient că acest caz era foarte sensibil din cauza numelor politice româneşti «mari» implicate în acţiuni în numele Marco Group.“ (Despre vasta reţea mafiotă evreiască şi Marc Rich a se vedea şi capitolul Israelul şi Mafia nu-şi dezmint interesul ,dar mai ales subcapitolele O perdea de ceaţă în jurul adevăraţilor proprietari şi Băsescu şi PDL finanţaţi de evreii de la RAFO. Cum a ajuns Mihai Răzvan Ungureanu în legătură, în anturajul sau în subordinea vastei reţele create de un escroc internaţional evreu, Marc Rich, este greu de ştiut cu exactitate, dar rămâne un fapt bine documentat: acela că, din 1992, el era deţinătorul „bursei de merit Marc Rich“ (din cadrul „Academiei Regale de Ştiinţe“ din Marea Britanie) şi absolvea, mai apoi, „Mark Rich Royal Society“ la St. Cross College Fellowship Centre for Jewish and Hebrew Studies, din cadrul St. Cross College – University of Oxford, ceea ce avea să îl propulseze pe Ungureanu în lumea marilor afaceri ideologico-politice controlate de organizaţiile mondiale evreieşti, ca şi, iată, în anturajul (subordinea !!?) unor potentaţi financiar.
În vremea când M.-R. Ungureanu obţinea „bursa Mark Rich“, la începutul anilor ’90, Rich acţiona în România prin firmele Glencore şi Total Mark Rich, instalate la noi prin bunăvoinţa guvernului Petre Roman (evreu, la rândul lui, cum bine se ştie). Ulterior, Rich avea să îşi ascundă interesele în spatele unor magnaţi co-etnici evrei din spaţiul ex-sovietic, acaparând ALRO-Slatina (prin Marco Group), ca şi rafinăria RAFO-Oneşti sau alte perle ale industriei româneşti (a se vedea capitolele -Casa de avocatură a lui Bittner şi “; – Mossad-ul şi „Oligarhii“ înscrişi pentru rafinăriile româneşti; – Israelul şi Mafia nu-şi dezmint interesul; – O perdea de ceaţă în jurul adevăraţilor proprietari, ca şi schema de la finele capitolului Privatizări şi relaţii PD: Mihai-Răzvan Ungureanu, un slujbaş devotat al iudaismului, fiind bine sponsorizat la începutul carierei sale de magnaţi evrei precum Marc Rich şi George Soros, se afla alături de Băsescu când acesta discuta cu oficialii americani, fiind pe loc ales să iasă în prim-planul vieţii politice româneşti, ajungând astfel ca, în 2012, să i se dea guvernarea României şi să înstrăineze rezervele României, precum gazele de şist către trustul petrolier american Chevron (fosta Standard Oil, deţinută de familia Rockefeller – patronii Comisiei Trilaterale şi ai Grupului Bilderberg, super think-tank-uri tip societate secretă –, cu care Ungureanu a semnat contractul pe ascuns, dar în prezenţa ambasadorului Gitenstein. În 2012, guvernul Ungureanu trebuia să mai privatizeze pachete de acţiuni la Hidroelectrica, Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica, Oltchim, Electrocentrale Bucureşti, Complexele Energetice Oltenia şi Hunedoara.-Videanu-Bodu; afacerile lui Marc Rich mai sunt prezentate, pe larg şi în context internaţional, în lucrarea Ofensiva iudaismului asupra României).
SURSA : http://searchnewsglobal.wordpress.com/