Nu și-a bătut niciodată cineva joc de mine așa cum o face Premierul Meu.
Nu i-aș fi permis nimănui atâta tupeu, atâta nesimțire, atâta minciună, atâta ipocrizie câtă trebuie să-i permit Premierului Meu.
Sunt cetățean român și ca atare obligat să-l suport pe Premierul Meu, ca pe o eczemă, ca pe un ulcer, ca pe un cancer.
Practic, sunt bolnav de Victor Ponta, bolnav moral și spiritual, bolnav de nervi și bolnav fizic, iar dacă alegerile din noiembrie nu mă vindecă, nu garantez că supraviețuiesc social.
N-aș fi crezut să existe o boală politică atât de grea precum îmbolnăvirea de Victor Ponta.
Te sufocă de indignare când minte, te face să te îndoi de durere când e golan, delirezi când e prefăcut, transpiri când îl vezi cât ne crede de proști pe noi, guvernații lui nefericiți.
În nicio țară occidentală cetățenii nu sunt nici pe departe atât de chinuiți, de torturați de premierii lor.
Iată o mostră de sadism în fața căreia ar păli de invidie mari călăi ai istoriei.
Cică: “ Eu am o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care mă absolvă de această acuzaţie. Mai mult decât atât nu pot decât să mă duc, nu ştiu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituţional acesta este răspunsul meu”.
Strict instituțional mi-e rău, fac o criză, sunați la 112.
Am văzut toți cei care am vrut să vedem suta aia de pagini pusă față în față cu o altă sută de pagini, știm toți că scria la dreapta ceea ce scria la stânga, literă cu literă, virgulă cu virgulă, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, paragraf cu paragraf.
Nu e asta plagiat, suntem noi strict instituțional nebuni ?
Dacă Ponta ar ajunge președinte, ar fi ca și cum boala ar intra în faza terminală.
Sunt sigur că mulți suferiți de aceeași boală ca și mine.
În noiembrie, nu se pune problema să votăm, ci să ne vindecăm.
N-aș fi crezut vreodată ca niște alegeri democratice să semene atât de izbitor cu o operație din care nu știi dacă mai scapi.
Sursa: criterii.ro
Comentariile sunt închise.