Îmi cer scuze că mă amestec într-o chestiune intimă, dar de la o vreme mă simt solidar şi o compătimesc din inimă pe Daciana Ponta.
Cred că este cumplit să trăieşti alături de un om care şi-a făcut din minciună un stil de viaţă şi din golănie un ideal. Să fii legat zi de zi de o persoană care trăieşte pentru a se da mare şi tare, să trăieşti lângă un fel de macho politic, trebuie să fie de-a dreptul distrugător.
Puneţi-mă pe mine într-o cuşetă de tren, de aici până la Viena, alături de Victor Ponta şi în mod sigur vor ieşi de acolo traumatizat pe viaţă.
Totuşi, doamna Daciana Ponta îl suportă şi, la prima vedere, aş găsi două explicaţii.
Ori Victor Ponta e altfel ca soţ decât ca om politic, ceea ce ar înseamna un caz de dedublare clasic, ori doamna Ponta, fiică de securist şi mare sculă actuală a Senatului, europarlamentar şi nevastă de premier, chiar se simte împlinită lângă Plagiator.
Dar dacă nici una, nici alta dintre cele două variante nu e valabilă ? Dacă doamna Ponta suferă până la durere văzând cu cine a pornit pe drumul vieţii ?
Mi-o închipui incapabilă să pună geană pe geană când îl aude pe soţul ei spunând că economia mergea cu 130 la oră şi acum merge cu doar 100. Mi-o imaginez privindu-şi dimineaţa în oglindă cearcănele adânci după ce tatăl copiilor dovedeşte că nu are habar de MTO.
Îmi place să cred că doamna Ponta nu este o ignorantă şi o profitoare care se bucură de onoruri şi de bunăstare, ci un adevărat martir, o mare doamnă suferindă a României, conştientă că nu a avut noroc în viaţă.
Îmi pare rău că trebuie să scriu aceste lucruri, dar cine agresează o ţară aşa cum o face Victor Ponta nu este exclus să agreseze şi o persoană. Nu neapărat fizic, dar durerea morală poate fi cu mult mai mare.
Întrucât probabil nu voi afla niciodată ce se întâmplă în familia Ponta, o asigur, preventiv, pe doamna Daciana de toată compasiunea mea.
Sursa: criterii.ro