Teatrul Excelsior va purta numele maestrului Ion Lucian

UPDATE: Teatrul Excelsior va purta numele maestrului Ion Lucian, fondatorul institutiei, a anuntat luni Sorin Oprescu. Trupul neinsufletit al actorului a fost depus luni in holul Teatrului Excelsior, unde admiratorii i-au putut aduce un ultim omagiu. Ion Lucian va fi inmormantat marti, pe Aleea Artistilor din cimitirul Bellu.

Maestrul Ion Lucian s-a stins din viata, sambata seara, la Spitalul de Urgenta Floreasca, unde era internat cu diagnosticul bronhopneumonie si anemie.
Ion Lucian avea 88 de ani si de la 18 ani si-a inchinat viata scenei. Absolvent al Academiei Regale de Teatru si Muzica, a avut privilegiul de a urca pe scena alaturi de Lucia Sturza Bulandra si de alti mari monstri sacri ai teatrului romanesc.

A jucat pe scena celor mai prestigioase teatre din tara si a fost fondatorul a doua teatre pentru copii: Teatrul “Ion Creanga” si Teatrul “Excelsior”. Ion Lucian a fost profesor universitar la Institutul de Teatru si Film (1952 – 1956), iar intre 1998 si 2000 a predat la Universitatea Hyperion din Capitala. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

In 1973 a fost numit membru in Asociatia Scriitorilor Francezi de Teatru si Muzică, cu sediul la Paris, in Asociatia Internationala a Teatrelor pentru Copii si Tineret, cu sediul la Paris, iar in 2001, al Clubului Diplomatiei Culturale. Ion Lucian a fost numit, in anul 2002, Societar de Onoare al Teatrului Naţional “I.L. Caragiale” din Bucuresti, cumul cu Excelsior.

In 2004, la Paris, a primit titlul de Ofiter al Ordinului National al Legiunii de Onoare, o incununare a activitatii sale remarcabile desfasurata in spatiul francofon. In Romania, a fost distins Ordinul National Serviciul Credincios in Grad de Cavaler iar la editia 2007 a Festivalului Comediei Romanesti i-a fost acordat premiul de excelenta.

Pe 4 mai 2011, l-a inaugurarea noului sediu al Teatrului Excelsior din Bucuresti, una dintre sali a primit numele marelui actor si regizor.
De ziua internationala a teatrului, sarbatorita de 27 martie, sotia maestrului a citit in fata publicului de la Excelesior un ultim mesaj al acestuia:
“Teatrul a pierdut definitiv complicitatea cu marele public. De mii de ani de cand exista, a rezistat tocmai pentru ca a fost complice cu publicul. A avut ascendenta fata de celelalte arte, pentru ca ea comunica direct cu publicul. Pe scena, el găsea raspunsurile, intrebarile, indoielile. Teatrul era pentru spectatorul dinainte de ’89 un enorm suport moral, locul unde se refugia, undei isi gasea motivele de speranta, de viata, de incredere. Exista un loc unde aceasta complicitate a ramas nealterata. Acest fenomen s-a petrecut in lumea teatrului pentru copii, desi ne aflam in epoca internetului.

Cand s-a daramat cladirea veche a Teatrului Excelsior, toti au venit la mine speriati, parinti, copii, sa ma intrebe: ei unde or sa se mai duca? I-am linistit. Ca au unde sa vina. Ei nu pot renunta la teatru, pentru ca aici e singurul loc unde se joaca cinstit. Adica exact pentru ceea ce eu am fost de multe ori criticat. Ca sunt retrograd, conservator, invechit. Insa, eu tot timpul am fost credincios unei opinii ale mele: miturile copilariei nu trebuie demolate. Este foarte important ca miturile copilariei sa fie redate asa cum au fost ele. Am un exemplu foarte sugestiv. In spectacolul meu «Frumoasa şi Bestia» am distribuit in rolul personajului negativ pe cea mai frumoasă actrita din teatru, iar in rolul Frumoasei, o actrita solara, senina. La sfarsitul spectacolului, copiii striga la actrita frumoasa: «urato!» Au inteles ca frumusetea nu e un atribut exterior. Pe acest principiu am activat sapte ani la Teatrul «Ion Creangă» si 20 de ani la Excelsior.

Am convingerea ca aceasta interactivitate foarte umana a depasit tehnicitatea internetului. Au realizat caldura sufleteasca atunci cand i-au vazut pe actori vehiculand umanitatea. Foarte frumos a exprimat acest lucru un copil din Italia: «Am vazut povesti jucate de oameni vii. M-am saturat de batista televizorului si de cearceaful cinematografului. Am vazut oameni vii». E una dintre cele mai frumoase explicatii ale tandretei. Asa cum imi place mie sa spun, Teatrul Excelsior se adresează unui public cu varsta cuprinsa intre 3 şi… 103 ani. Viziunea marelui nostru poet Alexandru Macedonski si-a gasit, peste timp, materializarea in acest lacas, pe care ni-l dorim o Citadela a Artelor Spectacolului. Intr-un poem al lui Macedonski, intitulat «Excelsior» (iata de unde vine numele teatrului), ultimele lui versuri mi se par premonitorii: «O! cer, natura,/ O! Dumnezeu, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem şi ura». In Teatrul Excelsior exista un singur cuvant de ordine: excelenta in arta”.