Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Iată vin în cale,

Se târăsc la vale,

Trei turme de miei,

Cu trei ciobănei:

Unu-i PSD-ist,

Unu-i PNL-ist
Și-altul PDL-ist.

Iar cel PSD-ist

Cu cel PNL-ist

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel PD-L-ist,

C-a fost populist

Şi-a minţit poporul

Cu televizorul,

C-are oi mai multe,

Mândre şi cornute,

Şi câini învăţaţi,

În Apus dresaţi…

Dar cea Mioriţă,

Ela cea Udriţă,

De trei zile-ncoace

Gura nu-i mai tace,

Presa nu-i mai place.

“- Mioriţă laie,

Laie, bucălaie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ţi mai tace!

Presa nu-ţi mai place,

Ori eşti bolnăvioară,

Drăguţă Mioară?”

“- Drăguţule bace,

Dă-ţi oile-ncoace,

Mai spre Occident,

Că e mai prudent.

Stăpâne, stăpâne,

Îţi cheamă şi-un câne,

Cel mai SRI-ist,

Cel mai SPP-ist,

Că l-apus de soare

Vor să mi te-omoare

Baciul PSD-ist

Cu cel PNL-ist!“

„- Oiţă bârsană,

De eşti năzdrăvană

Şi de-o fi să mor

Pe pământul gol,

Zi-i lu’ PSD-ist

Şi lu’ PNL-ist

Ca să mă îngroape

Aice pe-aproape –

Lângă Parlament,

Colea sub ciment,

Ori la Cotroceni,

Între buruieni.

Aste să le spui,

Iar la cap să-mi pui

Fluieraş de fag,

Mult zice cu drag…

Iar la spate-aş vrea

Să-mi aşezi cumva

Fluieraş de os,

Mult zice duios.

Vânturi când voi bate

Prin el or străbate

Şi-oile s-or strange,

De milă şi-or plânge

Cu lacrimi de sânge.

Iar tu, de io mor,

Să nu le spui lor!

Să le spui curat

Că m-am însurat,

C-am avut mireasă

O cenuşăreasă,

Că la nunta mea

Ion I. Cucuvea

Mi-a cobit frumos

Cu glasu-i cam ros!

Iar dacă-i zări,

Dacă-i întâlni,

Pe-unu’ Boc, mai mic,

Tremurând un pic,

Pe câmp alergând,

De mine-ntrebând

Şi la toţi zicând:

“- Cine mi-a văzut,

Cine-a cunoscut

Un şef mai în vârstă,

Cum nu mai există?

Chelioara lui,

Raza soarelui;

Obrăjorul lui,

Gros ca-l nimănui;

Cuvântarea lui,

Vraja codrului!…”,

Tu Udriţa mea

Să te-nduri aş vrea

Şi să nu-i spui lui,

Lu-ăla micului,

Că pe înserat

Eu m-am însurat,

C-am avut mireasă

O cenuşăreasă,

Că la nunta mea

Ion I. Cucuvea

Mi-a cobit frumos

Cu glasu-i cam ros…”

Culeasă din folclorul contemporan de Daniel Roxin

 

BONUS: