Mulţi politicieni s-au dat viteji de-a lungul timpului, arătându-se disponibili să coopereze cu DNA-ul, dacă Parchetul o cere, însă atunci când au ajuns la uşa instituţiei, şi-au schimbat părerea şi evident, şi-au pierdut din entuziasm. Unora le-au picat lentilele, alţii s-au împiedicat subit, iar unii şi-au pus mâinile pe faţă, doar-doar ar fi fost ziua „Schimbării la faţă” şi lumea nu i-ar mai fi recunoscut. Pentru că s-au crezut intangibili, au crezut că ulciorul merge de multe ori la apă şi că întotdeauna va exista cineva care să-i scoată din bucluc.
Dar atunci când lanţul prieteniei s-a rupt, când partenerii de afaceri murdare i-au trădat şi, ca să scape de sub învinuire, au ales să-i dea în gât, DNA-ul a devenit o sperietoare de ciori, un vânător care bânutie Parlamentul atunci cânt te aştepţi mai puţin.
Au învăţat asta Hrebenciuc, Voiculescu, Cătălin Voicu şi mulţi alţii.
