Acuzaţia în cazul căpitanului din armata franceză, Alfred Dreyfus, a fost o singură bucată de hîrtie în care erau enumerate documente secrete ce fuseseră dezvăluite armatei germane. “S-a decis”, cu largul concurs al unei prese isteric antisemite, că scrisul de pe hîrtie aparţinea ofiţerului evreu care a şi fost încarcerat timp de 5 ani pînă cînd i-a fost dovedită nevinovăţia.
“Afacerea Dreyfus” a creat însă un puternic val de antisemitism şi asta pentru că înainte de a fi judecat, ofiţerul a fost condamnat de presă într-un hohot de isterie populară, îndreptat împotriva trădătorilor, în general, şi împotriva evreilor în particular.
Presa aşadar are o experienţă considerabilă în a tăvăli, a murdări şi a creea vinovaţi. Desigur că pentru unii e mumă, iar pentru alţii e ciumă, în funcţie de interese.
Afacerea Kovesi-Stanciu seamănă din acest punct de vedere cu ceea ce s-a întîmplat în Franţa la sfîrşitul secolului 19. Şi asta pentru că există un pericol major- isteria populară care s-ar putea îndrepta împotriva justiţiei, în general, şi împotriva celor doi magistraţi în particular.
Acuzatorul este de ani zile trustul unui fost colaborator al securităţii, el însuşi condamnat în primă instanţă la 5 ani de închisoare cu executare pentru înşelăciune. Acuzată este justiţia, la grămadă, numită şi băsistă de ani şi ani de gorilele puşcăriabilului Dan Voiculescu.
Nu mai e vorba în toată această poveste de Traian Băsescu sau de fratele său reţinut de DNA şi acuzat de corupţie. Dacă va fi dovedit vinovat, Mircea Băsescu va fi condamnat. Ceea ce urmăreşte acest trus de presă este decredibilizarea şi anihilarea singurului proiect de succes al lui Băsescu: independenţa justiţiei. Pentru că tocmai de această independenţă depinde libertatea lui Voiculescu. Şi cum penali speriaţi de zgomotul cătuşelor sînt destui, bătrînul securist se bucură de o întreagă armată de susţinători.
Prin aducerea drept martor de încredere a unui borfaş care taie cu cuţitul oameni pe stradă, scena publică devine o arenă în care nu mai există reguli. Să iei de bune afirmaţiile unui infractor condamnat pentru tentativă de crimă la 9 ani de închisoare, depăşeste orice scenariu despre ce va urma dacă această sleahtă de penali pune mîna pe ţară. Cu însuşi concursul iresponsabilului premier, disperat şi presat de baronii penali să obţină controlul politic al justiţiei, e foarte posibil ca la sfîrşitul anului în arenă să mai rămînă doar ei, căutînd hămesiţi altă pradă.
Social-democraţii, prin liderul lor şi cei care îl înconjoară şi îl ajută în lupta împotriva statului de drept, securistul condamnat de Tribunalul Bucureşti la 5 ani de închisoare, inconştienţii care apar seară de seară la Antena 3 sau RTV, cu toţii au intrat pe ultima sută de metri a ticăloşiei pregătite minuţios. Spun pe ultima sută de metri pentru că acum acest grup mafiot ţinteşte chiar vîrful justiţiei, prin terfelirea procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, şi a preşedintelui ICCJ, Livia Stanciu.
E poate ultima redută de care se sperie. Cei care politic ar trebui să li se opună, cu foarte mici excepţii, privesc sideraţi şi sînt incapabili să riposteze acestei maşinării hidoase. Instituţiile cheie ale justitiei par ca sînt singurele care mai funcţionează. Rămîne de văzut dacă cei 10 ani în care au performat au fost suficienţi pentru întărirea lor. (e nevoie de o scrisoare deschisă, intitulată ‘J’accuse’, pe modelul Emile Zola, pentru a vedea cine sînt cei care vor de fapt spulberarea statului de drept, cine sînt cei care se tăvălesc în minciună seară de seară şi arată acuzator cu degetul?).
Sursa: contributors.ro