”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape de tot. Şi te-ai zbătut în sângele tău şaptezeci de ani şi s-a făcut zăpada roşie de sângele tău. Şi am trecut pe lângă tine, şi erai goală, iubita mea… ” ”… Scoală-te, România mea! Ridică-te, iubito! Scutură-ţi jugul şi vino spre mărire, o, cetatea iubirii mele! Nu mai plânge, iubito, că vaiul trece; mai e un ceas.”
Fragment din ”Ridică-te iubito” – autor anonim
Îți mulțumesc măicuță Românie că m-ai ținut și mi-ai legănat copilăria în poala ta, că mi-ai hrănit mintea și sufletul, m-ai alinat și m-ai pedepsit, mi-ai spus povești cu zâne și cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, că mi-ai cântat toate stările, toate emoțiile, toate fericirile și nefericirile. Mi-ai fost casă și m-ai răbdat chiar și când te-am urât și te-am judecat, când nu te-am înțeles și n-am mai vrut să știu de tine și m-am dus în lume. M-ai adus înapoi de fiecare dată, tu știai că nu pot trăi fără tine, că-mi era dor și de pietrele de pe drum, că-mi era sufletul sfâșiat când îți ascultam cântecele și vibram la horele tale, că orice culoare-mi amintea tot curcubeul tău țesut pe ii și pe cămăși, orice pasăre-mi cânta românește, iar firul ierbii mirosea ca tine… În pământul tău mi-au crescut rădăcini, din tine-am înflorit și-am rodit…
Mi-ai fost poveste, mi-ai fost basm, mi-ai fost reazem și îmbărbătare când am plâns, când m-a durut, mi-ai fost mândrie chiar și când obrazul ți-a fost pătat, când ai roșit de rușine, când ai fost hulită, îngenuncheată, târâtă-n colb, zdrobită-ntre copitele cailor năvălitorilor, șenilele tancurilor lor, când te-au lovit din aer și de pe pământ… Te-ai ridicat din genunchi însângerată, schingiuită, mutilată și-ai biruit, ai supraviețuit. Ți-ai potrivit ia înflorată și cosițele și-ai mers mai departe sărăcită, jefuită, vândută, răsvândută. Și iată-te maică Românie, cu durerile tale, încă vie, încă încrezătoare, încă semeață, încă în putere.
Îți doresc măicuță să nu mai rabzi, să nu mai suferi, să nu mai ierți trădările, să nu-ți mai ierți vânzătorii, siluitori. Să-i ierte Dumnezeu, dar tu să n-o mai faci… Și să nu uiți măicuță, nu-i uita… Nu mai închide ochii, nu mai pleca fruntea, nu mai roși tu de rușinea lor, nu mai plânge tu pentru nemernicia și micimea lor, nu mai suferi tu, nu-ți mai lăsa frumusețea pângărită și obrazul frumos pălmuit și scuipat… Ridică-te semeață iubito, e ziua ta, te voi sărbători iubindu-te, adorându-te, slăvindu-te, sunt una cu tine. Sunt trup din trupul tău, Românie, inimile noastre vibrează la fel, la bine și la rău. Te răsplătesc și-ți mulțumesc iubindu-te, maică Românie…
”Nu mai plânge iubito, că vaiul trece… Mai e un ceas…”
La mulți ani, România!
sursa: politicstand.ro