… banalitatea binelui: Alina Mungiu Pippidi si Vasile Blaga. Toaleta sau poemul

… ca om de dreapta, sa votezi cu Johannis e o solutie rationala. Nu e entuziasmanta, dar e rationala. Decat Victor Ponta, mai bine oricine, iar primarul Sibiului e o broscuta diplomata usor de inghitit. Aluneca pe gat, udat cu doar cateva sondaje de opinie. E neamt, adicatela nu roman – ceea ce da bine intr-o natie care si-a pierdut increderea-n sine (cel putin) pentru a a doua oara in istorie. Automat, trebuie ca e prieten la catarama cu Angela Merkel, ceea ce nu strica la casa omului roman. A fost si este un primar de succes intr-un oras care a fost capitala europeana, iar “bubele-i” sunt prea mici comparate cu cele ale adversarului. Mai mult, poate fi votat atat de simpatizantii lui Basescu cat si de cei care-l urasc de moarte. Ce s-o mai lungim? Tanda pe manda e singura solutie rationala in cursa pentru presedintie. Or, dupa cum am vazut in ultimii opt ani, intr-o republica semi-prezidentiala, omul de la Cotroceni poate face jocurile de putere.

Asa e. Alina Mungiu Pippidi are dreptate, dupa cum dreptate a avut si are Vasile Blaga, cand a decis ca fuzionarea PDL cu PNL e singura alternativa reala.

Plecam de la prezumtia de nevinovatie.

Prin urmare, daca n-am incotro, il votez pe Johannis.

Rationalul, insa, e banal. De banaliate sunt satul. Banalitatea – raului sau binelui, nu conteaza – e rea din principiu. Cu banalitatea carpesti, nu schimbi. Or, vorba francezilor, ceea ce e greu se face repede. Ceea ce e imposibil, cere timp.

Pana mai am incotro, ingaduiti-mi asadar sa ma oripilez de acest exces de rationalitate.

Departe  de mine gandul de a sustine varianta PMP, aka Cristian Diaconescu (Traian Basescu si-a pierdut de multisor instinctele politice care-l faceau de neinvins; s-a intamplat si la case mai mari; nimic  nou sub soare, vorba Eclesiastului.) Nici varianta Monica Macovei, sustinuta de nucleul de dreapta dur, nu mi-e aproape. Ce-i prea mult nu-i sanatos nici macar in politica. Ceva mai aproape de mine, totusi, ramane MRU. Inca.

De ce?

Pentru simplul motiv ca politica, oricat de rationala si de neevitat va fi fiind, are nevoie, la rastimpuri, de miscari neasteptate. Expect the unexpected. Asteapta de ne-asteptatul, vorba ortodoxului Taleb, ala cu lebada neagra. Fii poetic! O politica rationala nu e rationala intotdeauna. Precum in viata, o politica rationala trebuie sa faca loc unui sambure de nebunie (daca va mai amintiti replica din finalul lui Zorba Grecul: “Ai tot ce-i trebuie unui barbat in afara de putina nebunie.”)

Asta lipseste din peisajul dreptei romanesti – putina nebunie.

Putin MRU.

Sa ne intoarcem la oile noastre, alea banale si rationale. Care-i problema lui MRU? Vita Kobe sau aia 2% la europarlamentare? Vita Kobe n-o mai discut, c-asa putem discuta despre trafic de copii, plagiat, si altele, de unde nu se mai deosebeste adevarul de minciuna. Iar rezultatul la europarlamentare se datoresete exclusiv lipsei aparatului din teritoriu, care lipsa poate fi suplinita in  doi timpi si trei miscari. Mai mult, daca tot e sa vorbim strict rational, toate avantajele lui Johannis se pot tranforma in batalia electorala, peste noapte, in dezavanataje: e neamt (!), a traficat copii, a dat afara pensionari din case retrocedate, a fost pentru lovitura de stat din 2012, e alunecos, etc..

Are si PSD-ul oamenii lui de PR.

Si-atunci de ce sa-l dam pe Johannis drept candidatul batut in cuie si sa ne ratoim la cine-l ataca? C-atacul e sanatos in alegeri – si cu cat mai repede cu-atat mai bine -, iar lipsa de imaginatie dauneaza grav sanatatii.

Dupa cum zicea Max Weber, exista o diferenta de netrecut intre “politici” si “politica”. Una e sa chemi un instalator sa-ti repare buda, alta e sa ingenunchezi in fata unei icoane.

PS Daca mai e nevoie – Aci nu e vorba de idolatrizat MRU, Doamne fereste!, aci e vorba de un intreg sistem de gandire. Politica sau politici? Reparam buda sau scriem poezii? Ce vine pe primul loc? Pentru ce ati fi gata sa va dati viata? O toaleta sau un poem?

Sursa: contributors.ro