Barbarii printre noi

Violenta naste violenta. Episodul in care un jurnalist din prima linie a presei romanesti, Mircea Marian, devine victima doar pentru ca ideile sale nu convin (nu stim, cel putin pana acum, daca atacatorul si-a premeditat sau nu agresiunea) este un indice al gradului de primitivism din societatea noastra.

Poate fi vorba, desigur, de o intamplare, dar n-as baga mana in foc. Se pare ca agresorul e destul de bine cunoscut pentru actiuni de mana forte. El provine din acea lume a insilor care, in prima faza, sunt extrem de vocali, proferand amenintari si injurii, iar ulterior comit delicte de extrema gravitate. Categoria e mai raspandita decat ne imaginam.

Gestul s-ar putea sa-i bucure pe unii din frustratii carora scrisul lui Mircea Marian le provoaca strepeziri ale dintilor. Solutia nu e insa ciomagul, ci telecomanda: n-au decat sa nu-l citeasca, ori sa schimbe canalul televiziunii. Dar am vazut pe forumuri reactia multor altor nemernici: ura nedomolita, dezlantuire clocotinda a energiei infernale, cinism animalic. Toate sub protectia anonimatului. Ei sunt constienti ca ceea ce comit la adapostul nick-name-urilor ar constitui, la lumina zilei, infractiuni. Dar asta nu garanteaza ca barbaria dospita nu va da peste margini si cuvantul nu va fi inlocuit — asa cum s-a petrecut in cazul Mircea Marian — cu pumnul.

De cateva saptamani, pe stalpii din intersectiile importante ale Timisoarei au aparut tablite continand un text care m-a facut sa tresar: „Azi cersetor, maine agresor”. Placutele au fost montate de politia municipala. Faramele de corectitudine politica s-au revoltat in mine: cum s-a ajuns la concluzia asta? Exista studii care demonstreaza relatia intre cauza si efect? O fi zacand in batranica semi-paralizata pe care-o vad cersind de cateva ori pe saptamana langa o placintarie intruparea unui ninja gata sa sfasie pe toata lumea? O fi insul pe care-l stiu inca de pe vremea cand eram student, echipat cu un mic cantar pe care n-am vazut niciodata sa se urce cineva, un viitor agresor? N-as zice. A imbatranit la datorie, iar porumbeii care-l inconjoara si care adeseori il transforma intrun cuier viu, au probabil un instinct mai sigur decat cel uman. Dar i-am vazut si pe „stapanii” micilor cersetori scosi „la produs”, veghind de la distanta, de prin boschete sau chiar din masini luxoase. Despre ei nimeni nu sufla o vorba.

Aceste doua exemple — indiferenta fata de o agresiune reala si marea instrasigenta fata de potentiale infractiuni — arata fariseismul fara limite al societatii romanesti. M-as fi asteptat ca reprezentantii statului sa nu aiba somn. N-au tasnit prea multi din transeele urii si intolerantei, construite cu atata migala in sedii de partide si studiouri de televiziune. Intr-o tara normala, liderii politici ar fi protestat macar de rusine, pentru ca multi dintre ei se afla la originea comportamentului stupefiant al celor pentru care continutul unui program politic inseamna proliferarea nesimtirii si consolidarea abuzului.

Mi-am propus ca de-acum inainte, cand voi merge la Bucuresti, sa petrec cateva minute in perimetrul unde a fost agresat Mircea Marian, in semn de solidaritate cu un jurnalist a carui singura vina e ca n-a evaluat ce riscuri isi asuma spunand adevarul. Si, mai ales, sa inteleaga in ce tara traieste.