Băsistul public anti-băsist

Este clar că DNA-ul funcţionează. Pentru că inspiră respect şi teamă generatoare de reacţii aproape de neimaginat cu ceva vreme în urmă atunci când ştampila cu NUP se găsea prin birourile potenţaţilor zilei. Altfel nu-mi pot explica noul asalt mediatic al comandoului A3 pentru care viaţa Preşedintelui Traian Băsescu a devenit o carte deschisă în care fiecare pagină este analizată până la ultima virgulă în încercarea obsedantă de a găsi până la urmă o cratimă politică pusă greşit. Nimeni din familia Băsescu nu a scăpat nedisecat, cu excepţia doamnei Maria, una din cele mai discrete soţii de Preşedinţi, o Doamnă în adevăratul sens al cuvântului.

Pe de altă parte tumultul creat de fratele Preşedintelui, care a călcat de bună seamă nepermis de strâmb, a declanşat o adevărată isterie a discuţiilor, comentariilor şi mai ales a concluziilor pe care foarte mulţi adepţi ai mai tuturor principiilor terfelite în România ultimilor ani se grăbesc să le tragă. Toată lumea uită că Traian Băsescu s-a aflat în plin ochi al uraganului politic abia recent domolit ca intensitate dar care a făcut ravagii în societatea românească afectându-i fundamentele esenţiale. Şi toată lumea ignoră acum pe baze extrem de subiective rolul jucat de Preşedinte în evoluţia pe buza prăpastiei la care România a fost împinsă.

În chestiunea în cauză fratele a greşit în mod esenţial, DNA-ul analizează pentru că asta trebuie să facă şi probabil că va fi în continuare surd, orb şi mut aşa cum a obişnuit opinia publică în ultima vreme. În schimb, în mod intenţionat sau nu dar cu siguranţă manevrat în mod abil, întreaga poveste se opreşte la numele Băsescu asociat la grămadă cu prenumele Mircea şi/sau Traian. La o consultare a actelor de identitate ale celor doi s-ar constata că sunt două persoane diferite, iar la o judecată rece s-ar vedea că sunt şi două caractere extrem de divergente, Mircea neavând aproape nimic în comun cu Traian.

Jurnalişti cu vorba apăsată în agora democraţiei şi statului de drept româneşti reacţionează la cald, sesizând amploarea furtunii politice ce se prefigurează. (sursa). Dar Sorina Matei are dreptate când se întreabă “Dar până la urmă cum poți să te aperi de propriul frate?”. Ca şi Robert Turcescu care intuieşte ceea ce se întâmplă deja dincolo de faptul în sine: “…prea puţini se vor gândi să stea strâmb şi să judece drept, prea puţini vor fi şi cei dispuşi să-şi ia măcar timp de gindire … gloata trebuie hrănită. E flămândă să-şi dea cu presupusul, e lihnită să tragă concluzii, abia aşteaptă să acuze … Gata, masa e pusă, luaţi o porţie serioasă de manipulare şi râgâiţi voioşi la finalul festinului care v-a hrănit pofta de răzbunare!”…

Într-adevăr, prea puţini sunt “cei dispuşi să-şi ia măcar timp de gândire”, la ceva discernământ şi luciditate.

De fapt Mircea Băsescu este un alt aspect al războiului fratricid care a cuprins “oastea” Dreptei româneşti. Pentru că nu Blaga, Johannis sau Udrea sunt cei care “fărâmiţează” Dreapta ci cei care discută la nesfârşit “troznindu-se” în aprecieri, comentarii şi critici prin piaţa publică a mediului virtual agăţându-se imediat de orice pretext ce zboară prin aer transformându-l rapid în proiectil politic. Şi în acest context va veni un nou asalt al acelei Drepte care se consideră mai Dreaptă decât celelalte la un loc. Tocurile, poşetele, merele, saşii şi buldogii vor fi abandonate deoparte şi înlocuite cu fratele Mircea, o armă mult mai letală decât orice altceva inventat pe acest front de luptă principială.

În ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu este absolut vinovat pentru că are un asemenea frate. Trebuia să se gândească atunci când s-a hotărât să vină pe lume în familia Băsescu acum 62 de ani. Nu a făcut-o şi pentru asta merită oprobiul public. Pentru că băsistul public anti-băsist il oferă fără o judecată rece chiar dacă afară plouă, plouă ….

 
Opinie publicată de PoliticStand.com