Când cădeau de pe cal, cavalerii cruciați nu prea se mai puteau ridica. Doar cei bogați își permiteau armuri ergonomice, comode. Amărâții purtau ceva ce cu indulgență s-ar numi acum confecții metalice. Armura aia era și grea, și incomodă, iar prietenii de arme, purtând aceleași armuri, reușeau foarte rar să-i ajute. Așa că singura lor grijă, după căzătură, era să se târască și sucească până ajungeau într-o poziție cu fața spre inamic. Și să aștepte acolo fie victoria colegilor, fie moartea, din partea inamicului. Important era ca ambele evenimente să se petreacă onorabil.
Ludovic Orban traversează un astfel de moment. Cu mențiunea că a căzut întâmplător cu fața spre inamic. Adică, brânciul dat de DNA l-a așezat așa. Și de-aia e un mare norocos.
Cunoscându-l în vreo 10 ipostaze, nu dau două parale pe Ludovic Orban. Dacă ar fi să aleg între o înghețată cu vanilie (care nu-mi place) și Ludovic, aș alege înghețata, pe care aș dărui-o unui copil. Dincolo de aparițiile tv, tipul ăsta nu există, pe o hartă a competențelor. Nu se pricepe la ceva anume, nu excelează în discursul public, n-a reușit să imprime un stil în politică, nu și-a legat numele de nici un demers notabil.
Da, e vechi în PNL. Dar nu e liberal. A trăit toată viața din sinecuri publice, n-a avut angajați pe care să-i plătească, sau o firmă pe care s-o dezvolte. Orban e liberal cum e Iliescu creștin: doar în acte.
Da, apare des la tv. Dar numai alături de alți mediocri din politică sau pe combinații de jurnalizm. Nu l-am văzut niciodată scuturat de un jurnalist serios, care să vrea să vadă ce e dincolo de carcasa asta vorbitoare.
Da, a făcut parte din pătura celor 200 de inși care au condus, cam tot timpul, România. Dar nu e nimic în urma lui. Nimic ce nu putea fi făcut de un director oarecare…
Cam ăsta e Orban. Pun pariu că nici zece oameni din România nu știu în ce meserie e specializat băiatul ăsta. Ce e el, adică: inginer, profesor, medic, avocat, strungar… Se știe doar că ori de câte ori s-a împărțit cașcavalul la PNL, a primit și el o felie. Că a cam băut la viața lui și că acum nu mai bea (nu-nu!). Și că atunci când nu bea (nu-nu!) la chefuri, mai cânta la chitară. Dar nu e nici chitarist cu acte, să știți…
Dacă nu-l umfla DNA, Ludovic Orban ar fi eșuat senzațional în cursa pentru Primăria Capitalei, dar pentru el n-ar fi fost nici o problemă. Ne-ar fi zis senin ceva de genul “n-am reușit să capacitez electoratul PNL” și s-ar fi pregătit pentru alegerile generale.
Așa, ținut de DNA cam cum își ține el câinele lângă magnolie, Ludovic Orban iese triumfal pe ușa din dos a clasei politice. O să poată spună toată viața, la sprițurile pe care nu le bea (nu-nu!), chestii de genul: “dragul meu, dosarul ăla e politic, m-a făcut sistemul, că aveam 80% șanse să câștig și s-au temut că le voi da toate combinațiile peste cap…”
Iar prietenii vor da din cap aprobator și vor ciocni din nou paharele. Și, în timpul ăla, într-un colț din cârciuma aia în care Ludovic Orban nu bea (nu-nu!), pitită după o navetă de bere, o marmotă o să învelească o ciocolată…
sursa:psnews.ro