Ştiu că sunt teme importante pe agenda publică. Ştiu şi că urmărim pasional, ca pe un film poliţist, războaiele surde dintre Ponta şi Iohannis, dintre Germania şi SUA, dintre România şi Ungaria, dar şi cel dintre Guta şi nevastă-sa. E o greşeală, după părerea mea. Unele din aceste războaie nu ne privesc, iar altele sunt perdele de fum. Există războaie mai importante. Vă povestesc, pe scurt, unul dintre ele.
Un poliţist iese de la serviciu. Era la câteva sute de metri de sediul Poliţiei când este lovit din spate. Cade şi mai primeşte câteva picioare. Când agresorul oboseşte, omul suna la 112.
Aţi sesizat enormitatea? Un cetăţean suna la 112 pentru că a fost bătut când ieşea de la muncă, iar munca lui este să intervină când alţi oameni suna la 112.
Poliţistul se numeşte Rareş Onica şi este, după părerea mea, un martir modern. Acum un an, când a fost bătut de un interlop temut, nu s-a lăsat intimidat şi a mers cu plângerea şi cu dosarul până la capăt. Zilele astea, interlopul a fost condamnat la un an de închisoare pentru ultraj. De nervi, interlopul a venit să-l mai bată o dată, lucru pe care l-a şi făcut.
Pe fond, problema pare rezolvată: onoarea victimei a fost „spălată” de decizia instanţei, agresorul va merge la puşcărie…. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Nu garantează nimeni pentru securitatea poliţistului, a familiei. Va trăi de acum în teroare, cel puţin un an de zile, pentru că interlopul are clan. Nu garantează nimeni nici ca după executarea pedepsei, ori de câte ori bea un şpriţ, interlopul nu se va urca în maşina să vină iar la sediul Poliţiei şi să-l căpăcească pe agent. Şi ştiţi de ce nu exista o asemenea garanţie? Pentru că poliţiştii romani nu ştiu să tragă cu arma.
Nu ştiu să tragă corect, pentru că nenorocitul de buget al MAI nu prevede decât o şedinţă de tragere lunar, cu câteva gloanţe.
Nu ştiu când e cazul să tragă, pentru că regulamentul privind uzul de armă este scris în anii 90 şi e făcut parcă în ciuda posesorilor de arme.
Nu ştiu în cine să tragă, pentru că instanţa romana se uita după tâmpenii, gen dacă agresorul tău a avut un pistol mai mare sau mai mic decât al tău, dacă nu cumva puteai să fugi în loc să tragi, sau de ce ai tras în braţ când trebuia să tragi în picioare.
Ce vreau să spun este că, în acest moment, poliţia este a doua forţă coercitiva din România, nu prima. Prima e formată de forţele Ministerului Interlopilor, o „instituţie” bugetata din plin. Sunt băieţii ăia cu ceafa lată şi cu avocaţi buni, care speculează cele mai mici portiţe din legile noastre de doi lei şi fac ce vor, când vor, unde vor, cu cine vrea muşchiul lor.
Daţi-le poliţiştilor dreptul să scoată arma oricând sunt ameninţaţi sau dezarmaţi-i complet. Investiţi în pregătirea lor fizică şi în cea militară sau puneţi-i să facă poezii. Protejaţi-i când e nevoie sau faceţi-le publice şi adresa de acasă. Luaţi o decizie, cât de repede puteţi. În prima variantă, băieţii răi se vor teme de poliţie, aşa cum o fac în alte ţări. În a doua, oamenii în uniforma vor avea şansa să-şi dea demisia şi să-şi caute meserii mai puţin riscante. Ca acum, însă, lucrurile nu mai pot rămâne, pentru că distrug încrederea oamenilor buni în ideea că poliţia îi apăra de oamenii răi. Cum să mai cred aşa ceva, când un poliţist este bătut de două ori în fata sediului Poliţiei?!
Şi încă ceva: forţa reţelelor interlope din România nu sta în pumn, ci în banii făcuţi din activităţi ilegale. Cu banii ăia îşi cumpără avocaţi şi mituiesc oficiali. Puneţi ANAF-ul să le verifice averile şi să le confişte, dacă nu le pot justifica. Dacă s-a putut face pentru Bercea Mondialul, se poate pentru oricine.
sursa: psnews.ro
