Un excelent pamflet, o discutie imaginara intre Ponta si ministrul Finantelor in stilul inconfundabil al Leliei Munteanu:
– Tu ce zici, fă, Ionelo? Aveai chef de nişte aberaţii?
– Păi, nu aveam chef, dar…
– Numai aberaţii a debitat Băsescu. Total nepregătit!
– Aveţi dreptate, domnule prim ministru.
– Apropo, ce-i tot dădea cu meteo? Cică am avea de acoperit, pe meteo, vreo 5-6 miliarde.
– Este vorba despre cum se proiectează vremea aceasta capricioasă asupra producţiei agricole. Dar eu cred că este prea devreme să pronunţăm cifre.
– Ţi-a plăcut cum i-am răspuns? ”O să lucrăm la toate!”. N-avea rost să mă iau în gură cu el. Am preferat să-l umilesc.
– I-aţi răspuns foarte la obiect, domnule prim ministru.
– Şapte virgulă patru milioane de oameni i-au spus să plece acasă. ..
– 7.403.836.
– … exact. Şi nu se dă dus, până la ultima înghiţitură. L-ai văzut? Transpirat, roşu la faţă…
– Foarte ugly.
– Şi bădăran! Păi, cum să începi tu o discuţie pe teme economice, cu o doamnă, şi să întrebi, hodoronc-tronc: ”Cum acoperim gaura”?
– A fost, într-adevăr, o întrebare indiscretă.
– N-am avut încotro, a trebuit să-l pun la punct!
– L-aţi pus.
– I-am zis-o: ”Noi deocamdată avem creştere economică şi vrem să mergem înainte”.
– Cu tot sufletul înainte, dacă ne lasă…
– Păi, ce, e după el? Ai auzit ce-a putut să spună, că scoatem ţara de pe traseu. E dus rău!
– Complet.
– Ai văzut cum se ruga de noi? ”Arătaţi-mi din ce se compune structura de venituri suplimentare”…
– Făcea aluzie la faptul că am avea venituri suplimentare…
– Să ni le ceară ANI! Ăsta crede că toţi suntem ca el, cu ochii după venituri suplimentare.
– Nu suntem.
– Poate am fost mai dur cu el şi te rog să mă ierţi dacă am ridicat tonul. Dar trebuia să-i dau o lecţie.
– Trebuia şi i-aţi dat-o.
– Două lucruri mă scot din sărite. Nu le suport! Minciuna şi ignoranţa.
– Aveţi dreptate, Băsescu minte şi ignoră, cum respiră. Vorba dumneavoastră.
– Sper că nu pui la suflet mârlănia cu Harvardul, cu Roubini.
– Care Harvard?
– Universitatea.
– Universitatea Harvard care am absolvit-o?
– Acolo bătea.
– Cred că îmi reproşa că nu am în CV un premiu Nobel. Dar, vă rog să mă înţelegeţi, Roubini e mai puţin riguros de felul său şi nu ar fi acceptat să lucreze cu el domnul Gherghina.
– Stai liniştită, după exerciţiul ăsta bugetar iei şi Premiul Nobel. Am pe cineva la Stockholm.
Sursa: gandul.info