Vă amintiţi, probabil, cum în luna august toţi oamenii cu scaun la cap au fost şocaţi când au văzut că o jurnalistă a fost agresată la celebra plimbare de la Palatul Cotroceni numai pentru faptul că reprezenta o instituţie media care nu era pe placul fanilor talibani ai Antenei 3.
Incidentul acela, minor prin comparaţie cu atentatul de la Paris, este în esenţă acelaşi lucru. Am văzut opinii pro şi contra, oameni din breaslă care spun că persoanele care au murit la Paris nu erau jurnalişti, că au sărit calul, că au afectat prin publicarea acelor caricaturi contestate sentimentele şi credinţa islamiştilor. Că au căutat-o cu lumânarea.
La început a fost cuvântul, nu glonţul. Nimic nu justifică, mai ales în numele credinţei, să iei viaţa unui om pentru că are o altă opinie şi o exprimă cu umor. Pedeapsa capitală aplicată pentru o ironie care te-a atins este doar un act grotesc îndeplinit cu sârguinţă nu de un credincios ci de un decerebrat.
Ai cuvântul la îndemână: protestează! Este arma cea mai de preţ a omenirii. Gloanţele se termină, cuvintele rămân şi se propagă. Şi întotdeauna va fi acolo un jurnalist care să-ţi preia mesajul.
“Prefer să mor în picioare decât să trăiesc în genunchi”. Este epitaful pe care singur l-a rostit Charb, caricaturistul şi directorul publicaţiei Charlie Hebdo, mort în atentat.
Când jurnaliştii tac sau mor dispare ca prin farmec şi libertatea voastră. Dumnezeu nu pedepseşte niciodată observatorii, ci îi tolerează. Ei sunt CRONICARII. Buni, răi, aşa cum sunt, toţi sunt “Charlie” şi vă reprezintă.
Astăzi este doliu naţional în Franţa. Ar trebui să fie în întreaga lume. Nici croitoraşul cel viteaz n-a reuşit să dea gata 12 dintr-o lovitură. Doi erau poliţişti. Poate nici nu ştiau să deseneze.
“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. Evanghelia după Ioan. Ca o ironie a sorţii s-a întâmplat chiar de sărbatoarea Sfântului Ion.
Philippe Geluck: ”Le 7 janvier 2015 est un jour noir pour la démocraţie. Honte au fascisme religieux”
David Pope: „Can’t sleep tonight, thoughts with my French cartooning colleagues, their families and loved ones #CharlieHebdo”
Ruben L. Oppenheimer: „#CharlieHebdo”
Zep: „Adieu Cabu, Wolinski, Tignous, Charb…”
Tommy Dessine: „#CharlieHebdo”
Bernardo Erlich: “The world has become so serious that humor is a risky profession.”
JM:o: „#CharlieHebdo C’est la liberté qu’on assassine”
Martin Vidberg: „Morts de rire.”
Francisco J. Olea: „#CharlieHebdo”
Tomi Ungerer: “No Freedom without freedom of press.”
Banksy
