Cartelul rusinii

Sper sa nu ne acceptam soarta de a fi condamnati sa traim sub imperiul unei noi Constitutii care nu are nicio legatura cu realitatea si care vine in contradictie cu votul de la referendumul din 2009.

Tema Constitutiei este o tema usoara si grea totodata. Usoara, deoarece Cons­ti­tutia se adreseaza tuturor cetatenilor, ei sunt – sau ar trebui sa fie – autorii legii fundamentale. Grea, de­oa­rece pentru a interpreta un articol din Constitutie este nevoie de cunostinte ex­trem de variate din dreptul comparat, din jurisprudenta etc. In general, politicienii evita o astfel de tema, pe motiv ca avem intotdeauna probleme mai importante.

De fiecare data cand o tema se afla pe agenda politica, toti analistii se mobilizeaza, gasesc ar­gu­mente, se agita din rasputeri. De aceasta da­ta, nu in aceeasi masura. De ce oare? Sa fie tema mult prea complexa ori se con­sidera ca este prea neinteresanta pentru natiune?

Deschideti la orice ora a zilei pos­turile de televiziune Realitatea TV, Romania TV, Antena 3,B1 TV. Veti regasi aceiasi po­li­ti­cieni pe care ii stiti de mai bine de 20 de ani, discutand despre orice, in­ce­pand cu seceta si terminand, eventual, cu Constitutia. Veti regasi, de asemenea, un moderator si cativa analisti care nici nu stiu daca Anglia are Constitutie scrisa sau nu, dar care sunt la curent cu tot ce au de­clarat Crin Antonescu, Tudor Chiuariu ori Ioan Chelaru despre ce trebuie revizuit, punctele de vedere fiind opuse, in functie de postul de televiziune si partidul politic unde fiecare este arondat.

In 2013 inca ne mai intrebam ce sa facem cu referendumul din 2009 si unii spun ca este obligatoriu, altii ca este doar con­sultativ. Divergentele par a fi ire­con­cilia­bile. Apoi, dupa sfarsitul emisiunii, oa­menii politici si analistii de toate culorile se saluta, discuta intre ei si uneori pleaca acasa impreuna, prelungind discutiile din platou. A doua zi, aceeasi intrebare: ce fa­cem cu referendumul din 2009?

In mijlocul unei dezbateri in parlament ce parea ca se indreapta catre un dezinteres total, Traian Basescu a lansat o miscare ne­banuita: repetarea referendumului din 2009. Genial, manevra de maestru, au spus unii. Total inutil, au spus ceilalti.

In realitate, nici Traian Basescu nu stia in acel moment care pot fi consecintele unui astfel de referendum. La cateva zile dupa primul anunt, si-a nuantat declaratia: se va organiza un al doilea referendum pen­tru unicameral, in cazul in care Curtea Constitutionala nu amendeaza in acest sens propunerea de revizuire a Cons­titu­tiei. De ce a existat aceasta a doua de­cla­ratie, diferita de prima? Asupra acestui punct hoardele de comentatori, oameni po­litici, bagatori de seama nu s-au ex­primat.

Traian Basescu si-a nuantat declaratiile, de­oarece, spre deosebire de momentul anun­tarii primului referendum, cand avea in jurul sau consilieri de specialitate, acum nu ii mai are. Nimeni nu i-a spus in mo­mentul anuntului celui de-al doilea re­fe­rendum ca, spre deosebire de 2009, pre­sedintele nu poate initia referendumuri ca­re au ca obiect modificarea unor articole din Constitutie, potrivit unei decizii a Curtii Constitutionale. I s-a spus, mai mult ca si­gur, ulterior.

Ce va decide Curtea Constitutionala, se va opune sau nu lipsei din proiectul de re­vi­zuire a unor amendamente care ar con­sacra parlamentul unicameral? Raspunsul il vom afla abia in toamna. Curtea nu va face altceva decat sa reitereze ceea ce a spus in Decizia nr. 682/2012: este nevoie de un act normativ care sa tina cont de rezultatele re­fe­ren­du­mului din 2009, insa aceas­ta nu inseamna ca acel act normativ trebuie sa fie doar Constitutia. Cu alte cu­vin­te, Curtea va da o decizie care din nou va fi inter­pre­tata de ambele tabere po­li­tice in mod diametral opus. Iar atunci, nenumaratii comentatori, con­sultanti si politicieni de cartier vor incerca sa gaseasca un raspuns la intrebarea: oare ce a vrut sa spuna Curtea? In cazul fericit in care inflatia de toamna sau punerea go­gosarilor nu vor fi considerate subiecte mai importante.

Ce s-a intamplat in parlament cand s-a dis­cutat propunerea presedintelui de con­vocare a unui referendum? Nimeni nu a ex­plicat coerent si convingator. Aici, ana­listii de serviciu si politicienii aflati in pa­uza de cafea s-au incurcat rau de tot. Te­o­ria „USL blocheaza referendumul“ nu s-a mai aplicat si nici teoria „USL nu se opu­ne referendumului“. Atunci ce s-a in­tam­plat? Prea complicat, mai bine discutam despre canicula si incidente cu artisti de re­nume judetean.

Intentia PSD, discutata cu PNL (dar ne­in­teleasa de cei din urma), era urmatoarea: se da o hotarare a parlamentului, pe baza ei presedintele emite decretul de or­ga­nizare a referendumului si imediat punem in discutie o noua suspendare, pe motivul neconstitutionalitatii decretului pre­zi­den­tial. Se va initia o negociere: noi nu re­cur­gem la suspendare (care ar avea temei ju­ridic), dar nici referendumul pentru uni­cameral nu se mai organizeaza. Planul a fost nascocit, desigur, tot de catre cei care au provocat tulburarea democratiei din va­ra anului trecut, dar a fost zadarnicit de lipsa de mobilizare a parlamentarilor PNL, care nu au venit sa voteze, si de faptul ca autorii Constitutieirevizuite, domnii An­tonescu si Chiuariu, nu au inteles para­doxul potrivit caruia daca votezi in fa­voarea unei propuneri a presedintelui il impingi de fapt intr-o mare capcana.

Iata cum necunoasterea mecanismelor constitutionale l-a determinat atat pe presedinte, cat si coalitia gu­ver­na­mentala sa faca erori tactice. Fiind vorba de doua erori in timpul jocului, acestea s-au anihilat reciproc.

A fost emisa aceasta explicatie de vreunul dintre cei care s-au perindat prin fata ecra­nelor in ziua votului din parlament asupra celui de-al doilea referendum pri­vind trecerea la unicameral? Categoric, nu. Iarasi am avut parte de deja plic­ti­si­toarea discutie intre cei care spun „re­fe­rendumul din 2009 este obligatoriu“ si cei care declara ca „referendumul este con­sultativ“.

Pisele se afla pe tabla de sah. Le privim si incercam sa anticipam cum vor fi mutate. Prima mutare apartine Curtii Cons­titu­ti­o­nale, care va decide cvorumul de vali­da­re al Constitutieirevizuite. Este foarte po­sibil sa se decida un cvorum de 50% + 1 (aplicabil si referendumurilor locale sau sus­pendarii presedintelui) si sa ofere ar­gumente pentru un prag de 30% in cazul referendumurilor initiate de presedinte si al celor initiate de cetateni. Ulterior, toti actorii se vor situa intr-un joc de as­tep­tare: Curtea va dori sa vada daca se or­ganizeaza doua referendumuri sau unul singur, Traian Basescu nu va emite de­cr­e­tul de organizare a referendumului pana cand nu va vedea punctul de vedere al Curtii asupra modificarilor la Constitutie, PSD va astepta ca Crin Antonescu sa faca o gafa, PNL va astepta ca Traian Basescu sa emita decretul. Nu este aceasta situatie una generata de actuala Constitutie?

Iata cum se realizeaza in practica separatia si echilibrul puterilor. Doua mari piese pe tabla de sah au interesul pastrarii acestui echilibru, cu conditia trecerii la uni­ca­meral (Traian Basescu), respectiv im­pu­nerii regionalizarii (PSD). Vor face tot ce le va sta in putinta pentru a anihila re­vizuirea operata de comisia condusa de Crin Antonescu. Varianta unui refe­ren­dum care sa aiba in vedere o Constitutie revizuita doar in sensul operarii celor do­ua modificari este extrem de plauzibila. Es­te scenariul cel mai rational posibil, care tine cont de interesele comune ale celor doi mari actori. Deocamdata, pozitiile par a fi ireconciliabile, dar compromisul in sen­sul explicat mai sus are mari sanse sa se realizeze. Daca nu exista o legatura in­tre cele doua, de ce a simtit nevoia Traian Basescu sa comenteze despre formula re­gionalizarii din Constitutia revizuita? Pro­cedand astfel, a indicat cu precizie cum ar dori sa arate acest capitol sau, mai bine zis, cum nu ar trebui sa arate. Insa acea declaratie nu a fost interpretata in acest sens. „Traian Basescu se opune regio­na­lizarii USL“. Vrea cineva mai mult decat acest titlu?!

Europarlamentarul PSD Catalin Ivan a declarat ca cea mai efi­cienta forma de contracarare a re­fe­ren­dumului initiat de Traian Basescu este sa nu vorbesti des­pre el, sa te prefaci ca nu exista. O stra­tegie care este de mult aplicata: Rea­litatea, Romania TV, TVR nu prea vorbesc despre refe­ren­dum sau despre revizuirea Constitutiei. An­tena 3 si B1 TV, diametral opuse ca ori­entare, mai sparg uneori blo­cada. Insa, si in acest caz, „referendumul din 2009 este obligatoriu“ se opune ine­vitabil afirmatiei „referendumul este con­sultativ“.

Orientarea politica a acestor posturi de televiziune nu permite, in marea ma­jo­ritate a cazurilor, desfasurarea unor dez­bateri cu argumente pro si contra, 50% – 50%, asa cum recomanda Comisia de la Venetia cand este vorba de un refe­ren­dum. Multimea de analisti, comentatori, politicieni nu vrea sa fie deranjata. Ea se exprima ca o masa compacta, in functie de interesele de moment. Se invoca Co­misia de la Venetia cu privire la orice, nu insa si referitor la acest aspect.

In tot acest timp, adevaratii experti nu sunt interesati de ceea ce produce „car­te­lul rusinii“. Partidele nu ii consulta, pre­sedintele le poate strange mana in cel mai bun caz, iar televiziunile din „cartelul ru­sinii“ ii ignora: ele au nevoie de explicatii concise, clare, nu de expunerea unor serii de ipoteze care se pot materializa sau nu.

Sper sa nu ne acceptam soarta de a fi con­damnati sa traim sub imperiul unei noi Constitutiicare nu are nicio legatura cu realitatea si care vine in contradictie cu votul de la referendumul din 2009. Cat timp vom tolera „cartelul rusinii“, o ase­menea posibilitate se poate transforma in­tr-un cosmar cotidian.

– Articol publicat de Revista 22 –