Traian Băsescu şi-a schimbat în ultima vreme discursul radical faţă de Moscova, pe care l-a cultivat în perioada mandatelor sale nu doar în anii electorali, ci şi de câte ori venea vorba despre realţiile României cu Estul Apropiat. Este mai ponderat şi mai calculat atunci când vorbeşte despre pârghiile pe care le foloseşte Rusia în vecinătatea ei apropiată. La Chişinău, Traian Băsescu le-a spus moldovenilor că nu se aşteaptă la provocări pregătite de Moscova în Transnistria sau Găgăuzia, pentru a bloca semnarea de către Chişinău a Acordurilor de asociere cu UE”: “provocări din partea Moscovei nu cred. Moscova este capitala unui stat care se respectă prea mult ca să vină în zona provocărilor organizate şi susţinute de stat”.
Traian Băsescu ştie că nervozitatea gagauzilor si transnistrenilor din ultima perioadă nu a apărut din senin, dar joacă pe cartea bunăvoinţei faţă de Rusia, din motive încă nedesluşite. Negocierile triangulare purtate de la începutul verii de cei trei mari actori din zona -Moscova, Bucureşti, Chişinău –ar putea explica declaraţiile amicale făcute de preşedintele român, care pare să aibă unele aşteptări legate de viitorul mai îndepărtat al Basarabiei. În 2010 într-un interviu pentru România libera, Traian Băsescu era de părere că reunificarea celor două ţări este posibilă în următorii de 25 de ani şi că până atunci “frontierele UE vor fi pe Nistru”. Deciintegrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană se va face fără Transnistria, care se află dincolo de Nistru: soluţie reluată de preşedintele român atunci când a anticipat că Bruxelles-ul nu va mai face cu Moldova greşeala pe care a făcut-o cu Cipru, ţară primită în 2004 în Uniunea Europeană, deşi o treime din teritoriul insulei se află sub controlul armatei turce.
Politeţurile liderului român par destul de artificale prin comparaţie cu stilul direct şi frust din anii trecuţi, când ne spunea că Rusia are “o ostilitate” faţă de România sau când îl avertiza pe senatorul american Richard Lugar că România ar putea fi atrasă într-un conflict militar cu Rusia în Transnistria. Era imediat după războiul de cinci zile din Georgia, unde Moscova s-a folosit de Osetia de Sud, o enclavă rusească de pe teritoriul acetei ţări, pentru a-i provoca pe liderii de la Tbilisi să intre într-o bătălie cu final previzibil. Îngrijorarea lui Traian Băsescu din 2008 apare într-una din telegramele Wikileaks, care între timp a devenit publică şi care se baza atunci doar pe precedentul Georgiei, ţară care în 2008 spera să devină membră NATO. Nu de mult un diplomat implicat în negocierile privind conflictul din Transnistria declara că situaţia de pe cele două maluri ale Nistrului “începe să semene cu evenimentele din Georgia de acum cinci ani”, iar o eventuală destabilizare a regiunii “va lovi atât Republica Moldova, cât şi Ucraiana”, fiindcă ambele ţări aşteaptă să semneze în noiembrie la Vilnius Acordurile de asociere la UE.
În mod sigur Traian Băsescu are suficiente informaţii exacte despre ceea ce se întâmplă în zonele sensibile dintre Prut şi Nistru, iar calmul declaraţiilor sale sugerează că lucrurile sunt sub control, tocmai pentru că discuţiile informale care au loc implică şi România: şeful serviciului american de spionaj a plecat acum o luna de la Bucureşti direct la Moscova, după ce preşedintele român s-a văzut cu şeful Consiliului rus de securitate, cam în acelaşi timp în care premierul moldovean venea într-o vizită nepregătită în România. A urmat vizita ministrului român de externe la Moscova şi cea a lui Traian Băsescu la Chişinău.
Miza vizibilă a acestor aranjamente bate dincolo de summit-ul de la Vilnius, unde Republica Moldova îşi doreşte o victorie. Această victorie va fi, însă, în acelaşi timp un eşec pentru Moscova, care îşi pierde din infleunţă în cele două state foste sovietice pregătite să bea şampanie la Vilnius. Ce-ar putea face Rusia pentru a suporta mai uşor această înfrângere de etapă? În ce fel şi-ar putea lua revanşa în următorii ani? Dar mai ales ce căi de împăcare ar putea găsi Bucureştiul şi Moscova, pentru a micşora pierderile de imagine ale Rusiei în această perioadă? Ce putem vinde şi ce putem cumpăra în acest triunghi periculos al istoriei româneşti, Bucureşti-Chişinău-Moscova, în care de cele mai multe ori a funcţionat ruleta rusesască? Răspunsul la aceste întrebări ar putea avea legătură cu viitorul Transnistriei.
– Opinie publicata de Romania Libera –