Preşedintele a comis-o! Cu sau fără voie, a emis în spaţiul public judecăţi care vin în totală contradicţie cu promisiunile electorale din bătălia pentru Palatul Cotroceni. La şedinţa CSM de azi a slobozit în public patru afirmaţii mari cât patru chifle imposibil de înghiţit de România…”normală”, cea pe care a promis-o alegătorilor în campania electorală. Să le listăm:
1 – Le-a transmis capilor magistraturii române că justiţia nu este o supraputere!
2 – S-a declarat „îngrijorat” de scurgerile în presă a informaţiilor din dosarele penale
3 – A cerut prezenţa procurorului general în şedinţele CSAT
4 – A spus că va cere ridicarea monitorizării României de către UE prin celebrul raport MCV
Să le luăm pe rând:
1 – Ce rost are să le spui procurorilor sau judecătorilor că sunt mai presus de celelalte puteri – legislativă şi executivă? Nu faci decât să pui o presiune imensă pe justiţie care poate avea drept principală consecinţă timorarea unor instituţii precum DNA, DIICOT, tribunale etc. Adică, ce să înţeleagă oamenii din justiţie când preşedintele spune că ei sunt „supraputere”? Că dacă vor continua să-i înhaţe pe politicieni, pe moguli, pe combinatori, vor avea de-a face cu rezistenţa preşedintelui?
2 – Povestea cu „scurgerile” de informaţii din dosarele penale e grija dintotdeauna a baronimii române, a marilor penali şi a unor moguli de teapa lui Dan Voiculescu, toţi strâns uniţi în jurul PSD în încercarea acestui partid-cancer al democraţiei de a pune botniţă presei. E deja celebrul proiectul de lege băgat pe ţeava parlamentului de senatorul PSD Şerban Nicolae, fost avocat al coruptului PSD Cătălin Voicu. Ponta a susţinut atunci „legea Şerban” care prevede inclusiv pedeapsa cu închisoarea pentru acei jurnalişti care-şi asumă riscul de a publica grozăvii despre jefuirea statului de către mafia politică penală. Cătălin Tolontan a sesizat bine pericolul mişcărilor PSD menite să sugrume libertatea presei.
3 – Prezenţa procurorului general la şedinţele CSAT a fost lesne demontată de Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei şi piesă-cheie în regimul Băsescu pentru întărirea puterii justiţiei. Ea a explicat clar că nu are ce să caute un procuror (parte a puterii judecătoreşti) la şedinţele unui organism format exclusiv din reprezenţanţi ai puterii executive (preşedinte, premier, miniştri). Riscul? Posibila sa contaminare cu influnţe politice, ceea ce îi poate afecta independenţa de protector al procurorilor în faţa presiunilor politice (şi, slavă Domnului!, colcăie România de astfel de presiuni).
4 – Ridicarea Raportului MCV în favoarea căreia s-a pronunţat preşedintele. Fin cunoscător al domeniului Justiţiei, Dan Tăpălagă a surprins, pe Hotnews, riscul imens care paşte România dacă o astfel de idee va deveni realitate. „Interesul cetatenilor Romaniei este sa aiba o justitie independenta pe termen lung. A reclama ca Romania indeplineste azi conditiile tehnice ridicarii MCV fara a privi in mod realist la clasa politica si la dorinta ei tot mai mare de a imblanzi justitia nu vine in intampinarea interesului public. De ridicarea MCV se vor bucura, cel mult, politicienii, baronii locali, infractorii mari si mici.”, scrie Tăpălagă într-un comentariu mai amplu despre consecinţele vorbelor lui Klaus Iohannis.
Toate cele patru „chifle” produse de discursul de azi de la CSM al preşedintelui Iohannis sunt greşeli majore. „Ce i-au făcut oare cei din jurul său?”, se pot întreba „iohaniştii” de bună-credinţă, care nu cred în ruptul capului că favoritul lor le poate trăda încrederea. Nu ştim dacă declaraţiile preşedintelui reprezintă convingerile sale pure sau sunt doar rodul influenţei unora dintre consilierii săi sau al lobby-ului venit dinspre cercurile PSD – partid care, prin liderii săi, s-a exprimat deseori în sensul celor spuse azi de Iohannis. Victor Ponta însuşi, la început de mandat, vorbea despre „justiţia băsistă” şi se declara public de partea infractorilor politici (cazurile Năstase, Gigi Becali, baronii PSD săltaţi de DNA etc).
Dar avantajul lui Klaus Iohannis e că nu ştim care e sursa reală a declaraţiilor sale nefericite de azi. Nu-l putem acuza de rea-intenţie. Ca atare, într-un exces de bunăvoinţă, putem să considerăm intervenţia sa drept una în care a fost folosit, lucru greu de digerat, dar scuzabil prin prisma lipsei sale de experienţă prezidenţială. Personal, cred şi sper că limbajul preşedintelui este rodul unui discurs prost, interpretabil în sensul celor de mai sus, dar care nu reflectă adevăratele convingeri ale şefului statului în materie de independenţa justiţiei şi de luptă anticorupţie.
Însă toate aceste afirmaţii periculoase ce pot fi considerate drept o palmă dură dată independenţei justiţiei şi presei independente riscă să şubrezească rapid încrederea în noul preşedinte. Nu din partea electoratului uşor de aburit al PSD, ci din partea acelora care l-au votat masiv tocmai pentru că au văzut în el un „kamikaze” anticorupţie, un paznic ferm al statului de drept.
Revoluţia la vot, petrecută pe 16 noiembrie în Diaspora şi pe Facebook, a avut ca principală sursă anunţul pro-Justiţie şi pro-stat de drept făcut între cele două tururi de scrutin de Klaus Iohannis. Atunci, candidatul PNL a spus că susţine „cu bucurie” condiţiile puse de Monica Macovei pentru ca aceasta să-i acorde sprijinul în turul doi, printre care figura şi protejarea justiţiei de influenţe politice. Or, discursul de azi al lui Klaus Iohannis, de la CSM, vine în conflict cu acele promisiuni din campanie.
Astfel, preşedintele nu face decât să alimenteze speculaţiile privind reapropierea sa de PSD, partid alături de care a fost parte în USL. Iohannis are obligaţia, faţă de toţi cei care l-au votat pentru protejarea justiţiei, să lămurească rapid care sunt resorturile vorbelor sale nefericite. Printr-o intervenţie directă, prin vocea purtătorului său de cuvânt printr-un comunicat de presă – prin orice mijloc menit să ne lumineze. Aşa vom afla dacă entuziasmul din 16 noiembrie rămâne încă viu sau dacă el n-a fost decât un iluzoriu colac de salvare de care s-au agăţat cu disperare toţi cei care s-au săturat de hoţia din România. Personal, pariez încă pe prima variantă. Poate din naivitate, poate din solidaritatea cu mareea prodemocratică din Diaspora şi de pe Facebook, din 16 noiembrie, sau poate pur şi simplu pentru că nu există motive reale să ne îngrijorăm în privinţa drumului pe care ne duce alesul nostru…
La final, să facem totuşi un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim ce impact vor avea vorbele lui Iohannis de azi dacă Dan Voiculescu va fi pus în libertate, în ciuda sentinţei definitive şi irevocabile a justiţiei prin care mogulul a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Poate ar fi doar o coincidenţă satanică, dar ar fi un dezastru de imagine pentru Klaus Iohannis. Şi să mai adăugăm faptul că fostul primar al Sibiului are un proces pe rol cu ANI ce aşteaptă o sentinţă definitivă. E un subiect care l-a costat enorm în campanie, dar care a fost trecut cu vederea de România anti-PSD din dorinţa de a feri Palatul Cotroceni de un personaj ca Victor Ponta. Riscă domnul Iohannis să lase impresia că intervenţia sa de la CSM este şi una pro domo, legată de propriul proces cu ANI, interpretabilă drept presiune preventivă la adresa justiţiei? Bineînţeles că da. Puse cap la cap toate aceste suspiciuni se pot transforma într-o adevărată bombă cu ceas pentru noul preşedinte, la foarte scurt timp după învestirea sa în funcţie. Una care începe să ticăie repede dacă preşedintele n-o dezamorsează la timp…
sursa: paginadepolitica.
Comentariile sunt închise.