De curând am recitit “Clubul cocoşaţilor”, o carte eveniment despre “Ocupaţia” României după ’89 scrisă de Olimpian Ungherea în urmă cu 10 ani, şi am realizat în sfârşit că destinul pe care îl trăim astăzi ca ţară a fost trasat cu sânge rece, chirurgical, în primele zile ale Revoluţie.
România nu este liberă, deşi ni s-a îngăduit o spoială de democraţie. Va amininti desigur sintagma “Somnul naţiunii naşte monştri”. Din păcate pentru noi, naţiunea a dormit şi monştrii s-au născut. Ne conduc de 25 de ani cu sfidarea celor care nu pot fi atinşi de nimic. Comunismul cu faţă umană, atât de iubit de Iliescu şi-a făcut treaba bine. A distrus, a furat, a ingenuchiat, a acumulat averi din care să menţină SISTEMUL în viaţă, în timp ce ţara a ajuns la limita subzistenţei – depinzând de ajutoarele sociale pe care Ei îngăduie să le primească. Analfabetismul face ravagii, micile afaceri sunt la pământ, presa are botniţă să nu se atingă de fructul oprit, oamenii mor cu zilele, iar 3 milioane de români au ales exodul.
Privind la unde s-a ajuns astăzi, când aflăm de averile deşănţate făcute oamenii Sistemului, prin excelenţă bugetari, personaje care cu banii primiţi de la stat şi-ar fi permis poate un apartament luat în rate şi o maşină de familie modestă, îmi dau seama că suntem sclavi. Purtăm lanţurile unei puteri oculte, subterane, cu vile la Monte Carlo şi bani dosiţi în off-shore-uri, insule exotice sau conturi în Elveţia. Indiferent de ce se întâmplă în Justiţie, indiferent de verdicte şi confiscări de averi ilicite numai cu numele, indiferent de anii de puşcărie primiţi pentru corupţie de „băieţii sacrificaţi”, Sistemul va supravieţui.
Suntem singura ţară care desecretizează secretul bancar, dar nu pentru potentaţii zilei, ci pentru cetăţeni. ANAF şi Direcţia Naţională Antifraudă au rezolvat tot şi au ajuns să se ocupe de tranzacţiile zilnice ale oamenilor simpli şi ale micilor întreprinzători. Mă întreb însă dacă şi băieţii Sistemului vor fi obligaţi să-şi raporteze zilnic tranzacţiile? Sau poate nu, că alea nu trec prin bancă.
În schimb, închidem firme mici pentru un prejudiciu de 3,28 lei, vezi cazul „PUB 18”. Exemplul unei firme de prelucrare a cărnii din Rădăuţi e la fel de aberant. Cum sună ştirea: “O firmă care a plătit anul trecut taxe la buget de 2,2 milioane de euro, a fost închisă de ANAF, după ce o echipă de control a descoperit un minus de 50 de lei . După ce controlorii au verificat casa de marcat şi bonurile emise de magazin, au descoperit o diferenţă de 50 de lei în minus, condiţii în care au aplicat o amendă de 5.000 de lei şi au închis magazinul pentru o luna.
Proprietarul magazinului, omul de afaceri Alexandru Scheul, este revoltat de măsura luată de controlorii ANAF şi o consideră o aberaţie: ‘Consider că cei care au făcut această lege nu au avut nici un habar în ceea ce priveşte comerţul. Cât ai fi de corect, cât ai fi de atent, aproape întotdeauna, seara când faci casa, îţi ies doi-trei lei în plus sau în minus. Cel mai probabil, una dintre angajatele magazinului a greşit şi a dat mai mult rest. Nu este o ultra-ilegalitate, este doar o greşeală… Cei de la ANAF au fost politicoşi, mi-au explicat cum este legea, că ceea ce se găseşte în plus se consideră fraudă, iar ce se găseşte în minus, se consideră că au fost scoşi bani de acolo fără documente justificative. Însă, mie mi se pare o aberaţie situaţia de acum, pentru că după măsura pe care au luat-o mi-au perturbat activitatea de la firmă…’. Omul de afaceri afirmă că intenţiona să mai dezvolte firme şi să mai creeze locuri de muncă, însă situaţia de acum l-a descurajat: ‘Intenţionam să mai fac unele investiţii, însă acum sunt descurajat total… Deşi nu prea eram de acord cu cei care au părăsit România şi au deschis afaceri în străinătate, încep să le dau dreptate… În loc ca statul să-i încurajeze pe întreprinzători, le blochează activitatea… Cred că nici în Coreea de Nord nu există nişte legi atât de drastice. Parlamentarii noştri ce fac? Eu cred că legea care prevede aceste sancţiuni a fost iniţiată de un ginecolog, care nu avea cum să aibă habar de comerţ, iar ceilalţi au votat-o, fără să realizeze ce consecinţe va avea…”, a declarat patronul pentru Monitorul de Suceava”.
ANAF a rezolvat problema marilor evazionişti şi a început să se ocupe de prejudicii de câţiva lei. Asta a făcut Darius Vâlcov, fin iubitor de artă, la Finanţe, pe care le stoca în pereţi pentru vremuri grele sub bagheta magică a Premierului cu cele mai cinstite guverne.
Cu amărăciune spun că asta e adevărata Opresiune. Sigur, o să spuneţi că suntem liberi să plecăm, să vorbim, să protestăm, că ne putem lua ţara înapoi când avem chef să o facem. Credem într-o iluzie. De fapt de 25 de ani trăim în Perestroika lui Iliescu.
Povestea odată jurnalistul şi scriitorul Ioan T. Morar o întâmplare care ar trebui să ne pună pe gânduri: “În anul 2000 aveam o emisiune la ProTv, Profeţii despre trecut, (titlul emisiunii îmi aparţine şi sînt destul de mîndru de el) cu Silviu Brucan. Poate unii dintre Dvs. îşi amintesc. În momentul în care eu am făcut alte emisiuni în trust, Silviu Brucan a fost preluat de Lucian Mândruţă. Era duminică după alegerile locale din 2000. Discutam despre incredibila alegere a lui Klaus Iohannis, aproape un necunoscut, neamţ, ca primar al Sibiului, în contextul în care Sibiul mai avea cel mult 10 la sută nemţi. Silviu Brucan era entuziasmat, i-a dat un zece pentru chestia asta (un punct al emisiunii erau notele date politicienilor). L-am întrebat atunci pe Brucan:
– Credeţi că vom ajunge în ziua în care românii vor alege un neamţ ca preşedinte?
Moş Brucan mi-a răspuns, cu zîmbetul lui galben de reptilă înţeleaptă:
-HA HA HA HA! ceea ce însemna că niciodată.
După alegerile de duminică, e clar, cine rîde la urmă rîde mai bine şi-i răspund, peste ani, lui Brucan:
– Am văzut-o şi pe asta HA HA HA HA HA!”.
Să fi avut dreptate Brucan, ideologul din umbră a Perestroikăi lui Iliescu? Sistemul este blindat împotriva intruziunilor şi astăzi mi-e teamă că “USL trăieşte” chiar şi la Cotroceni.
Citiţi “Clubul cocoşaţilor” şi veţi înţelege că în ’89 nu ne-am luat nicicum „raţia de libertate”. Dimpotrivă, am pierdut-o. Generaţiile se schimbă, poate că vom aplica vreodată „Punctul 8 de la Timişoara”, însă dacă nu vor fi EI la Putere vor fi copiii sau nepoţii lor, şcoliţi în universităţi exclusiviste şi curaţi ca lacrima.
Asta e PERESTOIKA lui Iliescu, iar noi suntem captivi în ea.
Comentariile sunt închise.