CNA, trezește-te! Organizații media, nu dormiți!

Cine zice că presa privată, orientată spre profit, nu are aceleași obligații ca presa publică, nu știe ce vorbește. Meseria de jurnalist e una și implică responsabilități identice. Zilele acestea s-a mai depășit o măsură pe teritoriul audiovizualului: s-a trecut la instigare la ură și la amenințare asupra integrității fizice. Se știe, fiindcă e complet la vedere, că Voiculescu-Felix face agenda ”jurnalistică” a Antenelor. Dacă nu primește ce vrea, îi asmute pe madam Grecu et Co., pe Gâdea cu cohorta de păreriști, pe Badea etc. să dea la cap. Zilele trecute tocmai i s-a întâmplat lui Ponta. I s-a dat la cap. Ba mai mult, a fost dat cu capul de birou. O merită, până mai ieri Antenele, ”instrumentele de tortură” ale Varanului, lucrau și pentru el. Și vor mai lucra, după ce va ceda. Numitul Badea s-a remarcat zilele trecute prin exhibarea urii împotriva ”băsiștilor”, într-o emisiune dedicată de Gâdea demolării unor jurnaliști onorabili. Din aceia care nu pun botul. Ce-a spus el acolo este inadmisibil în spațiul public, fiind o evidentă incitare la ură, interzisă prin Constituție la art. 30, pct.7. Profesorul Tismăneanu a avertizat din nou: retorica urii naște monștri, vedeți fosta Iugoslavie. CNA să nu doarmă. Jurnalistul Robert Turcescu îl dă în judecată pe Badea. Asta ar trebui să facă și ceilalți. Nici organizațiile media să nu doarmă: s-a depășit orice limită.

Presa românească, dar mai ales publicul ei, săracul, se confruntă cu un fenomen toxic: sub acoperirea statutului de jurnalist s-au strecurat numeroase figuri suspecte, care fac altceva decât jurnalism. O faună bogată conținând propagandiști, inchizitori, agenți de influență, țucălari, rozătoare de bani de la partid, agitatori, spălători pe creier sau spălători de cadavre, oameni de PR ai oamenilor politici, și, cu un termen nou, ivit din realitatea televizuală a talk-show-ului, numeroși ”păreriști” foșgăie mai cu seamă în televiziune. Cei mai mulți au ombilicul legat de un partid de la putere. Direct sau prin patron. Cu ei se face treaba murdară, ei îi execută public pe adversarii politici ai patronilor, ei sar cu gura când apare vreo fisură în propagandă, ei inventează psihodrame naționale pentru a acoperi adevăratele drame. Sunt gălăgioși, tupeiști, interesați. Știu să ascundă, să manipuleze, să transmită ură. Fac abuz, cum bine observa Liviu Avram într-un editorial din Adevărul, de termeni ca ”jurnalist” și ”adevăr”. În fapt, nu sunt jurnaliști. Le lipsesc trei elemente din definiția Codului Deontologic Unic, conștiința, principiile etice și servirea interesului public:”Jurnalistul este persoana care se ocupă de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea, editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă din această activitate.Jurnalistul îşi va exercita profesia în scopul servirii interesului public, conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de normele profesionale şi de Codul Deontologic”. Mai e ceva: n-au fost niciodată trași la răspundere. Știu să se ascundă sub drapajul libertății de exprimare și sub sloganul ”presa e liberă”. Dar ei nu sunt jurnaliști și diferența ar trebui făcută de toată lumea.

Dar să vedem alte exemple: e binecunoscut cazul lui Bogdan Chireac, maestrul învârtelilor cu statul, distribuitor de bani pe la politicieni de preferință useliști, care se prezintă ca analist politic sau jurnalist de ligă mare. N-are ce căuta în presă. Maxim la Parchet sau în boxă. Victor Ciutacu, noua achiziție de glorie a RTV, omul cu locuință socială anexă la penthouse, ar putea fi emblema acestei categorii, așa cum l-a definit pe blog o colegă de breaslă: ”Individul Ciutacu este, în opinia mea și fără pic de îndoială, un jeg uman. Un om care se tranzacționează la nesfârșit pentru un pumn de bani ca să înjure pe unul sau pe altul, în funcție de cine oferă mai mult, nu are ce căuta în breasla asta”, zice Sorina Matei.

Adesea falșii jurnaliști veghează la puritatea liniei trasate de partid, mai ales că au o dulce istorie împreună cu politicienii care i-au plătit în campanii electorale în chip de consultanți. De memorat cazul Andreei Crețulescu de la Realitatea TV, care nu s-a sfiit să facă parte din echipa de campanie a lui Geoană, pentru a se întoarce, virgină, la jurnalism. Ea, împreună cu altă prezență politicoidă, Rareș Bogdan, tocmai l-au executat pe Sorin Ioniță, analist la Expert Forum, care și-a publicat opinia despre eleva cu bentiță tricolor, acuzând educația intoleranței pe care tinerii o primesc acasă sau la școală. De ce l-au executat? Pentru că nu este în acord cu linia naționalistă a actualei guvernări. Nici Antena 3 n-a rămas mai prejos: Dana Grecu și Radu Tudor au pus urgent la cale ”o mizerie televizată”.

Să mai adăugăm categoria ținută la secret a ”agenților acoperiți” și a foștilor informatori din presă. Cu asta ne prindem urechile. În 1997, când pe ministrul afacerilor externe de atunci, Adrian Severin, l-a luat gura pe dinainte în declarația dată ziarului ”Azi” că s-ar afla în posesia unei liste de șefi redacționali și jurnaliști care lucrează pentru servicii secrete străine, scandalul a fost imens și l-a costat funcția. Dar lista nu s-a dat publicității nici până azi. În 2006 dintr-o inițiativă a breslei numită ”Voci curate”s-a cerut oficialităților române și CNSAS să facă publice numele jurnaliștilor și patronilor recrutați de fosta Securitate și/sau de serviciile contemporane de informații. Operațiunea n-a avut un succes. Au ieșit în mai mulți ani câteva nume, déjà cunoscute și cam atât. Scandaluri iscate prin redacții au dezvelit câte un colțișor din tabloul amestecat al presei autohtone, cu turnătorii lui, foști și prezenți.

P.S. Atașez un comentariu delicios al jurnalistului Mircea Marian pe FB, fix la subiect. E formula personală, simpatică, soft, care nu trebuie să excludă măsurile obligatoriu de luat de către CNA și nici soluția apelării la justiție: ”Aud că prietenul Mircea Badea a promis – mie și la încă vreo câțiva nefericiți – că ne va „face rău. Meticulos, încet și determinant”. Yammi, apetisant. Gâdea, modest, a amenințat doar cu o calomnie, o compromitere, nimic neobișnuit pentru Antena 3. Lui Badea îi recomand „The big book of pain” (13 USD pe Kindle) – o carte despre tortura in Evul Mediu, de la fecioara de fier la tehnici de execuție prin fierbere sau eviscerare. Are multe poze cu oameni decapitați, trași în țeapă și torturați, sunt convins că o să-i placă și lui Dana Grecu”.