Istoria ordonanţei prin care s-au triplat salariile demnitarilor seamănă cu o parodie în care nişte infractori mărunţi şi nu-prea-deştepţi aud sirenele poliţiei şi-şi aruncă marfa furată de la unul la altul. Cine a fost cu ideea? Victor Ponta sau Gabriel Oprea? Klaus Iohannis şi-a dat binecuvântarea? Dar Dan Mihalache? Avem o discuţie pur formală, în care actorii speriaţi îşi pasează cartoful fierbinte de la unul la altul, nu o dezbatere pe fond, iar din această perspectivă problemele sunt mult mai grave decât cele legate de iniţiatorul nefericitei ordonanţe.
În primul rând, care a fost motivul pentru emiterea unei ordonanţe (simple) şi nu s-a mers pe calea unui proiect legislativ, dezbătut în Parlament? Care era urgenţa? Era vreun demnitar român în stare de faliment, murea de foame, soţia nu mai avea cu ce să se îmbrace şi nu mai putea trăi câteva luni fără o majorare a salariului? Nu cred că era cineva într-o situaţie atât de disperată. Guvernul nu a respectat nici legea transparenţei administrative, care prevede că orice act legislativ trebuie supus dezbaterii publice cu 30 de zile înainte de adoptare.
În al doilea rând, nu avem nici un studiu de impact care să ne spună ce s-a urmărit cu această ordonanţă şi care sunt beneficiile pentru societatea românească. Problema cheie este: dacă mărim salariile unui grup de demnitari, va scade corupţia? De la bun început vă spun că nu există un răspuns clar, deşi mai multe ţări şi-au pus această problemă, iar Banca Mondială, Transparency International sau universităţi prestigioase, precum Duke, au făcut studii detaliate. Pur şi simplu nu se poate proba ştiinţific faptul că salarii mari înseamnă mai puţină corupţie. Există elemente conjuncturale, care confirmă o teorie sau alta. De exemplu, un document din 2001 al Băncii Mondiale, referitor la situaţia din America Latină, (http://web.worldbank.org/archive/website00818/WEB/PDF/PANIZZA.PDF), nu reuşeşte să facă legătura între veniturile demnitarilor şi corupţie. În schimb, un studiu din 2012 al Universităţii Duke (http://econ.duke.edu/uploads/media_items/vansh-muttreja-thesis.original.pdf) are o concluzie diferită şi susţine că, pentru a reduce corupţia, ar fi nevoie de o majorare cu 422,51% a salariilor din sectorul guvernamental.
Personal, aş fi fost de acord să facem un experiment, să cheltuim o sumă nesemnificativă din buget – un milion de euro pe an, de exemplu – pentru majorarea salariilor unui grup de demnitari şi să vedem dacă asta înseamnă eficienţă sporită şi mai puţini bani furaţi. Dar situaţia este mai complicată în România. Aş vrea să vă prezint pe câţiva dintre beneficiarii ordonanţei emise de guvernul condus de premierul interimar Gabriel Oprea: deputatul Florin Iordache (PSD), cel căruia Mihail Vlasov îi comanda legea privind Registrul Comerţului, deputatul Dan Motreanu (PNL), recent chemat la DNA într-un dosar referitor la finanţarea campaniei electorale, deputatul Petru Vlase (PSD), prins în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri sau deputatul Mircea Drăghici (PSD), cercetat de DNA în legătură cu afacerile fostului preşedinte al CJ Argeş, Constantin Nicolaescu. Nu are sens să amintesc şi de domnii Zgonea, Tăriceanu şi Ciorbea sau să vă prezint lista de senatori din Biroul Permanent, cărora le-a fost mărit salariul, deşi majoritatea au fost parte la salvarea lui Dan Şova şi Varujan Vosganian. Şi atunci: de ce le plătesc contribuabilii români circa 3.000 de euro în plus, pe lună? Ştiu, nu trebuie să insistaţi: legile se fac pentru instituţii, nu pentru nişte persoane care temporar se află în funcţii de conducere. Însă, repet, în acest caz care era urgenţa, de ce s-a emis o ordonanţă cu termen de intrare în vigoare la 1 august 2015, dacă legiferarea nu era ţintită către anumite persoane aflate acum în diferite poziţii de conducere?
Ordonanţa 14/2015 este, după opinia mea, un act abuziv, care-i sfidează pe angajaţii oneşti din sectorul de stat, medici sau profesori, care nu-şi pot semna singuri triplarea salariilor, precum şi pe milioanele de contribuabili care susţin financiar o ambiţie a nomenklaturii din fruntea României. Este imoral ca iniţiatorii ordonanţei să fie, în acelaşi timp, principalii, practic singurii, beneficiari. O majorare/ reaşezare a salariilor din sectorul public trebuia făcută pentru toţi angajaţii, printr-un proiect de lege, nu prin ordonanţă. Iar celor care cred că O.G. 14/ 2015 va reduce corupţia, le spun: dimpotrivă, acesta este un act de corupţie, cu legea în mână!
sursa: contributors.ro