Îl credeam pe Traian Băsescu campionul absolut al prostirii în faţă. Al sângelui rece cu care încearcă să facă pe toată lumea din vorbe.
Nu-i adevărat. Vidra mi-a demonstrat că e mai tare decât nenea al ei. Vreme de 20 de minute s-a autoprezentat Parlamentului şi ţării ca o corcitură de Doina Cornea cu Olga Bancic, luptând din greu cu Securitatea comunistă şi Gestapoul nazist la un loc. Când a exhibat poemul pastorului Niemöller, găsit probabil azi-noapte prin vreo poşetă mai veche, recunosc că am râs cu sughiţuri. Ceea ce arată lipsa mea de sensibilitate, căci dacă era să ne luăm după Vidra, ar fi trebuit ca parlamentarii să iasă din sală şi să plece la luptă, punându-se în fruntea milioanelor de oameni de care făcea vorbire săptămâna trecută tot Vidra revoluţionară, pentru a dărâma Justiţia, Procuratura, SRI, stâlpii terorii din România. Căci acum, stimata doamnă a lăsat-o cu Coldea e rău şi SRI bun, toate instituţiile zise de forţă ale statului sunt îmbârligate într-un mecanism infernal menit s-o termine pe ea.
„ Îmi asum destinul” spune Vidra, vorbind ca de pe eşafod. „Dar, băgaţi de seamă, următorul luat poate fi oricine”.
Nu chiar oricine, stimată doamnă, cei care, ca şi dvs, au fost săltaţi în anii din urmă, fie că erau politicieni, miniştri, fie oameni din fotbal, biznismeni, patroni de televiziuni sau de industrie, au ceva în comun: multe milioane de euro. N-am văzut încă vreun amărăştean umflat de DNA.
După discursul ăsta sfâşietor-ameninţător, pe care l-am auzit, cu mici variaţiuni, şi la Adrian Năstase sau Dan Voiculescu, te-ai fi aşteptat ca Vidra să verse o lacrimă ducându-se în banca ei. Când colo, ea se propteşte cu faţa în cameră şi îşi apasă nara cu degetul. Că asta înseamnă mucles, totul e-n regulă sau altceva, nu are importanţă. Comportamental, este echivalentul unui făcut cu ochiul. Sau al unui aparté teatral, în care actorul iese din tirada piesei şi se adresează direct publicului: Vă place cum v-am făcut? Am fost tare, nu?
Şi un ultim nonsens, pe care Vidra îl repetă înainte de a ieşi din scenă: scopul arestării mele e să fiu redusă la tăcere. Le e teamă că o să vorbesc. Păi, stimată doamnă, hic Rhodos, hic salta. Asta nu-i de Niemöller şi înseamnă: De ce n-aţi vorbit până acum? Ce v-a împiedicat să vă faceţi marile dezvăluiri în toate înfăţişările pe sticlă din ultimele 10 zile? De ce acum, în ceasul din urmă, în faţa Parlamentului şi a ţării, n-aţi mai dat în vileag şi alte nume decât zguduitoarele Oreste, Turcan şi Rizea?
În încheiere, nu pot să nu propun un exerciţiu de imaginaţie cât se poate de necesar: cum ar arăta discursul lui Traian, ajuns în faţa Parlamentului, cu tot atâtea cereri de arestare cât Vidra lui?
sursa: gandul.info