Dat fiind că e un film pe care-l știu din toate căderile din trecutul românesc (am scris și publicat chiar un eseu amplu despre Calvarul de după cădere) – cel căzut e călcat în picioare de toți cei care pînă mai ieri îl lustruiseră cu limbile pe post de polonic uns cu miere – declar sub semnătură că n-o să mă apuc și eu, om bătrîn, să exersez mînia proletară față de cea care pînă mai ieri făcea pe mulți jurnaliști și patroni de presă să ia poziție de drepți cînd pe telefonul mobil se ivea numărul Doamnei, cum i se spunea Elenei Udrea.
Ca iscoditor al trecutului, voi reaminti aici destinul uneia dintre cele mai teribile instituții din Istoria Franței și nu numai:
Tribunalul Revoluționar Extraordinar din vremea Revoluție franceze, cel care a judecat în 29 de luni de activitate 2807 persoane din care a trimis la ghilotină un număr de 2742 de persoane, printre care Charlotte Corday, Maria Antoaneta, Madam Roland, Danton, Robespierre.
Ghilotinarea reprezenta un spectacol după care parizienii, dar mai ales pariziencele se dădeau în vînt. Pentru a putea urmări spectacolul atotputernicilor de ieri intrați pe mîna călăului Samson, parizienii și pariziencele se sculau de dimineață. Fiecare condamnat la moarte era întîmpinat cu strigăte de bucurie că i se va tăia gîtul, chiar dacă pînă mai ieri victima stîrnea chiote de bucurie pentru faptul că există.
Tribunalul a fost înființat la 10 martie 1793 la propunerea lui Danton, ministrul Justiției, și s-a desființat pe 31 mai 1795.
Acuzatorul public, înspăimîntătorul Fouquier- Tinville, cel care l-a trimis pe Danton la ghilotină, a fost angajat de Danton pe vremea cînd era ministrul Justiției, la intervenția cuiva, pentru că Fouquier n-avea serviciu.
Tribunalul Revoluționar a fost instrumentul prin care Danton și-a trimis adversarii la ghilotină.
Trecut sub puterea lui Robespierre, Tribunalul l-a trimis pe Danton la ghilotină.
Dup ce puterea trece în mîinile adversarilor din Le Comité de sûreté générale, vine rîndul lui Robespierre să fie trimis la ghilotină de Tribunalul Revoluționar la acuzațiile aduse de Fouquier- Tinville.
Pe 6 mai 1795, Tribunalul Revoluțiionar îl trimite la ghilotină pe Fouquier- Tinville.
Pe 31 mai 1795, Tribunalul e desființat.
Ce se vede din această istorie sumară ?
Cine ajungea la ghilotină depindea de cel în mîinile căruia trecea Tribunalul Revoluționar.
Orice asemănare cu lupta împotriva corupției de la noi nu-i deloc întîmplătoare!
sursa cristoiublog.ro
Comentariile sunt închise.