Vă mai amintiţi?
Dacă nu, vă reamintesc eu.
Instalarea Guvernului Dacian Cioloş, primul Guvern personal al Preşedintelui din cei 26 de ani postdecembrişti, a fost înfăţişată de maşinăria de propagandă şi agitaţie a Cotrocenilor drept un moment de răscruce în istoria noastră națională. Pus pe seama unui eveniment ţinînd de Paza împotriva incendiilor, binecuvîntat de Klaus Iohannis, fericit că are la Palatul Victoria o brişcă pe care o poate convoca la scara Cotrocenilor cînd are el chef, impus de Alianţa contra naturii dintre SRI şi SIE, Guvernul Cioloş a beneficiat din start de o imagine idealizată prin Să-i dăm Șefului Guvernul Meu!
La vremea respectivă m-am numărat printre puţinii sceptici faţă de un Experiment făcut de americani în colonia de peste mări şi ţări numită România, în speranţa că după eşecurile altor experimente pe sufletele vii ale popoarelor – intervenţia din Irak şi Afganistan, Primăvara Arabă, destabilizarea Siriei – vor avea, în cazul României, un minimum succes.
Pe lîngă multe năzbîtii care au definit formarea noului Guvern, alcătuit din stewardese low cost pe cursele Bruxelles- Bucureşti, am scos în evidenţă lipsa de experienţă în administrarea României, misiune în care au dat chix multe guverne politice.
Spuneam la vremea respectivă că Guvernul Dacian Cioloş va pica în bot, ca o dansatoare din buric mecanică rămasă fără baterii, la prima confruntare cu Iarna.
În 27 noiembrie 2015, prezent la Comandamentul de iarnă înfiinţat mai mult din raţiuni de PR, decît din necesităţi, premierul Dacian Cioloş a prezentat cu bătăi de meterhanea Planul de luptă al Guvernului cu Generalul Iarnă, cel care face din iernile de la noi Stalingradurile administraţiei româneşti din totdeauna:
„E important să învăţăm din experienţa anilor trecuţi şi să vedem ce putem adăuga în plus, fiecare an, pentru ca să evităm situaţiile dificile. Aşa cum spuneau unii miniştri, sînt momente în care nu putem face mai mult contra naturii, dar e important ca oamenii să fie preveniţi şi să fim pregătiţi să intervenim cu tot ceea ce putem. Le-am mai spus că încercăm în zilele următoare să facem şi o analiză de risc pentru că am constatat aproape în fiecarer an, cam în aceleaşi regiuni şi zone apar blocaje sistematic. Ar fi bine să ne concentrăm atenţia pe regiunile respective şi să prevenim cetăţenii de potenţiale blocaje cînd avem informaţii că ele pot să apară, dar şi să avem utilajele pregătite ca să putem interveni mai rapid şi cu o capacitate mai mare.”
A trecut de atunci o lună şi ceva.
Peste ţară s-a abătut un zbenghi de iarnă, o nimica toată faţă de ce pot fi iernile la noi.
Ce-a făcut Guvernul Dacian Cioloş?
A apelat la soluţia Nicolae Ceauşescu:
A închis ţara!
Forţa unui Guvern în confruntarea cu intemperiile stă în capacitatea de a păstra viaţa în limitele desfăşurării normale.
Ca să rezolvi problema minimului de Iarnă prin închiderea drumurilor și suspendarea cursurilor, în aşteptarea Primăverii, nu e nevoie de un Guvern de tehnocraţi.
Nu e nevoie de nici un Guvern, de altfel.
În 27 noiembrie 2015, Dacian Cioloş proclama necesitatea de a se învăţa din experienţa anilor trecuţi.
Da.
Guvernul Dacian Cioloş a învăţat ceva din experienţa anilor trecuţi:
Dacă vrei să n-ai bătăi de cap, închizi ţara!
sursa: cristoiublog.ro