Vin de la o întîlnire la care au participat colegi occidentali, dar mai ales ucraineni şi ruşi, care cunosc mult mai bine realitatea din zonă. Tema: Ucraina & conflictul care a început şi capătă forme tot mai tragice.
În fugă, cîteva observaţii:
Acum cîteva zile, mai nimeni nu putea accepta ideea unui război ruso-ucrainean – din cîteva motive simpe: a. Istoria relaţiei ruso-ucrainene e mult prea specială şi ar semăna cu un război civil; b. Neputinţa economică şi militară a Rusiei de a duce în acest moment un război important şi de uzură; c. Implicarea geostrategică a celor mai importante puteri în problema ucraineană; d. Lipsa popularităţii unei astfel de idei; e. Rusia dispune de alte instrumente de presiune şi nu era nevoie de un război etc. Toate deducţiile logice ne arătau că un război nu e convenabil şi nu e necesar, mai ales că Rusia încă nu-şi epuizase toate mecansimele prin care putea face presiune asupra Ucrainei. Eu încă sper că e doar o strategie ca Rusia să-şi arate muşchii artificiali, pentru jocul ei specific cu care doreşte să-şi întărească poziţii de putere externe, dar mai ales interne. Deocamdată, se duce un război la televizor şi pe net. Este un „război simbolic” şi sper să se termine aici această bătălie. Dacă se va ajunge la lupte reale, va fi o catastrofă pentru toţi.
De ce a pornit, totuşi, Putin pe „drumul războiului”. a. Din teama de a nu părea slab în faţa celor din ţară şi a puterilor externe (şi Ianukovici a dat comandă să se tragă în mulţime din acelaşi motiv). Putin se teme să pară slab, căci slăbiciunea este o moarte politică sigură. b. Teama de extindere a Maidanului, de apariţie a unei revoluţii radicale în Rusia. Această frică îi bîntuie mereu pe înalţii dregători. Kremlinul însă ştie că, dacă nu se iau măsuri preventive, Revoluţia va veni şi va mătura totul.
În ce priveşte poziţia mea, ca om de stînga, în această problema, ea este simplă: sînt împotrivă oricărei intervenţii străine în problemele interne ale Ucrainei, indiferent dacă această putere se numeşte Rusia, UE, SUA sau NATO. Rusiei, acum, trebuie să i se spună STOP. Însă trebuie luat la bani mărunţi şi tot ce s-a întîmplat în ultima perioadă în această zonă, pe această problemă.
Discut cu prieteni şi lideri de opinie din zona Odesa, Crimeea şi Harkov, aşa-numitele zone ruseşti, şi ei îmi spun: „Nu avem nevoie de trupe ruseşti, noi ne vom descurca singuri”. Trebuie înţeleasă, respectată şi ţinut cont de opinia „ruşilor” din Ucraina. Însă una este poziţia lor şi alta este isteria intelectualităţii şi a mass-mediei neoliberale mainstream de peste tot: cum pot să fie ei antirăzboi, să-mi predice mantra păcii, cînd au susţinut cu devotament sacru toate intervenţiile SUA în orice colţ al planetei, dînd peste cap toate convenţiile internaţionale şi regulile de bun simţ?
Revin obsesiv la cîteva idei. Cînd vorbim de Ucraina, trebuie să pornim de la nişte date reale privind modul în care e structurată, construită această ţară, şi nu mă refer doar la dimensiunile etnice, culturale şi religioase, ci şi sociale, economice etc. Da, chiar există o ruptură mare între partea de Est şi cea de Vest: lingvstic, cultural, economic. Da, există o ruptură şi mai mare, pe verticală, mult mai radicală.
Nu înţeleg, de exemplu, de ce protestele din Vest au fost legitime şi susţinute de Occident, iar cele din Est nu sînt legitime? Deşi primele au fost mult mai violente decît cele din urmă, ele au fost declarate, de lumea occidentală, ca fiind „democratice”; cele din urmă, mult mai paşnice, au fost etichetate drept „manipulare rusească”. Ambele tabere sînt compuse din cetăţeni ai Ucrainei, ambele tabere sînt îndreptățite să protesteze şi să-şi dorească „un proiect de ţară”. Le ajutăm să negocieze sau le învrăjbim pentru a ne urma, în linişte, interesul? Observaţia e valabilă şi pentru Rusia, care susţine şi legitimează doar partea de Est.
Repet şi voi repeta: esența protestelor populare din Ucraina, şi mai ales a protestelor din 2004 și 2014, au la bază cauze sociale şi economice. Cele politice şi culturale (pro-UE, anti-RU, democrație, libertate, civilizaţie) sînt secundare şi ascund interese geopolitice şi economice. Asta se va vedea foarte curînd, mult mai clar decît pînă acum. Problemele majore ale Ucrainei vor ieşi la suprafață abia în următoarea perioadă. Sînt preferate, însă, motivele secundare, pentru că sînt mult mai uşor de utilizat…
Articol integral publicat pe CriticAtac.ro
Singura metoda prin care o tara poate ajunge ceva, e sa dea flit tutror, cu SUA in frunte.
Sa nu exageram legat de violenta protestelor. In cazul maidan s-a tras si s-a batut la protestatari in nenumarate randuri pana au ripostat. In estul Rusiei au iesit direct cu kalasurile pe strazi.
Cum poti fii atat de obtuz incat sa nu sesizezi diferenta si sa declari ca protestele din est sunt pasnice in conditiile in care isi permit sa ia oameni ostatici si sa-i „rusineze” public pentru ideile lor. Unde s-a vazut asa ceva pe maidan? De la faptul ca cei din vest s-au organizat pentru a preveni abuzurile in zonele unde politia nu putea interveni, pana la faptul ca au asteptat 3 luni pentru a avea parte de negocieri… nu se compara nimic din ce s-a intamplat pe maidan (cu toti anarhistii lor, ultranationalisti) cu estul salbatic si ce se intampla de 7 zile in estul ucrainei.