Cucuveaua a cantat deja pentru actuala clasa politica

Exista o schimbare si ea pluteste in aer. Generatia cu Iphone si Facebook, care lupta cu hashtag-uri (acel simpatic semn # care ajuta la agregarea conversatiilor online) si nu cu furci sau topoare, s-a trezit . Au lasat  programelele din ONG-urile de mediu sau programe de implicare in comunitate, au lasat drumetiile la munte si implicarea in “Let’s do it Romania” si au iesit la protest – “pentru ca asa nu se mai poate”. Cuvintele in sine mai fusesera folosite si in trecut, dar “asa nu se mai poate” era urmat de obicei si de“oricum nu ai ce face”, “oricum, asta e Romania”, “nu ne mai revenim nici peste 50 de ani” si “oricum tara asta este de c****!” Iata, insa, ca ne-am revenit mai rapid decat preconiza oricine, pentru ca a ajuns cutitul la os. Revolutia de idei este lansata de oameni implicati – adica “eco-anarhisti” pentru SRI, “mahalaua inepta” pentru Baconschi, “neofascisti” pentru Barbu, “extremisti”pentru Ponta  si “bolsevici” pentru Basescu. Niciunul dintre acesti oameni nu pricep, insa, ce li se intampla.

De ce a explodat mamaliga?

De ce a ajuns cutitul la os? Pentru ca romanii nostri, blajini de obicei, au inteles ca dupa ce s-a devalizat o mare parte a industriei si a restului de avutie nationala, dupa ce s-a furat ca din codru din spitale, din scoli, dupa ce au fost invitati si alti romani (medici, de pilda) sa plece din tara pe urmele celor 3 milioane plecati deja, dupa ce padurile au fost secerate cu drujbele, asa chiar nu se mai poate. Rosia Montana a fost picatura de cianura care a umplut paharul.  Exprimarea, in numele natiunii, insa, a facut-o o patura de oameni formata in bezmeticeala ce a urmat Revolutiei, in mare parte oameni care protesteaza pentru prima data, desi majoritatea nu au treaba cu “politica”.  Ei vad ca actuala clasa politica a ras o mare parte din ceea ce se gasea pe suprafata pamantului, iar acum se pregatesc sa dea buzna in subsolul Romaniei si in fondurile europene, sa devalizeze ce a mai ramas, sub ochii nostri.

Regasim “traditionalisti” peste tot in politica – tartori judeteni sau locali, putred de corupti, cu tinichele de coada mereu investigate dar niciodata finalizate de justitie, cu cateva firme care infloresc spectaculos in vremea guvernarii de culoarea politica potrivita. Politicianul din aripa traditionala este cel care are aceeasi relatie cu bugetul de stat pe care o are o larva de matase cu o frunza de dud. Acela care racneste la “populatie”, care are comportament de vataf, care taie si spanzura in zona lui.  Vremea lor e pe sfarsite, desi ei nu o simt inca.

De ce nu o simt? Pentru ca, inca, exista o rezerva din halcile aburinde de carne sectionate in trecut de sefii partidelor – indicele de clientelism a fost mereu maxim in anii electorali, iar anul viitor nu va face exceptie. Au inca de unde isi lua concedii in destinatii exotice si, chiar daca nu mai curge, tot pica. Vine si regionalizarea in doua-trei luni cu niste rezerve de osanza – ce a mai ramas prin institutiile de stat. Se vor duce insa si acelea si vor mai ramane apoi doar ciozvartele seci si neademenitoare in locul unui ospat boieresc, apoi doar niste resturi de oase. Iar mai apoi, va veni furia romanilor – valuri, valuri, neontenite, neostoite – care ii va lovi in freza. Tartorii locali nu inteleg totusi, cat de vulnerabili sunt, pentru ca traiesc cu iluzia ca aceste proteste vor trece si lucrurile se vor misca mai departe ca pana acum. Cetateanul cu carambul cizmei pe gat, indoit de sale atunci cand se apleaca la un ghiseu de stat, orb la drepturile sale, mut in a-si clama solicitarile fata de stat, surd la cleveteala baronilor, nu mai suporta – in sfarsit!- sa fie calcat in picioare. Dupa ce am cantat de nu stiu cate ori fiecare dintre noi “Desteapta-te, romane!” si am ramas cel mai nedesteptat popor din Europa, ne-am trezit. Lucrul acesta este valabil, spre nenorocul politicienilor cu metehne vechi si pentru comunitatile locale. Daca nu credeti, va rog sa urmariti clipul fenomenal de mai jos – merci Dora Constantinovici, citeste integral aici )

Despre viitorul politic al unor politicieni din vechea garda

Atunci cand spun ca pentru politicienii actuali a cantat deja cucuveaua folosesc doar o metafora ce se refera strict la viata lor din spatiul politic. Daca se schimba si incep sa asculte cu adevarat, sa faca niste consultari publice care sa aiba substanta, sa isi dilueze din nemernicie in al doisprezecelea ceas, mai au o ultima sansa – daca nu suflul furiei populare le va veni drept in breton.  A doua varianta este cea mai probabila, pentru ca a te schimba intr-un reprezentant democratic care guverneaza nu dupa bunul plac ci dupa reguli de consultare si implicare dupa 20 de ani in care ai taiat si ai spanzurat e greu. Chiar daca la inceput nu vor simti mare lucru schimbat, totul incepe – inclusiv pe plan local – cu unul-doi cetateni nemultumiti in plus fata de trecut. Apoi, cativa zeci de oameni mici miscari locale. Cantonati in paradigma veche, vor incerca sa ii opreasca, imprastie, mituiasca, sa le astupe gurile, sa ii ridiculizeze, chiar sa ii trimita acasa, tafnosi, ca mai sus –pe scurt orice in afara de a-i asculta temeinic, singura lor sansa de a-si mai salva pielea la timp. Apoi – tafnosi, artagosi, carpanosi – vor merge pe vechiul stil “ba, aicea merge cum spun io”. Si acela e momemtnul in care o mare de oameni vor avea aceeasi reactie pe care au avut-o cei ce treceau prin fata Ministerul de Interne – o mare de degete mijlocii care flutura in vant.

Primarul din Pungesti care a dat bir cu fugitii si este in concediu prelungit in afara comunei este doar primul, nicidecum ultimul. Ministrul Culturii a descoperit ca e greu sa calci in club A, o zona cunoscuta pentru atmosfera studenteasca, pentru fluxul de ecologisti si pentru proximitatea fata de Piata Universitatii. Cum am declarat si pentru Digi Tv, cu exceptia spargerii geamului, ministrul isi merita soarta cu varf si indesat. Domnul ministru nu are doar geamul din spatele masinii spart, are sparta in bucati, facuta zob credibilitatea publica, in momentul de fata. De ce? E co-initiator al unui proiect si nu si-a explicat public, in detaliu, motivele semnarii lui, nu s-a consultat cum era obligatorii cu toti actorii interesati, nici macar nu a publicat documentul inainte de adoptare. A preferat sa ii faca neofascisti pe protestarari – curat comportament de dascal si profesor universitar. De asemenea, nu da explicatii pentru urmatorul paradox: intreg partidul se opune acestui proiect, in frunte cu Crin Antonescu, dar domnul Barbu e co-initiator si, simultan, reprezentant PNL in Guvern. Nu vede vreo problema, nu are vreo remuscare, nu a gasit nici macar o problemuta mica,mica, cu acest proiect. Totul e perfect, unic, are semnatura, stampila, iar in rest cine mai comenteaza – gen Marincea, fostul sef de la Institutul Geologic – va fi aruncat pe scari! Ca sa il citez pe Lascar Catargiu “Aiasta nu se poate!” Sau, ca sa fiu exact, se putea pana acum, dar incepe sa nu se mai poata.

Secventa de pana acum a protestelor

Initial, lumea a crezut ca subiectul Rosia Montana este o aberatie si au incercat sa explice, minimizeze, personalizeze. Au crezut ca va trece in cateva zile. O campanie care s-a nascut acum 15 ani si care a crescut an de an si care va exploda cu adevarat in momentul in care Parlamentul incerca sa abureasca lumea ca a schimbat multe lucruri fundamentale si ca proiectul va fi adoptat, cu modificari. Basescu a incercat, fara success, sa identifice lideri, pentru a le da dupa aceea  in cap. Protestatarii, care au invatat lectiile protestelor din 2012, au refuzat sa impinga in fata pe oricine. Apoi, a urmat o ploaie cu laturi despre anumiti participant la diversele mitinguri. Amantul Mioarei Mantale si fostul sef de la Vama Bucuresti pentru o zi (vezi aici ) “demascat” intr-un stil care apartine de cel mai pur stil scanteist ca omul din spatele protestului biciclistilor (un fals grosolan), Nicusor Dan luat cu chichite avocatesti intr-o emisiune in confruntarea cu Dan Sova, o protestatara care nu era filiforma ridiculizata cu niste poze luate de pe facebook in care manca o savarina, texte literare indoielnice cu cateva cuvinte socante – gen ketamina – rulate in loop si aruncate in freza unui alt protestatar. Nu a tinut si nu a cumparat nimeni gogosile cu cianura- iar televiziunile au mai moderat tonul nitel. Protestatarii “au dreptul sa protesteze”, mai nou – acum cateva saptamani titlurile erau de genul “au blocat ilegal circulatia”. Protestatarii au dreptul la explicatii mai nou– pana acum se sustinea ca s-au primit explicatii de 14 ani si ce mai tot vor atata. Protestararii au dreptul la opinii negative – pana acum erau doar “iubitorii de floricele, de musetel”, omanii care nu inleleg mizele interenationale, care sprijina fara sa vrea politica Gazprom etc.

Scanteia a fost aprinsa din 2012. Lumea a iesit in strada, chiar daca era ianuarie. Au strigat “PDL si USL aceeasi mizerie”, nu doar “Chiorul- Dictatorul” si alte slogane anti-Basescu dar primele au fost mai putin mediatizate. Picatura care a umplut paharul a fost, intr-adevar, insulta adresata doctorului Raed Arafat, dar nemultumirea la adresa clasei politice – si nu doar la adresa ultimelor ciurucuri care se mai numesc ramasitele guvernarii Basescu. Da, presedintele Basescu a zgandarit si a nimerit direct cu degetele in priza nemultumrii oamenilor, insa oamenii se saturasera nu doar de el, ci de toti din generatia din care provine domnia sa. Generatie care a esuat lamentabil, asa cum memorabil recunoaste Misu Negritoriu (vezi detalii aici). Reinterpretarea mitingurilor drept pro-USL a fost mereu o oarecare fortare de peisaj. USL-istii, daca or fi fost in Piata Universitatii erau cei de pe partea Teatrului National, nucleul dur care continua acum protestele este mai degraba de partea Fantanii de la Universitate. Primii erau cu revendicari sociale, bugetari, de toate varstele, anti-Boc, anti-Basescu, urmareau televiziunile de stiri. Ceilalti – si acestia s-au inmultit si au persistat – erau mai degraba anti-clasa politica in ansamblul sau,  neimplicati in politica, in general–  iar stirile le gaseau mai degraba pe facebook decat uitandu-se la televizor. Ei sunt cei care lupta cu hashtag-ul si nu cu topoare sau furci.

Cineva poate spune – ok, Bucurestiul, o pustime mai educata, Facebook, hashtag-ul #unitisalvam,  Occupy, hashtag-uri inteleg. Dar tot nu e suficienta o scanteie cu Raed Arafat si alta cu Rosia Montana pentru a arunca in aer Romania. Pai, ce parere aveti de Barlad? Va amintiti – un preot local care a organizat peste 2.000 de oameni. Preot care evident nu e vazut cu ochi buni de episcopie, poate chiar de Patriarhie, dar care intra in direct cu televiziuni, explica pe lege, face actiuni juridice, e coerent, dar pe stilul hotarat “eu imi apar saracia si nevoile si neamul”. Am crezut ca nu aud bine cand am auzit de 2.000 de oameni la Barlad. La Barlad?!? Pai imi aduc aminte ca la mitingul din fata Parlamentului erau, atunci cand se hotara taierea salariilor bugetarilor cam 5-600 de oameni.  (vezidetalii)

Carevasazica, nu e doar Raed Arafat in 2012 si Rosia Montana in 2013, este si Barladul si exploatarea gazelor de sist, impotriva careia militeaza foarte multi oameni. Interesant ca subiectul atinge foarte multe straturi de populatie: ecologistii se opun cianurilor, juristii se opun legii cu dedicatie pentru RMGC, nationalistii se opun unei firme straine, tinerii se opun pentru ca viitorul lor cu cianura nu suna foarte bine. Arhitectii si istoricii se opun datorita sitului arheologic. La Barlad, de pilda, Presedintele Consiliului Judetean cerea oamenilor sa se opuna proiectului in 2012, acum spune: “Potrivit legii subsolul este al statului si nu va intreaba nimeni”. Oamenii cereau referendum pentru gazele de sist, raspunsul, in dulcele grai local: “Stai jos, ba!” Stilul il stiti – al vatafului de judet, al unui prim-secretar care s-a trezit in Republica Vaslui. Ce ii uneste pe oameni? “Uniti, salvam Rosia Montana” sau #unitisalvam. In aceasta noua paradigma, hashtagurile vor demola atat de eficient autosuficienta politicienilor, incat bietii de ei nici nu vor sti foarte clar “de unde li se trage?”. In lumea cu care sunt ei obisnuiti, exista jocuri de culise, cineva manipuleaza o masa de oameni, oamenii nu se pot auto-organiza iar ei se cred victimele unor sforarii.  Ei bine, lumea ce vine are o alta sintaxa, un alt lexic si o alta gramatica.

Dar Pungestiul? Imaginile horror ale jandarmilor care impingeau batranii prin namol? Oameni care stateau in genunchi, la un moment dat… Ideea este ca la Pungesti, judetul Vaslui, la fel ca la Barlad, se naste aceeasi constiinta civica ce se manifesta pe bulevardul Magheru in Bucuresti. De altfel, preotul de la Barlad s-a dus si la Pungesti, a fost chemat de localnici. Vedeam un vajnic combatant TV care isi permitea sa spuna ca Pungestiul este in Evul Mediu, carat in carca inclusiv de contribuabilii de la Bucuresti. Omul spunea ca nu mai vrea deplasarea jandarmilor si a ambulantelor acolo, pentru ca acolo sunt unii oameni care traiesc primitiv si vor sa ramana cu aerul lor curat, sa cultive rosii sis a culeaga musetel. Asta trece drept fina analiza in Romania de azi, pe unul dintre posturile de stiri – de alminteri omul pomenit este de obicei coerent si in general ceva mai echilibrat. Avem, asadar, Piata Universitatii in 2012, Piata Universitatii 2013, Barlad, Pungesti. Mai adaug Campeniul de langa Rosia Montana unde iarasi avem proteste constante ale sutelor de oameni din zona, opozanti ai proiectului.

Imaginea TV a protestelor si viitoarea imagine pregatita la Palatul Victoria

Ce se mai putea vedea pe televiziunile romanesti, pe principalele trei canale, in timpul razmeritei din Piata Universitatii? Cateva citate halucinante din acelasi ciclu descris mai devreme: “Oamenii sunt saraci si foarte usor de manipulati de ONG-uri platite de Soros si de agitatori special trimisi acolo. Si sunt speriati pe buna dreptate. Va trebui sa le explicam, pentru ca momentan ei nici macar nu stiu despre ce e vorba si nu stiu de ce protesteaza“spune prima voce idioata. Genul de om politic pentru care “explicatia”inseamna abureala, pe stil vechi. Ma intelegeti, daca inteleg oamenii altceva decat le explicam noi, sunt manipulati, prosti si saraci, impinsi la spate de agitatori – parca avem de a face cu limbajul din editorialele Pravda. Alta voce idioata: “Pungestiul este o comuna cu 3.500 de suflete – nu i-am vazut pe toti protestand” spune un alt cap patrat. Carevasazica, faptul ca nu a iesit fiecare mosneag cu palarie din casa sa se imbranceasca cu jandarmii este o dovada absoluta pentru acest om politic – ar mai fi, carevasazica, loc de intors.  O a treia voce, halucinanta : “Suntem ca indienii care au vazut trenul. Ronald Reagan a tinut piept manifestatiei Greenpeace de 700.000 de oameni si erau 72% impotriva arsenalului nuclear. Ce sa dialoghezi cu unii care vor ceai de musetel, fragi si mure, ce sa dezbati? Bati cu petul care se face cu gaz, bati cu I-phone-ul care se face cu aur”. Carevasazica, Ponta ar trebui sa stea drept si darz ca Reagan?!  Nu ma obosesc sa comentez, dar citez un reporter local Gandul care confirma cel putin 500 de oameni, adica o septime din total (veziaici). Adica, un record pentru Romania, pe plan local. Il mai citez, din nou fara comentarii pe noul purtator de cuvant al premierului, dl Mirel Palada. Banuiesc ca asta este si opinia premierului Ponta :

Mirel Palada : “Aceeaşi combinaţie de oameni naivi, speriaţi de tehnologie, îndărătnici la modernitate, săraci şi uşor de manipulat cu mijloace grosiere, dar eficiente. Aceleaşi metode de manual, bine rodate în alte vremuri,. Folosirea unor cuvinte sperietoare, cum ar fi “cianură” sau “fracturare”. Exploatarea unor temeri bazale: de moarte, de cutremur, de pierdere a casei, de pierdere a rezervelor de apă – îşi mai aminteşte cineva de zvonul cu otrăvirea rezervoarelor de apă de la Revoluţia din 1989?”

Carevasazica nu e combinatia de oameni priceputi, ca domnul Palada, asi in tehnologie, doritori de modernitate, putred de bogati, manipulatori cu mijloace fine, insa de aceasta data ineficiente. Nu sunt metodele de la Baneasa de gestionare a “populatiei” prin vectori media si prin supra-alimentarea pana la saturatie a spatiului public cu propaganda RMGC in clipuri si prin papusi vorbitoare in talk-show-uri, metoda demontata sistematic de protestatari pe Youtube si prin share-uri pe Facebook. Ne referim la revolutie, la moarte, la cutremur, consilierul premierului e apocaliptic cu doua zile inainte de a ocupa noua functie. Probabil aceste lucruri il recomanda in postura de inalt demnitar, probabil si celebrul studiu sociologic, ultimul realizat pentru Sociopol in care dl Palada a gasit ca fix 68% dintre romani declara ca guvernul ar trebui sa sustina proiectul Rosia Montana. Precizarile dlui Marincea de la Institutul Geologic Roman – cele 363 de hectare de slam cianurat, cele 260.000.000 de tone de material otravit nu vor afecta nici apele, nici aerul, chiar daca vorbim de un baraj Vidraru (inaltime 180 de metri, latime 600 de metri) de ape otravite nu il misca.  Marincea spunea ca e “material fotodegradabil in 120 de ani”, dar Guvernul va gasi un geolog mai performant ca sa spuna ca poate fi si baut, fara probleme – si ca cianura o gasesti si in nicotina, cafea si samburi de cireasa. Idem pentru Basescu, cel care spunea ca va propune ca directorul companiei sa bea din lacul cu cianuri – oare nu ar vrea politicienii care propun proiectul sa bea primii?

Dar despre viitor, ce spune noul purtatorul de cuvant al premierului, intr-un interviu ?

Mirel Palada: Evident că acesta este scopul acestor manifestații. E evident că pot fi unul doi de sămânță care să se sperie și care să își schimbe opinia sau să nu respecte disciplina de vot impusă de partid, însă părerea mea e că nu vor fi mari probleme la trecerea proiectului prin Parlament ținând cont pe de o parte de majoritatea confortabilă și pe de altă parte totuși de disciplina caracteristică acestei formațiuni USL.

Despre viitor si despre ce va urma

1. Informarea unui numar cat mai mare de cetateni, inclusiv in plan rural

Doi pusti suiti pe o bicicleta au demonstrat mai sus ce se poate face. “Plecati sa nu va vad. Niste copii vin si intoxica lumea cu prostii”a raspuns tartorele local. Acelasi lucru s-a intamplat in Bucuresti – cei 10.000 de bucuresteni nu au aparut la miting fara pregatire, au fost voluntari care s-au plimbat toata ziua cu tramvaiele pentru a le spune oamenilor sa vina. Capacitatea de invatare a voluntarilor este foarte mare, coordonarea este momentan suficienta pentru mitinguri, ramane de vazut daca si pentru urmatorii pasi. Totusi, faptul ca voluntari din Barlad se deplaseaza la Pungesti ar trebui sa dea de gandit decidentilor.  Oricum, desi naratiunea e deja amestecata – proiectul Rosia Montana ajungand asimilat in mod gresit cu gazele de sist – vor izbuti cei care isi vor propaga modul lor de a vedea lucrurile catre cati mai multi romani, iar manifestantii pleaca, de departe, cu prima sansa. Iar daca vreodata in urmatorii ani activistii de mediu, ONG-istii vor milita pentru clauze politice si vor imparti fluturasi nu doar pentru evenimente culturale sau pentru informarea in subiectul gazelor de sist, ci pentru un eventual candidat din mijlocul lor, partidele actuale vor fi maturate de la radacina.

2. Retragerea proiectului de lege sau respingerea lui

Deja, ni se pregatese o abureala nationala, ca proiectul care a fost botezat de Guvern –Proiect de Lege privind unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argintifere din perimetrul Rosia Montana si stimularea si facilitarea dezvoltarii activitatilor miniere in Romania nu are, de fapt, legatura cu Rosia Montana si ca a fost schimbat substantial in Comisia Parlamentara. Parlamentul va incerca sa treaca acest proiect de lege, chiar daca amanarea de 30 de zile vrea sa conduca, probabil, la un calendar cat mai apropiat de Craciun. Speranta o fi ca romanii vor fi ocupati cu sarmalutele si taiatul porcului – gresit: oamenii vor continua sa iasa in strada, si vor fi zeci de mii daca legea va fi trecuta. Indiferent daca vor reusi sau nu sa schimbe soarta acestui proiect de lege, determinarea lor va schimba dinamica sociala a urmatorilor ani.  Singura solutie pentru potolirea furiei ar fi retragerea proiectului, insa politicienii nu vor face acest lucru, tendinta in Romania este mereu de a impinge lucrurile pana la clivaje sociale, pana la ruperea structurilor de stat, pana la faramitarea oricarei farame de incredere in sistem. De fapt, interesele personale sau de grup duc la prabusirea mai accelerata a actualului sistem mostenit din comunism si replicat in structure similare, in plan birocratic, administrativ.

3. Dialog TV

Pseudo-dezbaterile de pana acum au dominat. Tentative insidioase de a face zob protestatarii sau macar liderii care pot fi observati au iritat protestatarii, de la o fata cu I-phone care vorbea acasa cu indignare si spunea “cum spune un post TV ca suntem 1.000 cand noi suntem cel putin 10.000?!” la doua fete simpatice cu mesaje din carton “Sa vina presa, sa ii scoatem lesa” si un al treilea cu un mesaj cu sume de bani care ar fi mers de la RMGC catre televiziuni (nu am izbutit a deslusi sursa datelor). Toate aceste masinatiuni care au functionat perfect pentru a tine oamenii “in linie” pana acum nu vor functiona decat pentru a crea clivaje si tensiune in societate. RMGC-ul ar fi bine sa realizeze si sa transmita mesajul inclusiv catre televiziunile pe care le finanteaza masiv: a nu arata deloc un protest de 2.000 de oameni este contraproductiv pentru toata lumea. Emisiunile in care singurul invitat anti-Rosia Montana (de preferinta unul care se exprima mai greoi sau are puncte de vedere greu de digerat pe alte subiecte, gen Remus Cernea) este asaltat pe de o parte cu “specialistii” companiei si pe de alta parte de politicieni platiti, dar si cu jurnalisti care canta partitura scrisa de companie nu vor avea efect o dezbatere reala, iar oamenii vor muta pana la urma pe un alt canal.

Totusi, o emisiune de top la un post de stiri “bate” pana la 125.000 de oameni, in timp ce share-urile pe Facebook pe acest subiect au facut 20.000. Chiar daca implicarea oamenilor in Facebook poate fi mai mare – oamenii vad ca si prietenii lor au dat share, pot prelua clipul si pe pagina lor, pot prin cateva linkuri sa vada toate activitatile pe #unitisalvam – totusi, televiziunea va mai domina cativa ani buni informarea la nivel national. Va veni si vremea in care internetul va fi mai puternic decat televiziunea – lucrul asta se intampla deja in SUA – insa momentul nu a sosit. Iar pana atunci, prezenta media a vocilor din Piata Universitatii – o prezenta cat de slefuita, de preferinta – va continua sa fie singurul element lipsa care sa intregeasca efectul protestelor la nivel national si de masa. Din nefericire, insa, suntem inca o generatie ce vorbeste foarte mult de trecut (nu vrem Basescu, ne-am saturat de clasa politica, insiruim neajunsurile clasei politice post-decembriste) – dar nu avem inca un contur clar al viitorului, al modului in care va arata Romania peste 10 ani, macar.

4. O noua generatie care sa se manifeste in politica

Aici e cuiul lui Pepelea – activistii Partidului Comunist Roman sunt pana astazi cei mai capabili organizatori pe plan local, in Romania, din nefericire pentru viitorul acestei tari. Acesti oameni sunt preluati pentru organizarea majoritatii partidelor din ziua de azi – e la fel de probabil, de pilda sa ii gasiti la PDL sau la PSD. Am toata stima pentru ei, nu ii condamn cum o fac altii, vreau doar ca organizatorii de tip nou sa poata demonstra ca au intrat in paine si altfel decat pentru a organiza aripa tanara a partidelor obisnuite. De ce spun acest lucru? Deocamdata, un mecanism de organizare sustenabila a protestatarilor nu exista – nu exista nici un vector si nu exista nici organizatori performanti care sa produca portanta locala a mesajelor, capilaritatea unui sistem incipent si sustenabilitate. Totusi, viitorul este al organizarii si al auto-organizarii, este al concatenarilor, al agregarilor online (hashtaguri, microbloguri, comunitati virtuale, postari in timp real al unor clipuri pe Youtube, filmate cu Iphone-ul, share-uite pe Facebook). Iar viitorul are obiceiul de a se pravali peste noi mult mai rapid decat ne dam seama, cu prevestitoarele cucuvele cu tot.

Articol publicat de Contributors.ro