Cum ar putea arăta România după regionalizare

Regionalizarea va rupe Transilvania în două, iar Dobrogea va dispărea – cel puţin asta reiese din primul raport oficial în legătura cu regionalizarea României, care a fost publicat în această săptămână. Studiul de 54 de pagini a fost realizat de Consiliul pentru Regionalizare (CONREG) .

Acest proces ar putea fi consfintit în primul rând prin referendumul ce va fi organizat în luna noiembrie, pentru revizuirea Constituţiei.

În documentul amintit, pe baza căruia Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice va trece la regionalizarea ţării, sunt câteva afirmaţii şi concluzii cel puţin controversate. Printre ele, ruperea în două regiuni a Transilvaniei – Centrala şi de Nord-Vest – sau dispariţia Dobrogei, ca denumire şi formă administrativă istorică.

O diferenţă importantă între actualele regiuni de dezvoltare şi cele viitoare este că acestea din urmă vor avea personalitate juridică, fapt care ar putea aduce nu doar consecinţe benefice în privinţa fondurilor europene, dar şi o posibilă dezbatere viitoare legată de lărgirea autonomiei locale, cu limite ce azi ar putea fi greu de acceptat.

Regiuni istorice: Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Oltenia, Muntenia, Dobrogea

Regiuni actuale de dezvoltare: 1. Nord-Est, 2. Sud-Est, 3. Dus, 4. Sud-Vest, 5. Vest, 6. Nord-Vest, 7. Centru, 8. Bucureşti-Ilfov

Regiuni viitoare de dezvoltare: Transilvania centrală, Transilvania de Nord-Vest, Dunărea de Jos, Banat Vest, Oltenia, Muntenia Sud

Câteva extrase din raportul CONREG

Transilvania – dezvoltarea, mai relevanta decit “regiunea istorica in sine”

“Transilvania, ca regiune istorică, este extrem de eterogenă. În consecinţă, regiunile de dezvoltare care subdivid Transilvania (în sensul restrâns sau larg al termenului) – Transilvania Centrală sau cea Nord-Vestică – sunt matrice pentru dezvoltare de mai mare relevanţă decât regiunea istorică în sine”.

“Regiunea geo-culturala Dunarea de Jos”

A construi regiuni administrative care să urmează conturul acestor regiuni istorice are multiple dezavantaje: costurile administraţiei regionale ar fi foarte mari pentru că s-ar împărţi la un număr mic de locuitori; judeţe învecinate care efectiv gravitează către unul dintre cele două centre judeţene puternice – Timiş şi Constanţa – ar rămâne în afara regiunii funcţionale de care aparţin natural (cazul Hunedoarei şi al Aradului orientate, spre Timiş, sunt exemplare în acest sens; în sud-est, Tulcea este legată nu numai de Constanţa ci şi de Galaţi, iar Brăila gravitează nu numai în sfera economică a Galaţiului ci şi a Constanţei). Ceea ce se realizează prin integrarea regiunilor istorice mici în regiuni mai largi (Dobrogea în Sud-Est şi Banat în Vest) este o sporire a ariei funcţionale pe care regiunile administrative/de dezvoltare o acoperă în mod tradiţional, cu preţul unei reduceri a omogenităţii lor culturale. În Sud-Est, în fapt, nu se produce atât o reducere a omogenităţii culturale ci conformarea la o altă regiune tradiţională, diferită de Moldova, respectiv, suprapunerea regiunii de dezvoltare (administrative) peste regiune geo-culturală a Dunării de Jos. Este adevărat că acesta din urmă este mai puţin populară decât Moldova dar este cu profil tradiţional bine constituit.

Argumente in favoarea disparitiei Dobrogei ca denumire si forma administrativa istorica

“Principalul factor de eterogenitate în Dobrogea sau, în varianta extinsă la regiunea Dunărea de Jos (Sud-Est) este decalajul de dezvoltare dintre Constanţa şi Tulcea. Scenariile de decupaj teritorial care vizează o regiune de excepţie formată numai din Constanţa şi Tulcea nu pot fi susţinute cu argumente ştiinţifice. Simpla unitate culturală dintre cele două judeţe dobrogene nu este suficientă pentru a genera efecte de dezvoltare locală semnificative. Extinderea regională cu includerea altor patru judeţe apropiate duce la conformarea regiunii pe o arie culturală – cea a Dunării de Jos – care are un impact semnificativ asupra dezvoltării locale. (…) Atât Banatul cât şi Dobrogea sunt două regiuni istorice cu profil cultural bine determinat. Ambele , însă, sunt extrem de eterogene sub aspectul dezvoltării social-economice interne. Eterogenitatea şi dimensiunea demografică redusă duc la ideea ca este de preferat o formulă de regionalizare care le incorporează în arii învecinate mai largi”.