Motto: “Quiconque réduit la bêtise à une simple faiblesse d’esprit la sous-estime ; active, jalouse, conquérante, elle classe, ordonne, exclut ; elle change d’avis, mais jamais n’avoue se tromper ; elle promet divers avenirs radieux et se propulse moteur dans l’histoire. Elle devient la chose du monde la mieux partagée, ses faveurs n’épargnent personne ; cueillie sur un écran de télé, affleurant chez Bouvard automobiliste ou Pécuchet diplômé, elle prend le pouvoir chez les puissants de ce monde. Derrière les grandes idéologies, aujourd’hui en déroute, elle assure la stabilité des guerres mondiales et dans tous les camps la floraison de l’esprit de parti. Plus décisif que la lutte des classes et les conflits de générations – le combat avec la bêtise?”–André Glucksmann, “La bêtise”
De milenii, omenirea se confruntă cu nețărmuritul tupeu al prostiei. Ne intâlnim cu ea in varii situații, inclusiv in ceea ce bănuim a fi lumea spiritului. Prostia se maschează in spirit justițiar, se auto-motivează ventriloc in torente de vorbe fără noimă, dar menite să-l faca pe autor/autoare să se simtă pe o inaltă platformă morală. Prostia este impenetrabilă, inexorabilă, fulminantă, logoreica, sigură de ea, convinsă că stă de vorbă cu adevărul absolut. Prostia este oraculară.
Prostia așteaptă aprobari in serie de genul: “Chapeau!” si “Mă inchin, maestre!” Adversarii prostiei sunt automat catalogați drept “mojici” și “narcisiști”. It takes one to know one, indeed. Prostia e monomană, ipocrită și bigotă, plina de complexe, infeudată unor prejudecăți inavuabile și unor amintiri de care ii este chiar ei rușine. De fapt, greșesc, prostia nu cunoaște sentimentul jenei, e mereu sigură de ea, se proțăpește in piața publică pentru a observa, adica a admonesta, “cultural”. Prostia se auto-victimizează. Prostia il unifică pe Eugen Barbu cu domnul Vucea. Dar și cu Adrian Păunescu. Nu incercati sa deconstruiti prostia. Ea este omogenă, compactă, constrangătoare, non-fisurabilă precum călușul, precum botnița, precum cătușele. Prostia are nostalgia sclaviei. Mai grav este că vrea sa ne-o impună și nouă.
Prostia e incultura care se ocupă de Popper, de Rawls, de Arendt si Oakeshott, crezând că sunt Constanța Crăciun, Pavel Ţugui, Ofelia Manole, Suzănica Gâdea, Aneta Spornic, Olivia Clătici și Mihai Dulea. Prostia definește licheaua care crede că poate submina, printr-o parodie de doi bani, semnificația unui apel autentic catre lichele. Prostia este mândria țoapei care se crede Rahel Varnhagen, cea despre care a scris atat de frumos Hannah Arendt. Prostia este ranchiunoasă, incruntată, mediocră și filistină. Prostia este incurabilă, dar face gropi teribile si primejdioase in jurul ei. Mai ales când are bani, influență și o vanitate exacerbată. Deci, cum putem ține piept prostiei? Numind-o, fără reticențe si fără temeri, drept ceea ce este: neghiobie, nerozie, stupiditate, nevolnicie. Intelectuală și morală.
O recomandare de lectură pentru cei interesați de viața spiritului (the life of the mind).
http://books.google.com/books/about/Rahel_Varnhagen.html?id=31sbdgvWxBUC
sursa: contributors.ro