Incredibila acțiune de manipulare a opiniei publice operată cu o totală nemernicie de mulți dintre politicienii români și de o mare parte a mass-mediei centrale are ca scop mascarea adevărului despre proiectul de la Roșia Montană, un proiect pe care aceste nevertebrate vor cu orice preț să ni-l bage pe gât.
Adevărul este însă ușor de decelat și pune în evidență atât prostituția intelectuală pe care o practică mulți dintre jurnaliști, cât și ticăloșia cronică a clasei politice românești, cu puține excepții…
Haideți să analizăm, pe rând, toate aspectele implicate:
1. Prima trădare economică – redevența
Această „mare afacere”, prezentată într-un mod agresiv ca fiind de interes național, aduce statului român o redevență de 6% (până acum o lună era de 4%!!!!!). Asta înseamnă că restul de 94% este al firmei Gold Corporation. Cum poate fi un proiect de interes național atâta vreme cât redevența pentru noi este de doar 6%? Atenție! Vorbim despre ceva ce este al românilor, pentru care canadienii (sau cine o fi în spatele RMGC) nu au făcut nimic ca să apară în pământul românesc! Un CEVA pe care statul român l-ar fi putut exploata singur, fără să dea nimănui nimic… Putea fi de interes național, din punct de vedere economic, dacă statul român avea 70 sau 80% redevență. Chiar și în această situație, RMGC ar fi trebuit să spună mulțumesc că poate exploata zona! Simplul fapt că s-a negociat în acest fel arată că cei care au făcut-o au trădat interesul național.
Dar eu mă întreb: dacă statul român împrumută în neștire miliarde de euro de la FMI, ca să plătească pensii și salarii la bugetari, de ce nu împrumută bani și pentru a deschide minele de aur și alte metale prețioase pe care să le exploateze în toatalitate spre interesul național? Pentru că marionetele care ne conduc răspund cu „Să trăiți, am înțeles!” telefoanelor care se dau de la Washington sau Moscova, de la Bruxelles sau Tel Aviv. Pentru că, dacă obiectivul este aducerea României în faliment și pierderea suveranității, atunci trebuie să devenim din ce în ce mai îndatorați și să ne lipsim de tot mai multe dintre resursele care ne-ar permite să ne plătim aceste datorii!!! Gândiți-vă cu atenție la acest lucru, pentru că exact asta se face!
2. A doua trădare economică – restul de metale rare despre care nu se vorbește
Iată ce ne spune, cu toată responsabilitatea, fostul inginer geolog șef de la Roșia Montană, Aurel Sântimbrean, un om care a lucrat vreme de 20 de ani acolo și care cunoaște cel mai bine zăcământul: „Într-un document întocmit de un grup de profesori de la ASE – București se spune, pe calcule, nu pe povești, că valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît valoarea aurului și argintului de acolo.” (vedeți aici întreg interviul lui Aurel Sântimbrean) Uau! Adică acolo, la Roșia Montană, avem, în afara celor 300 de tone de aur și a celor 1.600 de tone de argint, alte metale rare cu o valoare de 4 ori mai mare decât aurul și argintul, la un loc! Ca să vezi!
În continuare, Aurel Sântimbrean mai spune că: „Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul.” Curat în interesul național!…
Dacă raportăm beneficiile statului român la întrega bogăție de la Roșia Montană ne vom lua cu mâinile de cap pentru că în această situație în care avem redevență doar pentru aur și argint dar nu primim nimic pentru celelalte metale rare, înseamnă că statul român (ADICĂ NOI) primește în mod real doar 1,2% (unu virgulă doi la sută) din toate boțățiile noastre de la Roșia Montană! Iată că, prin acest proiect ticălos, ceea ce nu au reușit romanii să ne fure acum 2.000 de ani, ceea ce nu au reușit austriecii și ungurii să ia de la Roșia Montană cu forța mai târziu, este cedat în mod iresponsabil și criminal, de bună voie! Este de necrezut, până unde merge această ticăloșie. De aceea vă spun că trădarea este uriașă și toți cei care o comit sau sunt complici la comiterea ei vor trebui să răspundă penal într-o bună zi!
Iată, în continuare, ce se mai găsește în munții de la Roșia Montană, conform analizelor tehnice făcute de fostul inginer geolog șef de la Roșia Montană: „Aș vrea să vă dau doar niște date, pe care le am și în față. În 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. În 1962, Icechim din București, evidențiează prezența germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. În 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o probă de 350 kilograme de zăcămînt și am trimis-o la analiză la Institutul de Cercetări din Baia Mare. Vreau să vă prezint cîteva din metalele identificate: aur – 1,5 grame pe tonă, argint – 11, 7 grame pe tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame pe tonă, molibden – 10 grame pe tonă, vanadiu – 2500 grame pe tonă, nichel – 30 de grame pe tonă, crom – 50 grame pe tonă, cobalt – 30 grame pe tonă, galiu – 300 grame pe tonă. Aceste probe și rezultate se află în documentația pe care RMCG-ul a cumpărat-o de la Agenția Națională de Resurse Minerale.” Fără comentarii…
3. Manipularea cu roșienii lipsiți de resurse materiale pentru care acest proiect este o salvare
Așa după cum ați putut vedea, RMGC a cucerit piața media centrală cu reclame și mesaje care vorbesc despre cât de necesar este acest proiect pentru locuitorii de la Roșia Montană. În același timp, mercenarii din presă încearcă să „transforme” proiectul de aici într-unul de interes local, față de care nu ar trebui să se exprime oamenii din alte colțuri ale țării. Ei bine, miza este una națională! Pentru cei de la Roșia Montană este o mare păcăleală pentru că, după cei 2 ani în care se va pregăti exploatarea, și pentru care vor fi angajați 2-3000 de oameni, din al treilea an vor mai rămâne doar 600 de angajați. Și chiar și dintre aceștia vor fi mulți tehnicieni aduși din altă parte, așa că roșienii vor mai rămâne cu 3-400 de locuri de muncă. Iar după încă câțiva ani de exploatare intensivă? – Deșertul, lacul cu cianuri, contaminarea, distrugerea patrimoniului cultural de la Roșia Montană, răpirea șansei de a transforma acest spațiu într-un obiectiv turistic care le-ar aduce roșienilor beneficii pentru generații. Merită? Evident că nu! Cu toate acestea, necesitatea stringentă a unui câștig material și ignoranța unor oameni simpli îi transformă pe mulți dintre locuitorii de la Roșia Montană într-o masă de manevră, în niște sinucigași…
4. Consecințele ecologice
Multe mi-a fost dat să aud în viață dar părerea unor așa-ziși specialiști care pretindeau că lacul de cianuri va fi atât de bine purificat încât ai putea bea și apă din el, m-a cutremurat!… Incredibil! Păi, atunci, de ce să mai facă un lac de decantare? Să îi dea drumul cianurii direct în mediu. Ba mai mult, toți cei care susțin proiectul să bea apă, ei și cu familiile lor, doar din această sursă. Să facem o linie de apă cu cianuri pentru politicienii și jurnaliștii care pretind că nu e niciun pericol ecologic…
Oameni buni, un lac de cianuri este un lac de cianuri. Vom rămâne cu el în brațe până la moartea copiilor noștri și chiar și după aceea. Un lac de cianuri este un pericol permanent, el trebuie întreținut mereu. Asta presupune cheltuieli extrem de mari. Cheltuieli pe care le vom suporta în cea mai mare parte noi și generațiile de după noi, pentru multă vreme. Și totul pentru 6% redevență sau 1,2% redevență, dacă luăm în calcul și restul bogățiilor de la Roșia Montană.
Un lac de cianuri poate fi pus în mișcare de un cutremur puternic, de un bombardament într-un posibil război viitor… Este o bombă ecologică care, cândva, poate să producă un dezastru de proporții apocaliptice. Merită oare? Nu, nu merită să ne expunem unui asemenea risc nici măcar dacă statul român ar exploata în mod exclusiv aceste zăcăminte. Există și alte metode. Sigur, poate nu sunt atât de rapide ca să satisfacă rapacitate celor care vor să pună mână cât mai repede pe aur, argint și celelate bogății…
5. Consecințele culturale
Roșia Montană este locul de unde dacii au adus aurul la lumină, acel aur care a salvat Imperiul Roman de la colapsul economic. Minele de la Roșia Montană sunt cele care au fost exploatate apoi de Imperiul Roman, cele care i-au permis să o ducă în bunăstare aproape 200 de ani. Acest patrimoniu, ca și povestea antică ce îl însoțește, este demn de a intra în Patrimoniul Unesco, poate fi un obiectiv turistic capabil să rezolve toate problemele economice ale roșienilor, pentru generații. A-l distruge este o crimă!
Iată că există soluția la manipularea grosolană care invocă necesitățile materiale ale minerilor din Apuseni – transformarea Roșiei Montane într-un obiectiv turistic. De ce autoritățile locale nu îl valorifică? Păi, după o pritenie atât de lungă cu corporația, cum să mai dea înapoi, nu?
6. Concluzii
Trădarea este evidentă, este dincolo de orice discuție! Din nefericire, trădarea este generală – ni s-a distrus industria și agricultura, ni s-a distrus educația și sistemul de sănătate, ni s-au înstrăinat resursele…
În concluzie, constatăm cu tristețe, cu furie, cu frustrare că:
– Trăim într-o țară bogată, dar românii sunt săraci
– Avem un potențial turistic fantastic, dar el nu este exploatat în interesul nostru
– Avem o istorie extraordinară, dar ea ne este furată, ascunsă, distrusă
– Avem resurse naturale uriașe dar ele nu mai sunt ale noastre, au fost date pe nimic
– Avem tineri geniali care câștigă aurul la olimpiade sau la concursurile de inventică, dar ei nu își pot atinge potențialul în România și pleacă peste hotare
Și totuși, nu e nimeni responsabil pentru asta?!
Pe ecranele televizoarelor ticăloșii încă vor să ne dea lecții de economie, de educație, de morală, de patrotism – ei, cei care au îngenuncheat România! Până când, însă?
Omani buni, România este sub ocupație de peste 20 de ani, de aceea se întâmplă ceea ce se întâmplă. Gândiți-vă: o armată de incompetenți nu ar fi putut produce un asemenea dezastru. Pentru că dacă acei incompetenți ar fi avut un dram de onoare, de patriotism, am fi stat mai bine decât acum. Nu s-ar fi priceput ei foarte mult, dar nici nu ne-ar fi vândut pe nimic! Vorbim însă de o armată de trădători, de alogeni în trup sau în spirit, care par să aibă mandat să pună România pe butuci, să o ducă spre faliment și pierderea suveranității. Până la transformarea țării noastre într-o colonie totală nu mai este mult… Timpul este scurt și doar o trezire a conștiinței naționale mai poate salva situația.
Așa că, române, eu îți spun: ieși și apără viitorul tău și al copiilor tăi! Spune NU trădării, minciunii, distrugerii economice și spirituale a neamului nostru. Fă-o acum! Vino în stradă și apără Roșia Montană, oriude te-ai afla! Aceasta este scânteia… Împreună putem reuși!
Astăzi, sâmbătă, de la ora 17:00, dar mai ales duminică, 08 septembrie, de la ora 17:00, ești așteptat la Universitate, în București, ca să le spui politicienilor că știi adevărul și că vei lupta pentru el! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Daniel Roxin
Detalii despre protestele din țară și străinătate care vor avea loc duminică, 08 septembrie.
IMPORTANT: Duminică, 08 septembrie, de la ora 20:00, urmărește ediția specială de la Nașul Tv pentru salvarea Roșiei Montane. Și eu voi fi acolo pentru a transmite informații în direct din mijlocul manifestanților. Nu uita că Nașul Tv este singurul post național de televiziune care îți prezintă realitatea din Piața Universității, că Nașul Tv nu a acceptat publicitate de la Gold Corporation!
Tot respectul, tuturor care ne aduc detalii pentru a fi cat mai corect informati !
Text preluat de pe rgnpress.ro)
„Bătălia pentru salvarea Roşiei Montane este parte a războiului pentru salvarea aurului românesc. Am pierdut petrolul şi multe altele, nu vom accepta să pierdem şi aurul. Vom demonstra aici că RMGC este un adevarat „cal troian” la Roşia Montană, pentru că a reuşit să impună interesele unei firme private străine (Gabriel) în dauna intereselor statului român, a interesului naţional” este începutul scrisorii deschise adresată guvernului României de către Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice din Bucureşti, transmite Romanian Global News.
1. Interesul naţional
Constituţia vorbeşte despre interesul naţional în Art. 135, iar în Art. 136 spune că aurul nu poate fi înstrăinat:
Constituţia, Art. 135:
(2) „Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;…
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene”.
Constituţia, Art. 136:
(3) „Bogăţiile de interes public ale subsolului, … fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”
(4) „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.”
Să observăm că interesul naţional nu este definit, nici în Constituţie nici în Legile minelor postdecembriste, nr. 61/1998 sau nr. 85/2003. Iar formularea cu inalienabilitatea bogăţiilor subsolului este vagă.
În schimb, Legea minelor din 4 iulie 1924 (la care face referire Constituţia din 1923), o bijuterie a Coroanei României interbelice, era o lege a interesului naţional:
Legea minelor din 1924, Art. 32:
„Concesiunile (de exploatare n.n.) se acordă numai întreprinderilor constituite ca societăţi anonime miniere române ….
Capitalul societăţii va trebui să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.
…”
Legea minelor din 1924, Art. 33.
„La consituirea societăţilor anonime române, statutele vor trebui să respecte următoarele principii:
a) Actiunile vor fi nominative şi de valoare nominală maximă de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administraţie. Între români această autorizare nu este necesară.
b) Numărul voturilor fiecărui acţionar va fi limitat;
c) La sporiri de capital, numai 70% din spor se va da vechilor acţionari; echivalentul salariului pe un an, însă cel mult până la 10% se va rezerva funcţionarilor şi lucrătorilor întreprinderii în aceleaşi condiţiuni ca şi vechilor acţionari; restul va fi distribuit la acţionarii noui, dându-se preferinţă subscriitorilor cu sume mici. Subscripţiunile vor fi publice;
d) Capitalul deţinut de cetăţenii români în societate trebuie să reprezinte cel puţin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, cari în decurs de 10 ani dela promulgarea legii se obligă a se naţionaliza, procentul capitalului românesc se reduce la 55%;
e) Două treimi dintre membrii consiliului de administraţie, ai comitetului de direcţie şi dintre censori, precum şi preşedintele consiliului de administraţie, vor fi cetăţeni români.
……….. ”
Legea minelor din 1924, Art. 87.
„Exploatatorii de platină şi aur sunt obligaţi să predea Statului, prin oficiul respectiv de cumpărare, tot metalul obţinut.
Nimeni, afară de Stat, n’are dreptul să cumpere sau să-şi apropieze în nici un mod aceste metale obţinute din exploatare….”
Apreciem că autorităţile încalcă Constituţia prin promovarea
acestui Proiect.
2. Care Gabriel ?
La 4.09.1995, a fost încheiat un contract de cooperare între
– Regia Autonomă a Cuprului Deva (actuala Minvest Deva) şi
– o companie iniţială a lui V.F. Timiş, al cărei nume nu-l ştim,
ca avanpremieră a constituirii unei societăţi mixte.
În 28.05.1996, V. Frank Timiş, cetăţean australian de origină română, fondează
compania britanică Gabriel Resources Limited,
cu sediul în Channel Islands, Marea Britanie, Oak Walk St. Peter, Jersey, înmatriculată în Registrul societăţilor cu nr. 65278/28.05.1996,
numită mai departe „Gabriel Jersey”.
Tot în 28.05.1996, tot Timiş fondează
compania canadiană Gabriel Resources Ltd.,
cu sediul în Canada, Vancouver, British Columbia, Suite 1001-543 Granville Street, (denumită în continuare „Gabriel”)- simbol GBU pe bursa din Vancouver, anume:
compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania „Gabriel Jersey”; compania părinte, Starx Resources Ltd., a fost rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” (adică „Gabriel”) .
Pe 11 aprilie 1997, Gabriel a scos 15.000.000 acţiuni pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acţionarii lui Gabriel Jersey care şi-au vândut acţiunile au devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel. Această tranzacţie, prin care controlul companiei părinte (Gabriel) trece la acţionarii subsidiarei (Gabriel Jersey) este contabilizată ca o preluare inversă (Reverse Takeover).
Deci, Gabriel (Canada) , cotată la bursa din Vancouver, are ca subsidiară pe Gabriel Jersey (Marea Britanie).
Gabriel mai are şi subsidiarele:
– Gabriel Resources (Barbados) Ltd. (din 2001) 100%,
– Gabriel Resources (Netherlands) Ltd. (din 2001) 100%,
– Rom AUR SRL (din 2006) 100%,
– Gabriel Finance SA (din 2006) 99,7%.
Primul Raport anual al lui Gabriel este pe anul 1997 ([1997 AR]), pentru perioada 28.05.1996 – 31 dec. 1996 şi întreg anul 1997. Urmează rapoartele anuale pe anii 1998 – 2009, pentru 2010 existând deocamdată doar rapoarte trimestriale. Rapoartele anuale au fost o excelentă sursă de documentare pentru noi, în absenţa oricăror informaţii furnizate de ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale). Compania Gabriel are directori şi officers, astfel:
– 1997 President and CEO G.E. (Tim) Wood (5 directori şi 6 officers),
– 1998 Dr. Peter J. Guest (5 directori şi 6 officers),
– 1999 V. Frank Timiş (5 directori si 7 officers),
– 2000 Clifford J. Davies (6 directori şi 8 officers),
– 2001 Clifford J. Davies (8 directori (din care Ovidiu Tender) şi 6 officers),
– 2002 Oyvind Hushovd (6 directori ( Ovidiu Tender) şi 6 officers),
– 2003 Oyvind Hushovd (7 direcori (Ovidiu Tender) şi 7 officers),
– 2004 Oyvind Hushovd (6 directori şi 7 officers),
– 2005 Alan R. Hill (8 directori şi 5 officers),
– 2006 Alan R. Hill (8 directori şi 6 officers),
– 2007 Alan R. Hill (8 directori şi 5 officers),
– 2008 Alan R. Hill (13 directori şi 5 officers),
– 2009 Keith Hulley (10 directori şi 2 officers),
– 2010 Jonathan Henry.
V. Frank Timiş a părăsit compania Gabriel în 2003. Încă din 2005, nici o persoană din vechiul board din 1997 nu mai era la Gabriel. Şi-au luat banii şi au plecat.
3. Autorul proiectului
Autorul proiectului minier este societatea mixtă Roşia Montana Gold Corporation (RMGC), a cărei istorie pe scurt este următoarea.
La 7 iunie 1997, a fost înfiinţată societatea mixtă Euro Gold
(actuala RMGC) ([1997 AR], pag. 18) – iniţial între:
– Gabriel Jersey 65 % (capitalizarea iniţială de 357.000 USD),
– actuala Minvest Deva (Statul român) 33,8 %,
– 3 acţionari minoritari privaţi cu câte 1,2 %.
Se spune că Gabriel (Jersey) poate mări participarea sa până la maximum 80% !
([1997 AR], pag. 1:”Gabriel is able to increase its interest to a maximum of 80% in each joint venture company through further capital contributions”.)
În 1999, participarea lui Gabriel (Jersey) a crescut de la 65% la 80%, în urma elaborării unui studiu de pre-fezabilitate ([1999 AR], pag. 2);
Minvest Deva deţine 19,31%, iar cele 3 firme private câte 0,23%.
În 2000, are loc divizarea lui Gabriel în două companii:
– Gabriel (care are, prin subsidiara RMGC, proiectele Roşia Montană (exploatare) şi Bucium (explorare)) şi
– European Goldfields (care are, prin subsidiara Deva Gold, înfiinţată tot în 1997, proiectele Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes, Bolcana (exploatare) şi Băiţa-Crăciuneşti (explorare). Azi mai este activ doar Certej).
În decembrie 2004, are loc o mărire de capital la RMGC. Gabriel a împrumutat 971.000 USD lui Minvest şi celor 3 companii private – cei patru acţionari minoritari ai RMGC – pentru a-şi achita contribuţia la mărirea de capital a RMGC, urmând a returna banii lui Gabriel când vor primi dividende ( [2007 AR], pag. 24).
În timpul anului 2009, Gabriel a cumpărat acţiunile a doi din cei trei acţionari minoritari privaţi. Astfel, în 2010:
– Gabriel Jersey deţine 80,46 %,
– Minvest Deva deţine 19,31% şi
– o firmă privată deţine 0,23 % ([2009 GFS]=Gabriel Resources Ltd. Consolidated Financial Statements for 2008, 2009, pag. 13) .
Se spune că Gabriel (Jersey) poate mări participarea sa până la 100% !
(2009 Financial Report, pag. 43: „… Gabriel holds the pre-emptive right to acquire the 19.54% (2008 – 20%) minority interest”.)
În decembrie 2009, are loc o nouă mărire de capital la RMGC.
Gabriel a mai împrumutat 40 milioane USD lui Minvest (19,31%) şi companiei private (0,23%) – cei doi acţionari minoritari ai RMGC – pentru a-şi achita partea care le revine din mărirea de capital a RMGC, urmând a returna împrumutul când RMGC va da dividende ( [2009 GFS], pag. 13, 16).
Ce procent mai deţine azi de fapt Minvest, adica Statul român ?
Aproape 0% !!!
(Anume 0,6%, potrivit unui articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediţia din 18.01.2010.)
4. Care proiect ?
S-a plecat în 1995, de la un proiect doar de explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei (0,54 g Au/tonă, 6,23 milioane tone) şi, prin „rostogolire”, s-a ajuns la proiectul RMGC din 2004.
Trecând prin:
– În 2001, se conturează proiectul cu 4 mine (Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig-Văidoaia), cu 13 milioane tone minereu anual.
– În septembrie 2002, se lansează documentul „Descrierea proiectului” (DP), de 54 pag., o dată cu prima cerere de obţinere a acordului de mediu. Perimetrul avea 4282 ha. EIA trebuia depus în ianuarie 2003, construcţia era planificată să înceapă în septembrie 2003. În luna mai 2003, au loc protestele Academiei Române, ale Grupului din A.S.E., ale Bisericii Ortodoxe etc. Documentul este retras în mare taină în iunie 2003.
– În decembrie 2004, se lansează documentul „Memoriul de prezentare a proiectului” (MMP), de 202 pag, o dată cu cea de a doua cerere de obţinere a acordului de mediu. Perimetrul avea 2388 ha. EIA este depus în 2006. În sept. 2007, procedura de obţinere a acordului de mediu este blocată de Ministerul Mediului, din cauza anulării în instanţă a certificatului de urbanism. În sept. 2010, se reia procedura, după obţinerea unui nou certificat de urbanism.
În decembrie 2008, este anulat definitiv în justiţie certificatul de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic, iar în octombrie 2010, Cârnicul este repus pe Lista monumentelor istorice. Deci, RMGC ar trebui să modifice proiectul său cu 4 mine într-unul cu 3 mine şi procedura de obţinere a acordului de mediu ar trebui să fie reluată de la zero.
Dar RMGC a făcut cerere pentru o nouă descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic şi procedura de obţinere a acordului de mediu continuă, ilegal, spunem noi !
Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul:
Dăm
– resurse minerale:
– Aur 313 t (circa 10 mil. uncii)
– Argint 1.483
– metale rare
– patrimoniu vechi de 2000 ani
– dezvoltare durabilă
Luăm:
– substanţe periculoase 1.581.760 t (din care cianură de sodiu 192.000 t )
– dezastru durabil.
5. De ce acest proiect ?
– Are România nevoie de aur ? Banca Naţională zice că nu are.
– Există un studiu de oportunitate efectuat de către ANRM care să menţioneze motivele de ordin economic, financiar, social şi de mediu care să justifice acordarea lui RMGC a concesiunii de explorare şi apoi de exploatare, cum cere Legea 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor, la Art. 7 ? Nu credem că există.
– Are lumea nevoie de aur ? Studiul prezentat de Ad-Astra (Asociaţie a oamenilor de ştiinţă români din întreaga lume http://www.ad-astra.ro) spune că nu are. Redăm în acest sens mai jos fragmente din documentul Poziţia Ad Astra privind proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roşia Montană, elaborat la 15 mai 2010 :
„Considerăm că nu există nici o justificare bazată pe necesităţi sociale generale pentru deschiderea de noi exploatări de aur, singura motivaţie fiind interesul pur speculativ al beneficiarilor imediaţi ai acestora. În sprijinul acestei opinii, facem observaţia că producţia globală de aur este de aproximativ 2600 tone pe an. Consumul industrial este sub 400 tone pe an. http://www.galmarley.com/FAQs_pages/production_consumption_faqs.htm
În rest, aurul este folosit doar în scopuri speculative, preţul de piaţă (datorită tezaurizării în diverse feluri, inclusiv în bijuterii) fiind de câteva ori mai mare decât cel de producţie (adică 500 USD costul de producţie pe uncie faţă de 1160 USD costul de piaţă) http://www.commodityonline.com/news/Average-gold-production-cost-likely-to-be-$400-500-24530-3-1.html
Prin aceste particularităţi aurul este diferit de resurse cum ar fi litiul (necesar acumulatorilor), platina şi paladium-ul (necesare catalizatorilor), şi altele, care sunt într-adevăr deficitare şi în lipsa cărora industrii importante sunt împiedicate să se dezvolte. Pentru acele resurse, dar nu pentru aur, poate fi mai justificată asumarea unor riscuri de mediu.
Pe scară mondială statele deţin peste 25000 de tone de aur, suficient industriei pentru peste 60 de ani la ritmul de consum actual, chiar dacă nu s-ar recupera nimic din aurul folosit industrial (însă gradul de recuperare este de aproape 100%) şi chiar dacă toate exploatările ar înceta acum (deşi ele depăşesc cu mult nevoile). http://en.wikipedia.org/wiki/Gold_reserve ”
– Atunci de ce se face acest proiect (ca şi toate celelalte proiecte din patrulaterul aurului) ? Pentru ceva investiţii şi circa 200 de locuri de muncă nu merită să dăm aurul şi să luăm la schimb cianurile.
6. Criza mondială
Criza mondială actuală este departe de a se fi terminat! O dovadă este şi creşterea extraordinară recentă a preţului aurului.
Nu poate fi total exclusă revenirea la etalonul aur (a se vedea recente declaraţii ale unor oficialităţi din domeniul finanţelor mondiale).
Trebuie avută în vedere şi eventualitatea în care dolarii şi euro din rezerva BNR nu ar mai valora mare lucru. Într-un astfel de scenariu, rezervele potenţiale de la Roşia Montană ar căpăta nu doar importanţă economică, ci şi una strategică. Deci ele nu trebuie înstrăinate !
Dacă aurul ar reveni la nivel internaţional ca mijloc de schimb/etalon, România ar căpăta o poziţie privilegiată în comparaţie cu ţările ce nu dispun de astfel de rezerve. Prezentăm 3 analize în acest sens:
– Analiza 1 – făcută în articolul De ce aurul rămâne cea mai bună monedă de Cristian Păun, în 1.06.2010:
http://cristianpaun.finantare.ro/2010/06/01/de-ce-aurul-ramane-cea-mai-buna-moneda/
„…Aurul (dar şi celelalte metale cum ar fi argintul sau cuprul) s-ar consacra rapid şi din nou ca mijloc de schimb, eliminând banii creaţi pe promisiuni deşarte. …”
– Analiza 2 – făcută în articolul Salvarea investitorilor e în aur de Nelson D. Schwartz şi Graham Bowley, 2010, The Newyork Times:
„…Pe 8 noiembrie, preşedintele Băncii Mondiale, Robert B. Zoellick, i-a surprins pe experţi când a sugerat ca preţul aurului să fie considerat un etalon financiar, răsturnând 40 de ani de folosire a monedelor de hârtie pentru a stoca valoare în sistemul monetar internaţional…”
Analiza 3 „Lacrimile soarelui” (denumirea antica a aurului-n.n.)si relaţia lor cu lumea”, de Tom Brady, decembrie 2010, The Newyork Times:
„Lăsaţi-i pe economişti să se mire: etalonul clasic de aur, acela care era folosit din 1980 până în 1914 – de el are lumea nevoie acum. Prin utilitatea, economia şi eleganţa lui, n-a existat niciodată vreun sistem monetar care să-l egaleze”,
7. Mecanismul calului troian
RMGC are deci două „roţi”, inegale: „roata mică”, Minvest (33,8%), fără bani, şi „roata mare”, Gabriel Jersey (65%), tot fără bani, dar cu un părinte, Gabriel, care face rost de bani prin fluturarea asocierii cu statul român şi a aurului de la Roşia Montană la bursa din Vancouver.
Astfel, printr-o campanie agresivă şi mici acţiuni locale la Roşia Montană, promovate cu sârg de media românească avidă de bani, Gabriel a obţinut următoarele sume de bani (CAD = dolari canadieni) prin emisiunea de acţiuni la bursă (conform Rapoartelor sale anuale):
Anul Număr de acţiuni Valoare (CAD) Net anual (CAD)
(Common shares
issued and outstanding) (Amount)
1996 1.040.478 21.816 21.816
1997 23.868.335 6.517.857 6.496.041
1998 33.856.335 13.411.705 6.893.848
1999 54.007.828 27.056.405 13.644.700
2000 75.544.661 44.811.032 17.754.627
2001 95.310.954 91.241.471 46.430.439
2002 114.561.845 155.365.993 64.124.522
2003 130.792.305 201.099.150 45.733.157
2004 146.412.866 227.157.729 26.058.579
2005 177.073.836 284.986.949 57.829.220
2006 210.891.000 385.444.000 100.457.000
2007 254.898.000 558.277.000 172.833.000
2008 255.449.000 560.052.000 1.775.000
2009 339.200.000 733.481.000 173.429.000
2010 348.183.000 761.943.000 28.462.000
Gabriel a câştigat deci, în toată această perioadă, circa 750 milioane USD, prin fluturarea aurului de la Roşia Montană. A fost astfel capabil să facă finanţarea iniţială în RMGC (şi Deva Gold) în 1997 şi apoi să tot mărească „roata mare” (la 80%, apoi la 80,41%, apoi la practic 99,17%).
„Roata mică”, Minvest (adică statul român) nu a câştigat nimic din „afacere” (deşi poate unele persoane au câştigat !). Ba mai mult, statul a pierdut (ajungând la 19,31% si apoi la practic 0,6%) şi va pierde în continuare. Astfel, ANRM (statul român) reuşeşte prin RMGC să impună interesele unei firme private străine (Gabriel) în dauna interesului naţional !
Gabriel, pentru a-şi câştiga susţinători, se laudă că a investit în România 400 milioane USD (fără a furniza o listă a investiţiilor făcute). Dar nu spune de unde a avut aceşti bani, nu spune că i-a câştigat de pe urma Roşiei Montane. Suma vehiculată ni se pare oricum o exagerare grosolană, dacă ne uităm în Rapoartele anuale (a se vedea analiza noastră mai jos, la Observaţii). Restul de bani a fost cheltuit de Gabriel pentru lefuri bune pentru directori şi officers, de exemplu, compania fiind astfel an de an în pierdere.
Observaţii.
Costurile de explorare şi dezvoltare (exprimate în dolari canadieni = CAD), conform rapoartelor anuale ale lui Gabriel, au fost următoarele:
Anul Costuri de Costuri de Total Observaţii
explorare dezvoltare
(1) (2) (3) = (1) + (2)
1996 318.175 791.091 1.109.266 + Bucium
1997 569.005 2.136.378 2.705.383 + Bucium
1998 2.926.324 3.245.105 6.171.429 + Bucium
1999 1.632.059 5.469.843 7.101.902 + Bucium
2000 6.636.140 7.725.466 14.361.606 + Bucium
2001 370.489 9.552.254 9.922.743
2002 – 32.031.282 32.031.282
2003 1.502.596 52.114.621 53.617.217
2004 721.884 30.984.995 31.706.879
2005 790.069 14.572.300 15.362.369
2006 898.000 58.024.000 58.922.000
2007 702.000 96.192.000 96.894.000
2008 675.000 66.760.000 67.435.000
2009 1.016.000 33.314.000 34.330.000
2010 846.000 40.402.000 41.248.000
Total 19.603.741 453.315.335 472.919.076 CAD
unde Costuri de dezvoltare (development costs) constau în: Geosciences and technical consulting; Samplers, miners and surveying; Metallurgical testing; Project management and overhead (engineering); Travel; Feasibility study; Depreciation; Development; Amortization; Community development; Permitting; Finance and administration; Legal.
De exemplu, în anul 2010, investiţiile (Investing activities) au fost următoarele (conform raportului pe ultimul trimestru al anului 2010):
– Finance and administration………………………………8.889.000 CAD
– External communication………………………………..10.088.000
(Media advertising )
– Legal …………………………………………………….6.021.000
(Angajarea new legal firm Tuca Zbarcea and Associates)
– Permitting………………………………………………..2.215.000
– Community development………………………………..5.384.000
(to support the local community)
– Project management and engineering……………………7.805.000
(TAC process)
– Exploration Rosia Montana……………………………….846.000
– Exploration Bucium……………………………………….. –
– Exploration Baisoara ……………………………………116.000
– Capitalized depreciation and disposals…………………(1.278.000)
– Stock based compensation…………………………… (2.668.000)
– Decrease (increase) in resettlement liabilities…………….756.000
Total exploration and development expenditures 38.174.000 CAD
Total investment in capital assets ………………….3.665.000
Total investiţii 41.839.000 CAD
Să observăm că investiţiile în explorare în perioada 1996-2010 sunt foarte mici (19.603.741 CAD) faţă de restul investiţiilor, iar că restul investiţiilor sunt numai parţial făcute în România. Aşadar, suma vehiculată de RMGC (Gabriel) de 400 milioane USD investiţi în România este o exagerare grosolană.
Să mai observăm că Gabriel tot explorează de 14 ani la Roşia Montană, desi explorarea, prin Legea Minelor 61/1998 sau 85/2003, poate să dureze maximum 5+3= 8 ani; să tot treacă timpul, dacă aduce bani grei. De aceea a avut nevoie de o licenţă de exploatare (deşi nu a exploatat, ci a explorat), care se dă pentru 20 de ani, şi a primit-o de la statul roman? Dar despre licenţă şi despre protejarea companiei străine de către statul român, în detrimentul statului, adică al nostru tuturor, altă dată.
8. Gabriel nu are bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului
La 31 decembrie 2009, Gabriel nu are bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului şi de aceea va necesita finanţare adiţională, care dacă nu este obţinută, va avea ca efect reducerea activităţilor şi întârzieri ale proiectului („As at December 31, 2009 the Company had no sources of operating cash flows and does not have sufficient cash to fund the development of the Project and therefore will require additional funding which, if not raised, would result in the curtailment of activities and Project delays.” (2009 Gabriel Resources Ltd. Consolidated Financial Statements for 2008, 2009, pag. 7).
La 31 decembrie 2010, Gabriel are resurse financiare suficiente să finanţeze activităţile sale curente de obţinere a permiselor, dar nu are resursele financiare pentru a finaliza procesul de obţinere a permiselor, pentru a achiziţiona toate suprafeţele necesare, sau pentru a construi mina la Roşia Montană. („While Gabriel has sufficient financial resources to fund its current permitting activities, it does not have the financial resources to complete the permitting process, acquire all necessary surface rights, or construct the mine at Rosia Montana.) (2010 Gabriel Quarterly Report, pag. 26)
Să amintim aici că Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003 vorbesc la Art. 58 de „capacitatea financiară şi capacitatea tehnică” a ofertanţilor la un concurs public de ofertă pentru concesionarea activităţilor de explorare, dar că Gabriel a făcut explorare la Roşia Montană timp de 14 ani în urma aranjamentelor cu statul român, care nu a „observat” lipsa acestor capacităţi.
Să mai observăm că Legea minelor din 1924, la Art. 32, spunea clar: „Capitalul societăţii trebuie să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.”
Dar proiectul poate să întârzie, nu este o problemă, că banii vin. Doar Roşia Montană piere încetul cu încetul, prin blocarea oricărei activităţi economice în zonă, în aşteptarea lui „Făt Frumos” cu bani.
Să observăm că Gabriel nu are bani să construiască mina (ultimul cost de construcţie, vehiculat din 2008 încoace, este de 876 milioane USD, faţă de primul cost, vehiculat în 2001, de 253 milioane USD), dar are bani să înceapă o ultimă campanie agresivă în media. Astfel, Gabriel a făcut contract cu o firmă de comunicaţii internaţională pe 3 ani: 1 martie 2009 – 29 februarie 2012,
– pentru o taxă anuală de 450.000 Euro şi
– o taxă de succes de 800.000 Euro plătibilă la sfârşitul celor 3 ani dacă anumite criterii sunt îndeplinite.
Gabriel a plătit pentru 2009 suma de 375.000 Euro (conform [2009 FQR], pag. 23, [2009 GFS], pag. 25).
9. Concluzii
Considerăm că asocierea dintre Minvest şi Gabriel Jersey este în detrimentul statului român, este împotriva interesului naţional. Statul a pornit la drum dezavantajat şi va fi scos complet din ecuaţie la Roşia Montană (ca şi la Bucium şi Certej).
De aceea, recomandăm guvernului dizolvarea de urgenţă a RMGC (şi a Deva Gold) şi analizarea tuturor contractelor (licenţelor) încheiate în patrulaterul aurului de către ANRM.
Bucureşti,
12 aprilie 2011
Grupul pentru Salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice
Prof.univ.dr. Dorel Aileni,Prof.univ.dr. Florina Bran, Prof.univ.dr. Nicolae Dardac, Conf.univ.dr. Ildiko Ioan, Prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu, Lect.univ.dr. Ovidiu Maican, Prof.univ.dr. Victor Manole, Prof.univ.dr. Andreica Marin, Prof.univ.dr. Bogdan Negrea, Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu, Prof.univ.dr. Emil Scarlat, Prof.univ.dr. Alexandru Taşnadi