Faptul că Simona este o sportivă excepţională nu poate mai poate fi negat nici de cei mai mari detractori ai ei. A demonstrat-o prin toate performanţele înregistrate de-a lungul carierei. Şi-a trasat drumul constant, cu modestie, fiind produsul de succes al unei familii care a sacrificat totul pentru cariera ei. Frumoşi părinţi, frumos copil.
Finala din Turneul Campioanelor de la Singapore este apogeul unui an excepţional, un an muncit şi suferit.
Mulţi au criticat-o că a lăsat-o pe Serena să ajungă în finală – după de a zdrobit-o în meciul direct din grupe -, invocând calcule care demonstrau că ultimul meci al turneului ar fi mult mai accesibil pentru Simona în absenţa sportivei numărul 1 mondial.
Cârcotaşii chiar au spus victoria împotriva Serenei ar fi fost dictată de pariuri. Replica Simonei, consemnată de corespondentrul site-lui treizecizero.ro după calificarea în semifinale, te lasă fără cuvinte:
“Ştiam ceva de genul că, dacă pierd cu 6-3, 6-3 sau aşa ceva, Serena poate fi eliminată, dar nu m-a interesat subiectul. Nu mi-e teamă să joc din nou cu Serena Williams. Orice zi e o nouă zi, eu voi încerca de fiecare dată să dau tot ce pot în ziua respectivă. (…) Cine s-a gândit că o să pierd sau că o să fac ceva că să nu se califice Serena nu mă cunoaşte. Nu fac lucruri de acest gen, nu mi-e frică de nicio jucătoare din circuit. Aşa că şi dacă vom ajunge amândouă în finală şi mă va bate cu 12-0, chiar nu va fi nicio tragedie. Eu privesc doar către meciul pe care îl am de jucat, la nimic altceva, şi îmi păstrez stilul meu de gândire. Nu schimb nimic. Eu hotărăsc ceea ce vreau să fac. (…) Voi continua să zâmbesc, pentru că sunt pentru prima oară în semifinalele WTA Finals şi trebuie să fiu fericită pentru asta. Am bătut jucătoarea clasată pe locul 1 în lume, aşa că nu există niciun motiv pentru care aş putea fi tristă. Voi încerca să câştig mâine, iar această săptămâna va fi oricum de neuitat pentru mine”.
Ce-ar mai fi de adăugat în afară de faptul că acest copil este un model de urmat. Nu neapărat pentru performanţele incredibile cu care ne bucură sufletul, ci pentru sufletul nepervertit. Locul unde a ajuns în lume e pe bune, nu i-a pus pile nici mama, nici tata. Nu este nici copil de baron. Ştie ce e munca şi ce e suferinţa. Mentalitatea de învingător real o ajută să ne încânte.
Privind în jur la beizadelele corupte asemeni părinţilor lor, la candidaţii dalmaţieni înscrisi în cursa prezidenţialelor, mă gândesc că Simona poate fi – în cuminţenia şi modestia ei de om frumos cu sufletul curat -, un altfel de exemplu pentru generaţiile care vor popula România.
Fenomenul Halep nu se opreşte doar la tenis. Poate fi lecţia unui copil excepţional pentru România!